ICCJ. Decizia nr. 4856/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4856/2013
Dosar nr. 2012/2/2011
Şedinţa publică de la 05 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2012/2/2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existentei calităţii de lucrător al Securităţii, în privinţa pârâtului S.I.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că urmare a cererii de verificare nr. P 947/07 din 18 iunie 2009 adresată C.N.S.A.S. de către numitul E.B., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I 163573 (cotă C.N.S.A.S.).
Reclamantul a învederat, în esenţă, că din cuprinsul Notei de constatare nr. Dl/1/23 din 05 ianuarie 2011, precum şi al înscrisurilor ataşate, rezultă că pârâtul având gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean Covasna, Serviciul 2, a propus supravegherea informativă a unei persoane semnalată cu audierea şi colportarea ştirilor transmise de postul de radio Europa Liberă şi a propus măsuri operative privind persoana respectivă.
Reclamantul a considerat că pârâtul, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv, dreptul la secretul corespondenţei şi la viaţă privată, prevăzute de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Pentru argumentele prezentate anterior, reclamantul consideră că sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. 1 şi alin. (5), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Hotărârea şi considerentele instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 687 din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, invocată de pârât.
A admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.I. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul admisibilităţii, Curtea de apel a constatat că sunt întrunite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de temeiurile de drept incidente în cauză, prima instanţă a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 -1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului ” .
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Covasna, Serviciul 2.
În raport de conţinutul înscrisurilor care atestă aceste calităţi, instanţa de fond a apreciat îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
A mai reţinut prima instanţă că în Dosarul de urmărire informativă nr. I 163573, având ca titular pe numitul E.B., inginer chimist, urmărit în perioada 1981 - 1989 pentru „audierea şi colportarea ştirilor transmise de postul de radio Europa Liberă” şi pentru „legături neoficiale cu cetăţeni străini”, prin Raportul întocmit la data de 02 august 1989, pârâtul a propus luarea în supraveghere informativă a persoanei menţionate. în acest sens, pârâtul a dispus interceptarea corespondenţei persoanei urmărite, pentru a obţine informaţii privind comentarii ostile cu conţinut naţionalist şovin şi iredentist, legături şi natura acestora, precum şi alte date de interes operativ.
Măsura operativă a interceptării corespondenţei solicitată de pârât a fost pusă în aplicare, după cum rezultă din Notele întocmite la 16 decembrie 1987 şi 25 februarie 1986.
Aceeaşi măsură operativă a fost dispusă de către pârât şi prin adresa din data de 03 ianuarie 1989 destinată compartimentului specializat în interceptarea corespondenţei.
În concluzie, aceste înscrisuri existente la dosarul cauzei demonstrează că în desfăşurarea supravegherii informative, pârâtul a dispus măsuri de natură să aducă atingere drepturilor persoanei urmărite, documentele întocmite şi semnate de către acesta, precum şi măsurile dispuse în calitatea sa de lucrător al securităţii, conţinând informaţii referitoare la persoana aflată în supravegherea organelor de securitate.
În consecinţă, Curtea de apel a reţinut că şi a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de agent al organelor Securităţii, pârâtul a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute atât de legislaţia internă în vigoare în acea perioadă, cât şi de legislaţia internaţională, respectiv, dreptul la secretul corespondenţei şi la viaţă privată, prevăzute de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Instanţa de fond nu a primit apărările pârâtului potrivit cu care, măsurile dispuse de către acesta în dosarul de urmărire informativă anterior menţionat erau expres stipulate în ordinele şi instrucţiunile specifice ale Departamentului Securităţii Statului, permise de Constituţia şi legile în vigoare la data respectivă.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul S.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor prevăzute de art. 304 punctele 7, 8 şi 9, precum şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
Înainte de a dezvolta motivele de recurs menţionate, recurentul-pârât înţelege să invoce următoarele excepţii:
- excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, prin raportare la natura pur civilă a acţiunii în constatare formulată de autoritatea reclamantă şi la obiectul cauzei: se susţine că instanţa de contencios administrativ nu poate cenzura actele de comandament cu caracter militar.
- excepţia lipsei de interes a entităţii reclamante, care s-a subrogat nelegal în calitatea de reclamant şi a promovat o acţiune personală ce aparţine unei persoane fizice, fără a avea acordul său;
- excepţia lipsei calităţii de reprezentant a C.N.S.A.S., a lipsei de mandat expres sau implicit
- excepţia lipsei calităţii procesuale active, deoarece C.N.S.A.S. nu a acţionat în baza unui mandat legal de reprezentare.
Criticile subsumate motivelor de recurs sunt următoarele:
- art. 304 punctul 7 - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Considerentele hotărârii pronunţate de instanţă sunt confuze, inexacte, insuficiente, instanţa, încălcând prin motivarea sumară, dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Susţine recurentul că instanţa de fond nu a arătat de ce a înlăturat sau respins anumite cereri formulate de parte şi nu a arătat în ce constau probele care au dus la convingerea judecătorului că acţiunea C.N.S.A.S. este întemeiată.
În cadrul acestui motiv de recurs se mai susţine că instanţa nu a verificat dacă a fost sesizată legal şi nu a verificat nici calitatea procesuală activă a reclamantului C.N.S.A.S., în condiţiile în care persoana care s-a adresat autorităţii pentru studierea propriului dosar, nu era subiect al urmăririi efectuate de pârât.
- art. 304 punctul 9 - când hotărârea atacată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât arată că instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., a ignorat principii generale de drept şi a interpretat injust textele de lege aplicabile speţei.
