ICCJ. Decizia nr. 4920/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4920/2013
Dosar nr. 1018/39/2010*
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La sesizarea formulată de A.V., prin Adresa nr. 234/39/2007, Procurorul General al Parchetului de lângă Curtea de Apel Suceava a învestit comisia constituită la instanţa competentă cu cercetarea averii lui A.M., fost director al Direcţiei Silvice Botoşani şi a soţiei acestuia, A.R.
Prin Ordonanţa nr. 1 din 18 iulie 2007, Curtea de Apel Suceava - Comisia de cercetare a averilor a clasat cauza, constatând că deficitul balanţei venituri-cheltuieli este de 2.564 RON, daună ce nu reprezintă o vădită diferenţă, în înţelesul legii.
Secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de A.V. şi prin Decizia nr. 3697 din 7 iulie 2009 a casat ordonanţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, în vederea completării probelor.
Prin Sentinţa civilă nr. 108 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus clasarea cauzei, constatând că este justificată provenienţa averii familiei A.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sesizată cu judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de A.V., a pronunţat Decizia nr. 3540 din 12 iulie 2010 prin care, admiţând cererile, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă, pentru o nouă rejudecare, necesitată de completarea probelor cu martori şi înscrisuri.
Prin Sentinţa nr. 338 din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, a dispus închiderea dosarului, constatând că provenienţa bunurilor persoanelor cercetate este justificată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că suma achitată de cercetaţi pentru achiziţionarea în anul 2006 a suprafeţei de 90,4522 ha teren cu vegetaţie forestieră, de 90.000 RON, se încadrează în preţurile practicate în perioada respectivă.
Cu privire la această achiziţie, instanţa a avut în vedere ghidurile orientative de evaluare imobiliară la nivelul judeţului Botoşani pentru anii 2005 - 2006, precum şi valoarea de impozitare de 42.813 RON.
Referitor la preţul achitat, s-a reţinut că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 22 decembrie 2006, cercetaţii au plătit suma de 56.000 RON, diferenţa de 34.000 RON, în echivalent euro 10.000 euro, fiind achitată în părţi egale în anul 2007 de A.M. şi de mandatarul vânzătorilor, S.G., audiat ca martor în instanţă.
Referitor la cheltuielile efectuate cu întreţinerea familiei, instanţa a stabilit, pe baza declaraţiilor date de martorii B.L. şi F.C. şi a depoziţiilor date de persoana cercetată că familia A. a beneficiat de ajutorul constant al familiilor celor doi soţi.
Având în vedere şi raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, Curtea de Apel Suceava a concluzionat în sensul că, faţă de suma avută la dispoziţie în anul 2006 - venituri de 54.163 RON şi un împrumut de 61.900 RON şi a cheltuielilor efectuate în valoare de 89.389 RON, averea dobândită de persoanele cercetate este justificată.
Împotriva sentinţei au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cât şi A.V., persoana care a formulat sesizarea iniţială din anul 2007.
În recursul formulat la unitatea de parchet s-a învederat că din categoria venituri ale cercetaţilor trebuie exclusă suma de 8.500 RON, întrucât nu rezultă din probele administrate că persoanele cercetate au avut la dispoziţie pentru încălzirea locuinţei un excedent de masă lemnoasă rămas din cota de 6 mc pe care anual o primea A.M., în calitatea pe care o deţinea în cadrul Direcţiei Silvice Botoşani.
Parchetul a criticat sentinţa şi sub aspectul subdimensionării cheltuielilor necesitate de întreţinerea familiei, sumele reţinute în raportul de expertiză neavând suport probator.
Sub acelaşi aspect, s-a arătat în recursul declarat de unitatea de parchet că şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea fiicei cercetaţilor, care era studentă la Iaşi, au fost cuantificate la o valoare mult prea mică, care nu are suport în probele cauzei.
Se arată de asemenea în recursul procurorilor că, în mod greşit a fost exclusă din capitolul cheltuieli suma de 10.000 euro - echivalentul sumei de 34.000 RON, declaraţia martorului S.G. că ar fi împrumutat familia A. cu 5.000 euro nefiind verosimilă, după cum nu poate fi reţinută nici afirmaţia cercetatului că ar fi primit diferenţa de 5.000 euro de la fraţii săi din Italia, în lipsa altor dovezi cu privire la cele două sume.
În recursul parchetului se solicită ca la stabilirea cuantumului cheltuielilor să se aibă în vedere plata în luna ianuarie 2007 a tranşei de 34.000 RON din preţul terenului, fiind nelegală stabilirea balanţei de venituri şi cheltuieli numai pe anul 2006.
În final, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a solicitat a se constata că, în raport de totalul cheltuielilor efectuate de cercetaţi, de 123.389 RON, există o diferenţă nejustificată, de 10.725,85 RON, sumă supusă confiscării.
În recursul formulat de A.V. s-a învederat că instanţa de fond a acordat credit depoziţiilor martorilor audiaţi, deşi afirmaţiile acestora apar ca neverosimile şi de asemenea, nu a ţinut cont de valoarea reală a terenului forestier achiziţionat de cercetaţi.
