ICCJ. Decizia nr. 223/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 223/2013
Dosar nr. 3928/1/2012
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Plenului C.S.M.
Prin Hotărârea nr. 325 din 07 mai 2012, Plenul C.S.M. a respins cererea de apărarea a reputației profesionale formulată de U.I., fost judecător la Judecătoria Vișeu de Sus.
În motivarea acestei hotărâri, Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 03 februarie 2012, domnul judecător U.I., din cadrul Judecătoriei Vișeu de Sus, a adresat C.S.M., solicitarea de apărare a reputației profesionale, în temeiul art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată cu modificările și completările ulterioare și art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, în raport de susținerile doamnei judecător Ș.M., consemnate în procesul-verbal nr. 3 din 13 ianuarie 2012 și înaintat C.S.M. prin adresa din 19 ianuarie 2012, care au fost de natură să-i afecteze reputația profesională.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență că, doamna judecător care era chemată să-și exprime opinia în legătură cu solicitarea de avizare a menținerii sale în funcție, situație în care ar fi trebuit să invoce criterii obiective sau chiar și subiective, a trecut la un atac direct nejustificat și mincinos asupra activității acestuia, arogându-și competențele de conducător al instituției, calitate în care și-a permis a emite pretinse judecăți de valoare, apreciind că s-ar fi adus chiar deservicii instanței.
Domnul judecător a precizat că menținerea sa în activitate nu este un favor, ci o viitoare muncă grea și o responsabilitate, solicitând în temeiul art. 73 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, să fie efectuate cercetări, în vederea apărării reputației sale profesionale, lezate nejustificat prin afirmațiile doamnei judecător, care au fost reproduse în referatul prezentat C.S.M. și adus la cunoștința publicului în mod direct prin mijloace media.
Plenul C.S.M. a reținut, din verificările efectuate de Inspecția Judiciară, faptul că domnul U.I. a îndeplinit funcția de judecător la Judecătoria Vișeu de Sus, fiind numit în funcție prin Hotărârea Plenul C.S.M nr. 385 din 20 mai 2010, ca urmare a promovării concursului de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010.
Întrucât la data de 11 aprilie 2012 a împlinit vârsta de 65 de ani, domnul judecător a solicitat avizarea menținerii sale în funcție, începând cu această dată și până la 11 aprilie 2013.
Prin Hotărârea nr. 95 din data de 7 februarie 2012, Plenul C.S.M a hotărât respingerea cererii formulate de domnul judecător U.I., privind avizarea menținerii sale în funcție, după împlinirea vârstei de 65 de ani.
Cu privire la solicitarea de apărare a reputației profesionale, Plenul C.S.M. a reținut că s-au efectuat verificări prealabile directe de către Inspecția Judiciară, potrivit dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și s-a constatat că susținerile doamnei judecător Ș.M., astfel cum au fost consemnate în cuprinsul procesului-verbal din data de 13 ianuarie 2012, nu au fost de natură a aduce atingere reputației profesionale a domnului judecător, iar postarea referatului Direcției de resurse umane și organizare la data de 3 februarie 2012 pe site-ul C.S.M. și preluarea susținerilor doamnei judecător în mass-media din Maramureș au fost realizate în scopul informării publicului într-o problemă de interes general.
În acest context, Plenul C.S.M. a apreciat că faptele expuse de domnul judecător nu se încadrează în dispozițiile art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., în raport de susținerile doamnei judecător Ș.M.
De asemenea, a avut în vedere și faptul că acordarea avizului de către C.S.M. se face ținând cont de anumite condiții, nefiind obligatoriu, context în care, Plenul a apreciat că prin Hotărârea nr. 95 din 07 februarie 2012 privind acordarea avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător, după împlinirea vârstei de 65 de ani, nu s-a adus atingere reputației profesionale a domului judecător U.I., fost judecător la judecătoria Vișeu de Sus.
2. Recursul exercitat împotriva hotărârii Plenului C.S.M.
Împotriva Hotărârii nr. 325 din 07 mai 2012 a Plenului C.S.M., U.I. a formulat recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., cu modificările și completările ulterioare, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de apărare a reputației profesionale.
În motivarea căii de atac, recurentul a arătat, în esență, cu referire concretă la aspectele denigratoare, că hotărârea adoptată este nelegală, întrucât susținerile doamnei judecător Ș.M., membru al Colegiului de conducere al Judecătoriei Vișeu de Sus și purtător de cuvânt al instanței, au adus atingere reputației sale profesionale, cu ocazia dezbaterii cererii sale de menținere în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani, toate afirmațiile defăimătoare fiind aduse la cunoștința publicului, prin publicarea acestor date pe site-ul C.S.M.
3. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.S.M. a invocat excepția de necompetență materială a Înaltei Curți, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în considerarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Intimata apreciază că dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. nu sunt incidente în speță, deoarece hotărârea atacată nu vizează cariera și drepturile judecătorilor în funcție, recurentul fiind eliberat din funcție, prin pensionare, înainte de emiterea actului administrativ atacat, prin Decretul Președintelui României nr. 345 din 09 aprilie 2012.
4. Procedura derulată în recurs
Potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, intimatul a depus la dosar, în copie, hotărârea atacată şi documentele avute în vedere la adoptarea acesteia, respectiv, Raportul Inspecției Judiciare nr. 388/IJ/331/SIJ/2012.
La termenul din 18 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea prezentei cauze, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Analizând excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată.
Obiectul prezentului recurs îl constituie Hotărârea nr. 325 din 07 mai 2012 a Plenului C.S.M., prin care s-a respins cererea de apărare a reputației profesionale formulată de Ungureanu Ioan, fost judecător la Judecătoria Vișeu de Sus.
În temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., pot fi atacate cu recurs direct la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Anterior emiterii hotărârii atacate, recurentul a fost eliberat din funcția de magistrat, prin pensionare, prin Decretul Președintelui României nr. 345 din 09 aprilie 2012.
Întrucât la data emiterii hotărârii atacate recurentul nu mai avea calitatea de magistrat, se consideră că cererea sa se referă la un act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv, Hotărârea nr. 325 din 07 mai 2012 a Plenului C.S.M., în speţă fiind aplicabile dispoziţiile cadru în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În raport de împrejurarea că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică centrală, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că este competentă să judece prezenta cauză, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, se va admite excepția de necompetență materială, invocată de intimatul C.S.M. și se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul U.I. și pârâtul C.S.M., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 222/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2354/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
