ICCJ. Decizia nr. 420/2013. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 420/2013
Dosar nr. 4265/2/2010
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual.
Prin acţiunea cu care a învestit instanţa de contencios administrativ, reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N.C.I. şi, în temeiul art. 57 din C. proc. civ., coroborat cu art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi cu intervenientul în interes propriu Ministerul Administraţiei şi Internelor, obligarea pârâtului la restituirea către Agenția Naționala a Funcționarilor Publici a sumei de 2710 lei, reprezentând bursă încasată necuvenit pe perioada august 2009 - octombrie 2009 şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâtul a beneficiat de prevederile art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008, potrivit cărora, pe întreaga perioadă de formare şi până la data numirii în funcţia publică specifică de manager public, cursanţii şi stagiarii au drepturile şi obligaţiile stabilite prin această ordonanţă de urgenţă. Potrivit alin. (3) din acest act normativ, pe întreaga perioadă în care urmează cursurile de formare specializată, cursanţii şi stagiarii primesc o bursă stabilită prin H.G. nr. 1175/2004, în cuantum de 1.000 de lei asigurată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerul Internelor şi Reformei Administraţiei şi plătită de către Institutului Naţional de Administraţie, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1175/2004, „bursa […] nu se poate cumula cu drepturi salariale suportate de la bugetul de stat”.
În raport de aceste prevederi şi având în vedere că în intervalul cuprins între momentul absolvirii Programului de formare şi repartizarea pe funcţia publică specifică de manager public, pârâtul a beneficiat atât de bursă, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 92/2008, cât şi de drepturile salariale plătite de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, instituţia publică unde acesta şi-a reluat raporturile de serviciu, reclamanta a apreciat că acest fapt presupune o îmbogăţire fără just temei şi că se impune recuperarea sumei reprezentând bursa plătită acestuia.
Intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.710 lei, reprezentând bursa încasată, în mod necuvenit, în perioada august 2009 – octombrie 2009, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public devenit manager public, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât pârâtul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, beneficiind astfel de drepturi salariale suportate de la bugetul de stat.
Pârâtul N.C.I. deşi a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 6837 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în contradictoriu cu pârâtul N.C.I. şi intervenientul în interes propriu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.710 lei, reprezentând bursă încasată în mod necuvenit pe perioada august 2009 – octombrie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Pârâtul N.C.I. a avut calitatea de cursant la Programul de formare specializată specific pentru tinerii funcţionari care doresc să acceadă la funcţia specifică de manager public, Y.P.S. – Ciclul 3.
În această calitate, a beneficiat de prevederile art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public.
În perioada cuprinsă între momentul absolvirii Programului de formare şi repartizarea pe funcţia publică specifică de manager public, pârâtul a beneficiat atât de bursă potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 92/2008, cât şi de drepturile salariale plătite de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, instituţie la care acesta şi-a reluat raporturile de serviciu.
Prin urmare, având în vedere că bursa nu poate fi cumulată cu drepturile salariale, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1175/2004, Curtea a constatat că acţiunea promovată de reclamantă este întemeiată şi a admis-o, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 2.710 lei, reprezentând bursă încasată în mod necuvenit pe perioada august 2009 – octombrie 2009.
3. Recursul promovat în cauză
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul N.C.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, au fost înfăţişate următoarele critici în raport cu sentinţa atacată:
- în mod eronat instanţa a primit punctul de vedere al reprezentantului Agenția Naționala a Funcționarilor Publici cu privire la perioada pentru care a beneficiat, fără justă cauză, de bursa respectivă, în condiţiile în care reluarea raporturilor de serviciu la Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor s-a produs în august 2009 şi nu din momentul absolvirii programului, fapt atestat de modificările operate în carnetul de muncă; astfel, este culpa instituţiilor statului care nu au făcut demersurile necesare pentru a comunica decizia menţionată în vederea stopării bursei; suma reprezentând contravaloarea bursei de cursant pe lunile august 2009 – octombrie 2009 a fost virată în contul său, la 22 octombrie 2009;
- în mod eronat, în cazul ciclului 3 al programului de formare specializată pentru manageri publici, se face referire la H.G. nr. 1175/2004 deoarece acest act normativ, deşi nu expres, a fost abrogat implicit prin abrogarea temeiului legal al acestuia, respectiv a O.U.G. nr. 56/2004;
- îmbogăţirea fără justă cauză nu se aplică în cazul său deoarece reluarea raporturilor de serviciu în cadrul Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor a fost determinată de plata cu întârzieri repetate a bursei, ceea ce, indirect, a produs în fapt un prejudiciu patrimonial.
