ICCJ. Decizia nr. 4919/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4919/2013
Dosar nr. 6474/2/2011
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 13 iulie 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtului I.L. de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, potrivit Notei de constatare nr. DI/I/1092 din 20 mai 2011 şi înscrisurilor ataşate cererii, pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Serviciului II/A din Inspectoratul Judeţean de Securitate Prahova şi prin activitatea desfăşurată a îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată: dreptul la secretul corespondenţei, la viaţă privată, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzute de art. 28, art. 33 din Constituţia României din 1965 şi art. 17, art. 19 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Reclamantul a precizat că verificarea pârâtului sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii a fost efectuată în baza Cererii nr. P 778/03 din 21 mai 2009, formulată de N.M., în privinţa căreia a fost deschisă o acţiune informativă, fiind semnalată ca o persoană care comentează ostil conducerea superioară de partid şi de stat, întreţine relaţii cu cetăţenii străini şi are intenţii de rămânere ilegală în străinătate.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 476 din 25 ianuarie 2012, prin care a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea pârâtului I.L. de lucrător al Securităţii.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii, întrucât acesta, în virtutea funcţiei exercitate, de locotenent în cadrul Serviciului II/A din Inspectoratul Judeţean de Securitate Prahova, a desfăşurat activităţi prin care s-a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată.
Apărările pârâtului, în sensul conformităţii acţiunilor sale cu legislaţia în vigoare la data la care au fost săvârşite, au fost considerate de prima instanţă ca fiind fără relevanţă juridică în cauză, cu motivarea că nu pot fi exceptate de la aplicarea O.U.G. nr. 24/2008 acele acţiuni care au avut ca rezultat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unor persoane, care erau recunoscute prin legile în vigoare la acea dată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul I.L., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de pârâtul C.N.S.A.S.
Ca prim motiv de recurs, s-a invocat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii instanţei de fond în conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătându-se că nu au fost expuse considerentele care au stat la baza admiterii acţiunii, nu au fost analizate probele administrate şi nu s-a răspuns la apărările formulate de recurentul-pârât prin întâmpinare, completarea la întâmpinare şi concluziile scrise depuse la dosar.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, formulat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ., a fost criticată hotărârea primei instanţe pentru interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-au formulat următoarele susţineri:
- nu a fost analizată de prima instanţă apărarea privind nerespectarea dispoziţiilor art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd că notele de constatare se comunică persoanelor verificate, precum şi persoanelor care au solicitat verificarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
- nu s-a avut în vedere încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 prin formularea acţiunii în justiţie în baza unei note de constatare, care la rubrica "întocmit" nu poartă nicio semnătură;
- nu au fost analizate apărările referitoare la faptul că o parte din înscrisurile depuse la dosar nu au fost întocmite de recurentul-pârât şi sunt chiar ulterioare perioadei în care acesta a fost lucrător al Securităţii, că solicitarea de date despre petenta N.M. s-a făcut ca urmare a cererii şefului unităţii şi şefului de compartiment şi că nu a existat o încălcare a libertăţii de exprimare, a libertăţii opiniilor, a secretului corespondenţei şi dreptului la viaţă privată, în condiţiile în care nu au fost administrate dovezi, fiind prezentate numai măsurile pe care ofiţerul informativ avea sarcina legală să le ia pentru prevenirea sau contracararea delictelor de opinie, incriminate penal ca reprezentând factori de risc la adresa securităţii statului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând atât motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâţilor.
Recurentul a considerat neîntemeiat că nu au fost respectate aceste prevederi legale, astfel că este nefondată prima critică formulată în recurs în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constatându-se că prima instanţă a prezentat o motivare coerentă, clară şi lipsită de contradicţii sau de ambiguităţi, cu dezvoltarea raţionamentului juridic care a condus la pronunţarea hotărârii printr-o interpretare corectă a normelor legale incidente în cauză.
În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 martie 2007 în cauza Gheorghe c. României), sentinţa instanţei de fond cuprinde un răspuns specific, explicit la problema dedusă judecăţii.
Critica formulată pe fondul cauzei în baza prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. este de asemenea neîntemeiată, întrucât instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, în raport cu elementele de fapt concrete ale cauzei.
Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, se constată că judecătorul fondului nu a fost învestit în mod legal pentru a se pronunţa, întrucât această apărare a fost formulată de către recurentul-pârât numai după închiderea dezbaterilor, prin concluziile scrise depuse la data de 25 ianuarie 2012 şi fără a se dovedi vătămarea adusă dreptului la apărare, în condiţiile în care partea a fost legal citată în cauză, i-au fost comunicate toate înscrisurile prezentate de intimatul-reclamant pentru dovedirea acţiunii, având astfel posibilitatea să propună şi să administreze probele considerate necesare şi utile în argumentarea propriilor susţineri.
Recurentul-pârât a invocat neîntemeiat şi încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, dat fiind că Nota de constatare nr. DI/I/1092 din 20 mai 2011 poartă numele şi semnăturile persoanelor care au întocmit-o şi vizat, deşi menţiunile respective nu sunt prevăzute cu caracter obligatoriu, sub sancţiunea nulităţii, în legea indicată anterior.
Ultima critică formulată pe fondul cauzei, cu privire la aprecierea probelor administrate şi la interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la activitatea desfăşurată de recurentul-pârât, în calitate de ofiţer al fostei Securităţi, este nefondată şi urmează să fie respinsă.
Calitatea recurentului-pârât de lucrător al Securităţii a fost corect stabilită de prima instanţă numai în raport cu activitatea acestuia şi în considerarea efectelor juridice produse asupra drepturilor fundamentale recunoscute şi de legislaţia în vigoare la acea dată pentru persoana care a solicitat verificarea la C.N.S.A.S.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurentul-pârât a propus cu privire la persoana respectivă măsuri informativ-operative, care au şi fost puse în aplicare, astfel că, s-a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi dreptului la viaţă privată - secretul corespondenţei, recunoscute şi garantate de art. 28 şi art. 33 din Constituţia României din 1965, art. 17 şi art. 19 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Faţă de acţiunile concrete realizate de recurentul-pârât, au fost corect respinse susţinerile sale privind conformitatea activităţii desfăşurate cu legislaţia în vigoare la acea dată, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru existenţa calităţii de lucrător al Securităţii după verificarea ofiţerilor şi subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate.
Instanţa de fond a realizat o interpretare corectă a actului normativ sus-menţionat, reţinând că poate avea calitatea de lucrător al Securităţii doar persoana care a activat în mod efectiv în cadrul instituţiilor prevăzute expres de legea privind deconspirarea Securităţii în perioada 1945 - 1989 şi a desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Faţă de definiţia legală a noţiunii de lucrător al Securităţii, de gradele şi de funcţiile deţinute de recurentul-pârât în cadrul fostei Securităţi în perioada 1984 - 1985 şi de măsurile informativ-operative propuse de acesta, conform documentelor indicate în Nota de constatare nr. DI/I/1092 din 20 mai 2011, instanţa de fond a apreciat corect probatoriul administrat, constatând îndeplinirea cerinţelor prevăzute de dispoziţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.L. împotriva Sentinţei civile nr. 476 din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4917/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4920/2013. Contencios → |
|---|
