ICCJ. Decizia nr. 503/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 503/2013
Dosar nr. 918/39/2011
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 15 septembrie 2011 şi înregistrată sub nr. 918/39/2011, reclamantul S.R.V. a chemat în judecată pârâţii Baroul S. şi U.N.B.R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea deciziei nr. XX din 13 ianuarie 2011 emisă de Baroul S., prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen;
- anularea deciziei nr. YY din 8 iulie 2011 emisă de U.N.B.R. prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei Baroul S.;
- constatarea îndeplinirii condiţiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data depunerii cererii de primire, respectiv 20 septembrie 2010;
- obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen şi înscrierea în Tabloul avocaţilor incompatibili în termen de 30 de zile de la data soluţionării irevocabile a prezentei cereri;
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a depus cerere de admitere în profesia de avocat în Baroul S. în luna septembrie 2010, solicitând soluţionarea acesteia în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a art. 21 (2) din Statutul profesiei de avocat.
La data depunerii cererii de primire în profesie îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, respectiv exercitase neîntrerupt profesia de judecător din data de 1 iulie 2000 şi până în prezent.
A mai arătat că deşi a depus cererea de primire în profesie cu scutire de examen a fost convocat la data de 8 decembrie 2010 pentru verificarea cunoştinţelor despre legislaţia profesiei de avocat, fiindu-i adus la cunoştinţă faptul că verificarea se va efectua în scris sub forma unui test scris din bibliografia anexată adresei.
Ca urmare a convocării s-a prezentat la sediul Baroului S. unde a precizat în prezenta decanului şi a prodecanului baroului că această modalitate de examinare este nelegală şi că nu înţelege să participe la o examinare scrisă pentru care nu sunt stabilite criterii de notare, nota minimă necesară sau calificativul ce trebuie obţinut ceea ce echivalează cu o procedură arbitrară.
De asemenea a mai arătat că, testarea scrisă impusă de pârâtul Baroul S. este în realitate un examen, acest lucru fiind dovedit de dispoziţiile pct. 5 din capitolul II al hotărârii U.N.B.R. nr. 902/2010 care stipulează că „rezultatul verificării cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat poate determina respingerea cererii de primite în profesia de avocat cu scutire de examen”.
A mai susţinut reclamantul că un alt considerent de nelegalitate constă în împrejurarea că dispoziţiile din statutul profesiei de avocat ce stipulează posibilitatea verificării cunoştinţelor, adaugă la lege. În mod intenţionat nu s-a reglementat metodologia de desfăşurare a verificărilor cunoştinţelor pentru ca şi în fapt nu numai în drept, pârâtul să aibă o largă posibilitate de a hotărî cine va intra în barou şi cine nu.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Baroul S. a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate, arătând că, toate criticile invocate de reclamant în sprijinul concluziei de nelegalitate a deciziei contestate sunt neîntemeiate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar U.N.B.R., a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reiterând motivele din întâmpinarea formulată de pârâtul Baroul S., precizând că, în temeiul dispoziţiilor art. 65 lit. o) din Legea nr. 51/1995 Consiliul U.N.B.R. a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei deciziei nr. XX/2011 a Consiliului Baroul S., în condiţiile în care reclamantul a criticat-o.
Prin sentinţa nr. 373 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, a admis în parte cererea în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamantul S.R.V., a anulat decizia nr. XX din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroul S. şi decizia nr. YY din 8 iulie 2011 emisă de U.N.B.R. Bucureşti a constatat îndeplinirea de către reclamant a condiţiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi a obligat prim-pârâta să emisă decizie în acest sens, a respins, ca prematur formulată, cererea reclamantului de înscriere în tabloul avocaţilor incompatibili şi a respins ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de U.N.B.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
La data de 20 septembrie 2010 reclamantul a depus la Baroul S. cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen. Prin adresa din 11 noiembrie 2010 a fost convocat de către prim-pârât în vederea verificării cunoştinţelor referitoare la legislaţia profesiei de avocat.
Ca urmare a acestei convocări reclamantul s-a prezentat la sediul Baroul S., unde, în prezenţa decanului şi a prodecanului baroului, a precizat că nu înţelege să participe la o examinare scrisă pentru care nu sunt stabilite criterii de notare, nota minimă necesară sau calificativul ce trebuie obţinut ceea ce echivalează cu o procedură arbitrară.