S-a arătat şi faptul că instanţa nu a interpretat corect probele administrate referitoare la veniturile realizate şi cheltuielile efectuate, neţinând cont că familia A. nu a declarat valoarea tuturor terenurilor achiziţionate, cea declarată fiind mult mai mică decât valoarea reală de circulaţie şi a omis declararea a numeroase alte cheltuieli ce au redus disponibilul de investiţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, completată şi modificată, dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată, instanţa va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părţi nejustificate, fie plata unei sume de bani, egală cu valoarea bunurilor.
În alin. (3) al textului se prevede că, în cazul în care se constată că provenienţa bunurilor este justificată, instanţa decide închiderea dosarului.
În cauză, Curtea de Apel Suceava a aplicat în mod întemeiat această din urmă normă legală, reţinând pe baza materialului probator administrat atât la comisia de cercetare, cât şi în timpul ciclurilor procesuale repetate parcurse, că dobândirea suprafeţei de 90,4522 ha teren cu vegetaţie forestieră de către soţii A.M. şi A.R. este justificată.
La pronunţarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere atât împrejurarea că activitatea de verificare a averii nu poate excede limitele sesizării, cât şi faptul că, potrivit legii, caracterul licit al averii se prezumă, această prezumţie putând fi răsturnată pe bază de probe certe care, în cauză, nu se regăsesc.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect, în raport de faptul că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a invocat existenţa unei disproporţii vădite între veniturile realizate în anul 2006 şi cheltuielile efectuate în acelaşi interval de timp, că verificarea averii cercetaţilor priveşte doar anul 2006.
Sub acest aspect, din probele cu înscrisuri, declaraţii de martori şi expertiză contabilă efectuată după ultima casare cu trimitere, rezultă că persoanele cercetate nu au efectuat în anul 2006 cheltuieli care să fi depăşit veniturile realizate, fiind justificată provenienţa sumei achitate pentru procurarea terenului forestier.
Curtea constată că instanţa de fond a procedat corect la excluderea din capitolul cheltuieli a celei de-a doua tranşe a preţului achitat în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AAA/2006, verificarea provenienţei averii cercetaţilor, respectiv balanţa venituri-cheltuieli, limitându-se la anul 2006, interval de timp menţionat în sesizarea efectuată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Referitor la preţul achitat pentru suprafaţa de teren forestier cumpărată de la M.R., Curtea reţine că se justifică concluzia instanţei, în lipsa oricăror alte elemente din care să rezulte că valoarea reală a bunului şi suma plătită ar fi fost diferite de cele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare.
Din acest punct de vedere s-a ţinut cont atât de declaraţia martorului S.G., mandatarul vânzătorului, cât şi de menţiunile din ghidurile orientative de evaluări imobiliare la nivelul judeţului Botoşani pentru anii 2005 - 2006, din care rezultă că valoarea declarată în contract se încadrează în nivelul preţurilor practicate în acea perioadă, fapt demonstrat şi de valoarea de impozitare a terenului, de 42.813 RON, reprezentând circa 50% din preţul vânzării.
Referitor la susţinerea din recursul parchetului privind greşita reţinere la capitolul venituri a sumei de 8.500 RON, reprezentând valorificarea cantităţii de 5 mc masă lemnoasă, în lipsa unor probe în acest sens, critica formulată apare ca neîntemeiată.
Astfel, la dosarul cauzei se află adeverinţele emise de Primăria Comunei Dersca şi de Primăria Comunei Hilisău Horia, din care rezultă că persoanele cercetate şi rudele acestora deţin o suprafaţă de 4 ha teren forestier, din care anual marchează şi taie aproximativ 3 mc material lemnos per hectar, înscrisuri care, coroborate cu declaraţiile cercetaţilor şi ale martorilor justifică reţinerea unei părţi din suma realizată din vânzare la capitolul venituri.
În privinţa cheltuielilor ocazionate de întreţinerea familiei, a locuinţei acestora, precum şi a şcolarizării fiicei, critica privind subdimensionarea sumelor stabilite prin raportul de expertiză nu poate fi primită, din declaraţiile martorilor B.L. şi F.C. rezultând că persoanele cercetate duceau o viaţă modestă, fără a face cheltuieli exagerate şi au beneficiat şi de ajutorul constant al rudelor, inclusiv prin punerea gratuită la dispoziţia fiicei a unui imobil în Iaşi pe perioada studenţiei.
În lipsa altor elemente din care să rezulte un cuantum al cheltuielilor diferit de cel menţionat în expertiza contabilă, Curtea constată că instanţa de fond a procedat corect reţinând că nivelul cheltuielilor efectuate în anul 2006 a fost de 89.389 RON, iar în raport de veniturile dobândite de 54.163 RON, la care se adaugă împrumuturi în valoare de 61.900 RON, provenienţa averii persoanelor cercetate este justificată.
Faţă de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de A.V. împotriva Sentinţei civile nr. 338 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4919/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4921/2013. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