Recurentul a precizat totodată că, în subsidiar, în ipoteza în care instanţa nu va admite recursul şi-l va obliga la plata sumelor primite cu titlu de bursă în perioada august 2009 – octombrie 2009, solicită să i se stabilească plata eşalonată, în 24 de tranşe, date fiind veniturile sale reduse şi să fie compensată suma datorată cu suma echivalentă cu diferenţa dintre salariul de manager public asistent şi bursa de cursant al Institutului Naţional de Administraţie de la 1 aprilie 2009, până la 1 octombrie 2009, data repartizării ca manager public.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa primei instanţe, faţă de criticile ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. şi raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Reclamanta intimată Agenţia Naţională a funcţionarilor publici a sesizat instanţa de contencios administrativ competentă cu o cerere de obligare a recurentului-pârât N.C.I. la restituirea sumei de 2.710 lei cu titlu de bursă încasată necuvenit pe perioada august-octombrie 2009.
Astfel cum necontestat rezultă din actele şi lucrările dosarului şi după cum a reţinut şi prima instanţă, pârâtul-recurent a dobândit calitatea de cursant în cadrul Programului de formare specializată specific pentru tinerii funcţionari care doresc să acceadă în funcţia publică de manager public, I.P.S. – ciclul 3, beneficiind astfel de prevederile art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008 vizând drepturile şi obligaţiile cursanţilor participanţi.
Nu este fondat primul motiv de recurs al recurentului câtă vreme, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei atacate, mai sus rezumate, dar şi din cuprinsul cererii de chemare în judecată, chiar reclamanta a făcut referire directă la momentul reluării de către pârât a raporturilor sale de serviciu, iar potrivit Dispoziţiei nr. 653 din 1 august 2009 aflată la fila 40 dosar fond, aceasta s-a realizat începând cu data de 1 august 2009.
Aşa fiind, nu se poate susţine că prima instanţă s-ar fi aflat în eroare cu privire la situaţia de fapt, după cum nu se poate susţine nici că ar fi fost realizată o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor legale aplicabile.
Instanţa de fond, în mod corect s-a raportat la prevederile incidente din O.U.G. nr. 92/2008, privind statutul funcţionarului public denumit manager public şi nu la actul normativ anterior, pe care l-a înlocuit, respectiv O.U.G. nr. 56/2004, cum a susţinut recurentul.
Nefondate sunt şi criticile vizând referirea instanţei de fond, la dispoziţiile H.G. nr. 1175/2004, câtă vreme acest act normativ a fost expres abrogat abia la 17 martie 2911 prin H.G. nr. 78/2001 fiind, ca atare, deplin incident în cauză, raportat la data derulării cursurilor ce au generat litigiul de faţă, conform principiului de drept tempus regit actum.
Nu se poate reţine nici greşita aplicare şi interpretare a legii, respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 56/2004 şi O.U.G. nr. 92/2008, privind statutul funcţionarului public denumit manager public, în condiţiile în care din cuprinsul hotărârii atacate rezultă cu claritate că situaţia juridică a recurentului pârât a intrat sub incidenţa O.U.G. nr. 56/2004 la data obţinerii calităţii de cursant în Programul de formare specializată Y.P.S. – Ciclul 3 şi ulterior, sub incidenţa O.U.G. nr. 92/2008. Acest din urmă act normativ a intrat în vigoare la 30 iunie 2008 şi a abrogat O.U.G. nr. 56/2004, păstrând însă domeniul de reglementare. Mai mult, instanţa de fond în considerentele hotărârii atacate a făcut fără echivoc, trimiteri la prevederile art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008 ce au servit ca temei pentru soluţia adoptată.
În fine, nefondate sunt şi toate celelalte critici ale recurentului vizând nelegala reţinere a îmbogăţirii fără justă cauză, ca temei al prezentei cereri în condiţiile în care, cu deplină justeţe s-a reţinut că, raportat la norma, fără echivoc, cuprinsă în H.G. nr. 1175/2004 potrivit cu care bursa nu poate fi cumulată cu drepturile salariale suportate de la bugetul de stat, recurentului pârât nu i se cuvenea plata concomitentă, în perioada august 2009 - octombrie 2009, a celor două categorii de indemnizaţii, fiind lipsite de relevanţă din această perspectivă apărările vizând achitarea cu întârziere a tranşelor bursei stabilite pe temeiul legal arătat.
Înalta Curte va respinge totodată şi cererile subsidiare ale recurentului vizând eşalonarea plăţii sumei la care a fost obligat pe cale judecătorească, apreciind, independent de împrejurarea că nici nu au îmbrăcat forma procedurală a pretenţiilor proprii în legătură cu cererea reclamantului, că acestea reprezintă practic numai o problemă ce ţine de executare şi nu de fondul cauzei.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. se va respinge aşadar ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.C.I. împotriva sentinţei civile nr. 6837 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 396/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 421/2013. Contencios → |
|---|