Ca urmare a neprezentării reclamantului la examinarea scrisă privind verificarea cunoştinţelor despre legislaţia profesiei de avocat, Baroul S. a emis decizia nr. XX din 13 ianuarie 2011 prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Reclamantul a atacat această decizie la U.N.B.R., soluţia fiind aceea de respingere a contestaţiei sale.
A mai reţinut Curtea că sorgintea prezentului litigiu rezidă, în principal în modul de interpretare a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data la care reclamantul a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen. Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris.
A primi o asemenea interpretare, realizată de autorităţile intimate, înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Prin prisma argumentelor mai sus expuse, instanţa a apreciat că nu se impun a fi analizate apărările formulate de părţi în ceea ce priveşte prezentarea la examen, caracterul dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat precum şi al hotărârii pronunţate de Consiliul U.N.B.R. şi nici apărările privind lipsa criteriilor de notare, barem, etc.
Privitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei de înscriere în tabloul avocaţilor din Baroul S., Curtea a apreciat-o ca prematur formulată.
Înscrierea în tabloul avocaţilor este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură şi este condiţionată de îndeplinirea mai multor cerinţe: Sub un prim aspect, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei.
Faţă de aceste dispoziţii s-a apreciat că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având de asemenea obligaţia achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995).
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii U.N.B.R. şi Baroul S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind invocate critici care, în esenţă, se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 din C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când a fost pronunţată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, recurentele susţin că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, reţinând că aceste dispoziţii legale conferă reclamantului de jure intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen.
Mai susţin recurentele, că instanţa de fond a ignorat prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, care permit consiliului baroului să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, ceea ce este pe deplin justificat din moment ce solicitantul urma să acceadă într-o profesie străină de cea pe care o exercitase anterior.
Hotărârea nr. 42 din 13 ianuarie 2011 a Consiliului Baroul S. este legală, fiind conformă cu dispoziţiile legale şi regulamentare citate, dar şi cu Ghidul aprobat prin Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., care conţine norme procedurale detaliate şi relevante în privinţa modului de soluţionare a cererilor de intrare în profesie, pe care instanţa de fond a înlăturat-o nejustificat.
În concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate, actele administrative atacate fiind temeinice şi legale.
Înalta Curte, analizând recursurile formulate, în raport de criticile invocate, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acestea sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Cererea reclamantului de primire în profesia de avocat fără examen se întemeiază, în drept, pe dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1991 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, forma în vigoare la data respectivă, care prevedeau următoarele:
„La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:
a) titularul diplomei de doctor în drept;
b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Din modul de formulare a textului de la art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1991, republicată, rezultă indubitabil că ne aflăm în prezenţa unei norme juridice dispozitive şi nu imperative, mai exact, a unei norme juridice supletive care permite subiecţilor de drept destinatari să opteze între două variante posibile de comportament - a primi sau a nu primi în profesia de avocat, cu scutire de examen, pe solicitanţii care îndeplinesc cerinţele obligatorii prevăzute la lit. b).
Prin decizia nr. XX/2011 Baroul S. a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen formulată de intimatul-reclamant S.R.V.
S-a reţinut că intimatul-reclamant îndeplineşte condiţiile prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, dar a refuzat să se prezinte în faţa consiliului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoştinţelor referitoare la exercitarea profesiei de verificare a cunoştinţelor referitoare la exercitarea profesiei de avocat şi ale hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R.
Contestaţia formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia nr. YY/2011 a Consiliului U.N.B.R.
Intimatul-reclamant a considerat că nu se impunea prezentarea sa în faţa consiliului, deoarece prin efectul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 trebuie să fie primit în profesia de avocat, îndeplinind cerinţele acestui text legal.
Înalta Curte arată că potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1996 poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, la cerere, persoana care a îndeplinit funcţia de judecător timp de cel puţin 10 ani şi nu i-a încetat activitatea pentru motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
În cauză, intimatul-reclamant îndeplinea, la data formulării cererii, condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, dar a refuzat să se prezinte la verificarea cunoştinţelor profesionale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat organizat în condiţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010.
Baroul S. i-a comunicat intimatului-reclamant că urmează ca la data de 8 decembrie 2010, ora 14.00 să se efectueze verificarea cunoştinţelor despre legislaţia profesiei de avocat, iar în cazul în care nu se poate prezenta la această dată, se poate conveni asupra unei reprogramări.
