ICCJ. Decizia nr. 288/2013. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 288/2013
Dosar nr. 4348/1/2012
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Decizia civilă nr. 405/CA din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva Deciziei civile nr. 158/CA din 17 martie 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a constatat că, fiind împlinit termenul legal de un an de la data întocmirii ultimului act de procedură, la data de 17 iulie 2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării.
2. Decizia instanţei de control judiciar
Prin Decizia civilă nr. 2092 din 23 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de B.I. împotriva Deciziei nr. 405/CA din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a constatat că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., astfel încât Curtea de Apel în mod corect a constatat perimată contestaţia în anulare.
3. Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul B.I., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, susţinând că la ultimul termen cauza nu era în stare de judecată, că nici el, nici intimata nu au fost legal citaţi, că decizia contestată este plină de greşeli materiale, că nu au fost cercetate toate motivele de recurs invocate de către recurent şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Prin Decizia nr. 3723 din data de 24 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr. 2092 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă, a aplicat contestatorului o amendă judiciară în cuantum de 500 RON în temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1, lit. a) C. proc. civ., cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce priveşte amenda aplicată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut faptul că contestatorul nu a adus argumente sau dovezi în sprijinul incidenţei dispoziţiilor codului de procedură civilă evocate de către acesta în contestaţia în anulare.
La rândul său, Înalta Curte nu a putut identifica, cu privire la decizia a cărei anulare a fost solicitată, existenţa vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestaţiei în anulare.
5. Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare
Împotriva Deciziei nr. 3723 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare recurentul B.I., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând soluţia instanţei ca fiind nelegală, netemeinică şi neconstituţională.
În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că la ultimul termen cauza nu era în stare de judecată, că nici el şi nici intimata nu au fost legal citaţi, că decizia contestată este plină de greşeli materiale şi că hotărârea pronunţată este rezultatul unor grave greşeli materiale.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei în anulare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele contestaţiei în anulare formulate în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge contestaţia în anulare, pentru considerentele ce urmează:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.
Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., fără ca instanţa de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Analizând cererea contestatorului şi hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor care reglementează contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.
Or, aspectele sesizate de contestator exced dispoziţiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte contestaţia în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de faţă nu îndeplineşte cerinţele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac şi, în consecinţă, va respinge contestaţia formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei nr. 3723 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2705/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2968/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
