ICCJ. Decizia nr. 6592/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6592/2013
Dosar nr. 57/42/2012
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 25 ianuarie 2012, reclamantul G.G.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 1195 din 13 septembrie 2011 emis de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române pentru trecerea sa în rezervă începând cu data de 15 septembrie 2011, ca urmare a reorganizării unităţii şi reducerii unor funcţii din statul de organizare.
Reclamantul a solicitat de asemenea repunerea sa în situaţia anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă, în sensul reîncadrării în funcţia deţinută, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă şi până la data reintegrării efective şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat nulitatea absolută a ordinului de trecere a sa în rezervă pentru lipsa motivelor care au determinat încetarea raporturilor de serviciu şi pentru încălcarea normelor de drept incidente în cauză.
Deşi ordinul contestat s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, reclamantul a susţinut că este nelegală restructurarea unităţii la care a avut calitatea de cadru militar, iar procedura de evaluare, la care a fost supus pe perioada punerii la dispoziţie, s-a realizat cu încălcarea cerinţelor legale, deoarece criteriile de evaluare nu au fost aplicate unitar şi în aceleaşi condiţii pentru întregul personal.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 133 din 11 aprilie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Ordinul nr. 1195 din 13 septembrie 2011 emis de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române reclamantul a fost trecut în rezervă din oficiu în temeiul art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, în baza Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administraţiei şi internelor, secretarilor de stat, secretariatului general şi şefilor/ comandanţilor unităţilor M.A.I., în baza adresei nr. 251.662 din 2 septembrie 2011 a Grupării de Jandarmi Mobilă Ploieşti şi cu respectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru anul 2011.
Motivul de nelegalitate a Ordinului nr. 600/2005 pentru nepublicarea în M. Of. a fost respins, reţinându-se că acest ordin face parte din categoria actelor exceptate de la regimul de publicare în M. Of., conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 24/2000 şi art. 28 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 50/2005.
Instanţa de fond a respins şi susţinerea recurentului privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 şi ale Legii nr. 53/2003, reţinând că acesta este plutonier în cadrul Grupării de Jandarmi Mobilă Ploieşti şi are statutul de cadru militar, în sensul definit de legiuitor în art. 1 din Legea nr. 80/1995.
Conform dispoziţiilor art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, trecerea în rezervă a reclamantului s-a efectuat în urma reorganizării Jandarmeriei şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nefiind posibilă încadrarea în alte funcţii sau unităţi.
Astfel, s-a avut în vedere că, reclamantul nu a contestat în termenul de 30 de zile Regulamentul de desfăşurare a examenului de departajare a cadrelor militare sau procedura de examinare şi nu a promovat examenele care au avut loc pentru funcţiile vacante, ceea ce dovedeşte că a fost corect trecut în rezervă după expirarea celor trei luni, în care a fost pus la dispoziţia unităţii, în conformitate cu prevederile art. 80 lit. e) din Legea nr. 80/1995.
De asemenea, s-a reţinut că nu au fost indicate prin acţiune elemente de fapt şi de drept cu privire la nelegalitatea organizării şi desfăşurării concursului, iar susţinerile reclamantului vizează nemulţumirea sa generală cu privire la reducerea efectivelor şi la metodologia elaborată în acest sens.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul G.G.C., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică, iar pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Ca prim motiv de recurs, s-a invocat interpretarea greşită dată de instanţa de fond dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 416/2007, modificată prin H.G. nr. 656/2011, act normativ care stabileşte structura organizatorică şi efectivele M.A.I. şi care a fost invocat de către pârât ca temei al restructurării efectuate.
Recurentul a susţinut că acest act normativ se referă la o altă situaţie legislativă, respectiv la reducerea numărului unităţilor aparatului central al ministerului, transformarea departamentului Schengen, poziţionarea în organigrama ministerului a Direcţiei Generale Management Operaţional în raport cu Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Odine Publică, prevederea ca structură aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor a casei sectoriale de pensii, trecerea în subordinea altei direcţii a Centrului Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi nu prevede aprobarea reducerii posturilor/efectivelor, ca urmare a restructurării.
Astfel, s-a precizat că dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 416/2007 privind anexele 2 şi 3, care se referă la numărul posturilor, nu au fost modificate prin H.G. nr. 656/2011 şi deci ambele acte normative au relevanţă juridică în cauza dedusă judecăţii şi se impunea a fi analizate de către prima instanţă.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs a fost reiterată nulitatea actelor administrative atacate pentru că au fost emise în baza unor acte normative nepublicate în M. Of. al României.
Recurentul a solicitat să se constate inexistenţa Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administraţiei şi internelor, secretarilor de stat, secretariatului general şi şefilor/comandanţilor unităţilor M.A.I., act normativ invocat ca temei legal în ordinul de trecere a sa în rezervă.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, s-a învederat că Ordinul nr. 600/2005 trebuia publicat în M. Of. al României pentru a intra în vigoare, nefiind un act normativ exceptat de la obligaţia publicării, cum s-a reţinut în hotărârea instanţei de fond.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Prin Ordinul nr. 1195 din 13 septembrie 2011 emis de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române s-a dispus, cu începere de la data de 15 septembrie 2011, trecerea în rezervă a recurentului – reclamant G.G.C., plutonier aflat la dispoziţia Grupării de Jandarmi Mobilă Ploieşti, în urma reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare, nefiind posibilităţi pentru a fi încadrat în alte funcţii sau unităţi.
