ICCJ. Decizia nr. 5300/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5300/2013
Dosar nr. 8831/2/2011
Şedinţa publică de la 17 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 85 din 10 ianuarie 2012, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. C.A.P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti, a anulat Decizia nr. 5216492 din 12 aprilie 2011 şi dispoziţia de măsuri nr. 5215774 din 28 februarie 2011, ambele emise de pârâtă şi a obligat această autoritate publică la 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 5216492 din 12 aprilie 2011 emisă de pârâta Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva dispoziţiei de măsuri nr. 5215774 din 28 februarie 2011 întocmită de aceeaşi autoritate fiscală.
Prin Decizia nr. 583 din 19 decembrie 2011 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti a fost admisă contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 11 din 28 februarie 2011 întocmită de Serviciul de Inspecţie Fiscală din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti.
Cele două soluţii date în rezolvarea contestaţiei administrative sunt contradictorii, deoarece au rezolvat în mod diametral diferit problema de drept din speţă.
Curtea de apel a precizat că îşi însuşeşte punctul de vedere formulat de reclamantă, respectiv acela că rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară; ca atare, operaţiunea aflată în discuţie nu poate fi tratată ca o revânzare, respectiv ca o livrare de bunuri supusă plăţii TVA-ului.
Ca atare, pentru argumentul anterior arătat, instanţa de fond a reţinut că actele administrativ-fiscale deduse judecăţii sunt nelegale.
2. Recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti, care a solicitat casarea sa şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material.
Pe acest aspect, recurenta a susţinut că judecătorul fondului, în raport de prevederile art. 1591 C. proc. civ., era obligat, din oficiu, să verifice competenţa materială şi teritorială a instanţei şi să consemneze în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care a constatat că instanţa este competentă să soluţioneze cauza.
Actele administrative contestate în cauză nu stabilesc în sarcina intimatei-reclamante obligaţii fiscale, astfel că cererea având ca obiect anularea acestora să fie de competenţa curţii de apel, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
3. Apărările formulate de intimata S.C. C.A.P. S.R.L.
La termenul de judecată din data de 22 martie 2013, intimata a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, cu motivarea că această persoană juridică nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond şi nici nu a depus un mandat de reprezentare a Administraţiei Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti.
4. Notele scrise formulate de recurentă
Recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti, a formulat note scrise, în care a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active (a se vedea filele 21 - 22 dosar ICCJ).
De asemenea, în apărare pe excepţie, recurenta a depus la dosar următoarele înscrisuri: Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3411 din 08 noiembrie 2011, organigrama DGFP-MB, extras din Regulamentul de organizare şi funcţionare al DGFP-MB, aprobat prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1434/2009 (a se vedea filele 23 - 40 dosar CAB).
5. Soluţia instanţei de control judiciar pe excepţia invocată de intimată
Analizând actele prezentate în recurs, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, calitatea de părţi litigante în această cauză o au reclamanta S.C. C.A.P. S.R.L. şi pârâta Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti.
Potrivit Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3411 din 08 noiembrie 2011: "Cu data de 15 noiembrie 2011 se aprobă structura organizatorică a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti pentru aparatul propriu şi administraţiile finanţelor publice municipale şi orăşeneşti (...)."
Conform Cap. VI "Activitatea juridică", art. 92 alin. (2) lit. f) şi g) din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1434/2009, biroul juridic contencios 1 - 5 reprezintă AFP sector 1 - 6 în dosarele aflate la instanţele judecătoreşti în cauzele în care acestea sunt parte.
Ca atare, din interpretarea actelor normative anterior enunţate rezultă faptul că, începând cu data de 15 noiembrie 2011, intimata Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti urmează să fie reprezentată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti. Calea de atac de faţă a fost promovată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti la o dată ulterioară, respectiv 20 februarie 2012.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă S.C. C.A.P. S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea deciziei nr. 5216492 din 12 aprilie 2011 şi a dispoziţiei de măsuri nr. 5215774 din 28 februarie 2011, ambele emise de recurenta-pârâtă Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti, autoritate publică de nivel local.
În speţa de faţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menţionează următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, articolul aflat în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat anterior, motiv pentru care tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu, în condiţiile în care actele administrative deduse judecăţii sunt emise de către o autoritate fiscală de nivel local.
Faţă de cele anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. 6 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei-pârâte invocată de intimata-reclamantă SC C.A.P. SRL.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Financiară Sector 1 prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 85 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5299/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5313/2013. Contencios → |
|---|