S-a indicat ca bibliografie Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, Statutul profesiei de avocat şi Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană.
Din analiza invitaţiei de participare se constată că pârâtul Baroul S. a înţeles să efectueze verificarea cunoştinţelor solicitantului numai sub aspectul legislaţiei naţionale şi comunitare în materia exercitării profesiei de avocat fără a se prestabili un barem şi un punctaj minim obligatoriu.
În aceste condiţii nu se poate reţine excesul de putere al autorităţilor profesionale pârâte, din moment ce nu s-a prestabilit punctaj şi barem minim.
Refuzul intimatului-reclamant de a se prezenta la verificarea cunoştinţelor în materia exercitării profesiei de avocat generează imposibilitatea obiectivă de control judiciar a eventualului exces de putere din partea autorităţilor profesionale pârâte.
Deci, în cauză, nu s-au impus condiţii suplimentare celor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru că nu s-a organizat examen profesional, iar bibliografia indicată relevă că într-adevăr urma să aibă loc numai o verificare privind legislaţia ce reglementează exercitarea efectivă a profesiei de avocat, fără a fi pus în discuţie un examen propriu-zis pentru verificarea cunoştinţelor profesionale generale presupus a fi dobândite în perioada celor 10 ani de exercitare a uneia dintre profesiile reglementate de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Reglementarea al cărei beneficiu l-a invocat intimatul-reclamant, respectiv art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 nu exclude organizarea unei verificări a cunoştinţelor solicitantului.
Prin aceasta însă nu se poate ajunge la organizarea unui examen propriu-zis care să prevadă barem şi punctaj.
Este adevărat că în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că verificarea cunoştinţelor pe calea unei testări profesionale cu barem şi punctaj minim de promovare reprezintă în realitate un examen, astfel fiind golită de conţinut prevederea legală.
Dar, în cazul analizat, nu s-a organizat examen pentru primirea în profesie, ceea ce ar contraveni art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru că aşa cum deja s-a explicat, nu s-a stabilit punctaj şi nici barem de examinare.
Desfăşurarea în forma scrisă, deşi este de natura unui examen sau concurs, în general, nu este de esenţa acestuia, existând situaţii în care un examen sau un concurs se desfăşoară exclusiv în formă orală, cu precizarea că susţinerea unui examen sub forma unui test scris este în măsură să corespundă unor exigenţe care ţin de asigurarea obiectivităţii, transparenţei, înlăturării subiectivismului şi arbitrarului, posibilităţii contestării, spre deosebire de examenul desfăşurat în formă orală care este criticabil din punct de vedere al aspectelor enumerate.
Astfel, pe de o parte, aşa cum s-a arătat, verificarea cunoştinţelor specifice organizării şi desfăşurării profesiei de avocat nu este echivalentul unui examen de admitere în profesie care ar fi presupus testarea cunoştinţelor juridice ale solicitanţilor iar pe de altă parte, din moment ce primirea în profesia de avocat cu scutire de examen este o opţiune a organismelor competente (barourile), acestea au dreptul să prevadă anumite condiţii în care să se facă accesul în profesie fără examen, verificarea cunoştinţelor din domeniul legislaţiei referitoare la organizarea şi desfăşurarea profesiei de avocat fiind o asemenea condiţie.
Dealtfel, distincţia între verificarea sub forma unui colocviu şi verificarea sub forma unui test scris este pur formală din moment ce obiectul verificării este acelaşi - cunoştinţele din domeniul legislaţiei referitoare la organizarea şi desfăşurarea profesiei de avocat - iar consecinţa nepromovării constă în respingerea cererii de primire în profesie, indiferent de modul în care s-a realizat verificarea. Fiind vorba de o distincţie formală, aceasta nu e aptă să genereze discriminare între solicitanţii verificaţi în forma colocvială şi cei verificaţi în formă scrisă.
Deci, în contextul în care reclamantul nu s-a prezentat pentru verificarea cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Baroul S. nu a putut să îşi exercite dreptul prevăzut în art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, lipsind astfel una dintre condiţiile obligatorii pentru intrarea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursurile, va modifica sentinţa atacată şi va respinge în întregime acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Baroul S. şi U.N.B.R. împotriva sentinţei nr. 373 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge în întregime acţiunea formulată de reclamantul S.R.V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 511/2013. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