Legalitatea ordinului de trecere în rezervă din oficiu a recurentului-reclamant a fost corect constatată de judecătorul fondului, cu motivarea că, actul atacat a fost emis de autoritatea emitentă în conformitate cu dispoziţiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministerului administraţiei şi internelor, secretarilor de stat, secretariatului general şi şefilor/comandanţilor unităţilor M.A.I., ale O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din M.A.I. pentru anul 2011 şi în baza adresei din 19 septembrie 2011 emisă de Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploieşti.
Reorganizarea tuturor unităţilor din Jandarmeria Română s-a efectuat în baza ordinului emis de ministrul administraţiei şi internelor în aplicarea prevederilor Anexei nr. 3 la Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, prin care au fost diminuate pe anul 2011 fondurile băneşti alocate plăţii salariului personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Ca urmare a reducerii numărului de posturi, începând cu data de 15 iunie 2011, personalul afectat de reorganizare din cadrul Grupării de Jandarmi Mobilă Ploieşti a fost pus la dispoziţia unităţii în vederea repunerii în funcţii a celor care vor promova evaluarea în limita posturilor aprobate şi în ordinea descrescătoare a notelor obţinute sau, pentru cei care nu au obţinut rezultate la evaluare care să le permită reîncadrarea pe posturile aprobate, până la data trecerii în rezervă a celor care, după cel mult 3 luni, nu mai pot fi repuşi în funcţii din cauza faptului că nu mai sunt posturi vacante în noul stat de organizare şi funcţionare al Grupării de Jandarmi Mobilă Ploieşti sau în alte unităţi din cadrul M.A.I.
Recurentul - reclamant nu a reuşit să promoveze examenele care au avut loc pentru ocuparea funcţiilor vacante, iar după expirarea celor 3 luni, cât a fost pus la dispoziţia unităţii, a fost trecut în rezervă, în conformitate cu dispoziţiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, deoarece nu au existat posibilităţi de încadrare, nefiind funcţii disponibile în alte unităţi.
Printr-o analiză completă a probatoriului administrat în cauză, judecătorul fondului a constatat întemeiat că recurentul - reclamant nu a contestat măsura punerii sale la dispoziţia unităţii cu începere de la data de 15 iunie 2011, nici rezultatele obţinute şi afişate pe data de 25 iunie 2011, care nu i-au permis ocuparea funcţiilor vacante şi nici rămânerea la dispoziţia unităţii timp de 3 luni, până la data de 15 septembrie 2011, când a fost trecut în rezervă din oficiu.
Concluzia reţinută în mod judicios de prima instanţă ca argument hotărâtor pentru respingerea acţiunii în anulare a fost aceea că, în cauză, nu s-a contestat existenţa situaţiei premiză reglementată de dispoziţiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi anume, necesitatea reală şi obiectivă a reorganizării unităţii şi reducerea unor funcţii de natura celei ocupate de către recurentul - reclamant.
De asemenea, s-a reţinut în mod corect că, H.G. nr. 416/2007, modificată prin H.G. nr. 656/2011, nu a constituit temeiul legal al ordinului de trecere în rezervă a recurentului - reclamant, astfel că, nu prezintă relevanţă în analiza cadrului legislativ incident în cauză.
În atare situaţie, se dovedeşte a fi nefondată prima critică formulată în recurs pentru interpretarea dată acestui act normativ de către judecătorul fondului, care nu a fost sesizat cu analiza reglementării respective, în condiţiile în care, reorganizarea unităţii şi reducerea funcţiei ocupate de recurentul - reclamant s-au întemeiat pe dispoziţiile O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru anul 2011, după diminuarea pe anul 2011 a fondurilor băneşti alocate plăţii salariului personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor prin Anexa nr. 3 la Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011.
Nefondată este şi cea de-a doua critică din recurs, prin care s-a invocat nulitatea actelor administrative atacate pentru că au fost emise în baza Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 600/2005, nepublicat în M. Of. al României.
Legea nr. 24/2000, în redactarea în vigoare la data emiterii Ordinului nr. 600/2005, a instituit în art. 10 alin. (1) norma cu caracter de principiu general privind obligativitatea publicării în M. Of. al României, partea I a ordonanţelor guvernului, deciziilor primului-ministru, actelor normative ale autorităţilor administrative autonome, ordinelor, instrucţiunilor şi alte acte normative emise de organele administraţiei publice centrale de specialitate.
Pentru aceste categorii de acte administrative, principiul obligativităţii publicării în M. Of. al României a fost reglementat şi prin H.G. nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura la nivelul guvernului pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, cu excepţia prevăzută la art. 28 alin. (3) care se referă la ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Prin conţinutul său, Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, secretarilor de stat, secretarului general şi şefilor/ comandanţilor unităţilor M.A.I. aparţine acestei categorii de acte administrative cu caracter normativ exceptate de la regimul de publicare în M. Of. al României şi în consecinţă, nepublicarea nu afectează valabilitatea ordinului respectiv sau a actelor administrative subsecvente, cum este ordinul de trecere în rezervă a recurentului - reclamant.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.G.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.G.C. împotriva Sentinţei nr. 133 din 11 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6583/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4856/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