Astfel, se susţine că instanţa de fond a aplicat arbitrar o lege, argumentele folosite fiind scoase din context, în sensul că deşi invocă dispoziţiile art. 28, 29 şi 30 din Constituţia R.S.R., ignoră să precizeze că drepturile cetăţeneşti prevăzute în aceste texte cunoşteau limitări legale, care erau în acord cu regimul socio-politic al acestor vremuri şi care trebuiau să contracareze acţiunile ilegale îndreptate împotriva orânduirii socialiste.
Mai afirmă recurentul-pârât că instanţa de fond nu a analizat lipsa interesului C.N.S.A.S. în promovarea acţiunii şi nici nu a indicat care dintre înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că pârâtul a suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ce erau garantate şi recunoscute în vigoare.
Hotărârea şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând motivele de recurs invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente speţei, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, înalta Curte constată că acest aspect a fost invocat de către pârât în cadrul motivării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituționalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, cerere admisă de instanţa de fond.
Prin Decizia nr. 592 din 5 iunie 2012, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituționalitate invocată de S.I., reţinând netemeinicia inclusiv în ceea ce priveşte critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al securităţii. Astfel, Curtea constituţională a stabilit că prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.
Asemenea, răspunzând acestei critici de neconstituționalitate, reluată şi sub forma excepţiei invocată prin cererea de recurs, Curtea Constituţională a stabilit că în cazul acţiunii promovate pentru constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al securităţii, legea nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar, având în vedere că astfel de acte excedează obiectului de reglementare al O.U.G. nr. 24/2008 şi anume accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii de către C.N.S.A.S., din perspectiva subrogării în drepturile persoanei fizice - titulară a cererii adresată C.N.S.A.S., Înalta Curte constată că şi acest aspect a fost cuprins în motivarea excepţiei de neconstituționalitate invocată în faţa instanţei de fond şi trimisă spre soluţionare Curţii Constituţionale.
Prin Decizia nr. 592 din 5 iunie 2012, Curtea Constituţională a respins şi această critică de neconstituționalitate, cu motivarea că din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că autoritatea reclamantă acţionează la cererea persoanelor îndreptăţite, atunci când procedează la verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar de urmărire informativă.
Pe de altă parte, prin acţiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, C.N.S.A.S. nu acţionează pentru a satisface un interes personal al său sau al persoanei îndreptăţite, ci interesul său este unul public, general şi anume acela legat de dreptul la informare al cetăţenilor cu privire la persoanele care au suprimat sau îngrădit, prin acţiunile lor, drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, evaluare care se face de instanţa de judecată in concreto, în raport de situaţia particulară a fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor acţiuni.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a lipsei calităţii procesuale pasive sunt motivate de recurent prin prisma lipsei unui mandat legal de reprezentare acordat C.N.S.A.S.
Înalta Curte constată că excepţiile sunt neîntemeiate, având în vedere că mandatul autorităţii de reclamante de a promova acţiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 izvorăşte din lege, tocmai din perspectiva satisfacerii unui interes public, general, iar în speţa de faţă, declanşarea procedurii de verificare a avut la bază cererea petentului E.B. - subiect al urmăririi efectuate de pârâtul S.I.
Pe fondul cererii de recurs, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu are temei în actele dosarului şi nici în dispoziţiile legale incidente speţei.
Astfel, în ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe nemotivarea hotărârii instanţei de fond, înalta Curte constată că judecătorul fondului a dezvoltat raţionamentul juridic pe care şi-a întemeiat soluţia, atât în fapt, cât şi în drept, astfel încât, prin prisma exigenţelor impuse de dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., nu se poate reţine o nemotivare a hotărârii în sensul ipotezei textului prevăzut de punctul 7 al art. 304 din acelaşi cod.
Astfel, după ce a reţinut situaţia de fapt, astfel cum a rezultat din actele dosarului, analizând conţinutul înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, temei de drept al acţiunii în constatare, astfel încât susţinerea recurentului privind nemotivarea hotărârii nu poate fi reţinută.
De altfel, recurentul-pârât nu a depus la dosar nicio probă în dovedirea apărărilor sale sau în combaterea susţinerilor reclamantului, alegaţiile dezvoltate de pârât reprezentând simple afirmaţii, pe care instanţa le-a înlăturat motivat, prin prisma raţiunii adoptării O.U.G. nr. 24/2008.
Prin urmare, această critică dezvoltată prin cererea de recurs este nefondată.
Prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., recurentul-pârât afirmă că hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, precum şi cu interpretarea greşită a înscrisurilor depuse la dosar.
Înalta Curte reţine că sunt aplicabile speţei prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora, prin „lucrător al Securităţii” se înţelege „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Rezultă din textul legal citat, că două sunt condiţiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să poată fi considerată „lucrător al Securităţii”: calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, şi desfăşurarea de activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, nefiind contestat nici de. către pârât, acesta a avut, în perioada prevăzută de lege, calitatea de ofiţer al Securităţii, prima condiţie legală fiind, deci, îndeplinită.
Pentru a fi întrunită cea de-a doua condiţie este necesar, conform prevederilor legale, ca persoana respectivă, având calitatea mai sus stabilită, să fi „desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, recurentul-pârât, în calitatea sa de ofiţer de Securitate - căpitan în cadrul U.S. Covasna a aprobat, sub semnătură olografa, Raportul cu propunere de luare în supraveghere informativă a numitului E.B., semnalat că face comentarii ostile cu conţinut naţionalist şovin şi iredentist (filele 16 dosar fond) şi colportează ştirile auzite la postul de radio „Europa liberă”.
De asemenea, în cadrul verificării persoanei urmărite, pârâtul a propus un plan de măsuri, aprobat de şefii ierarhici (fila 17 dosar fond) cu transmiterea sarcinii către Biroul „S” pentru folosirea mijloacelor speciale „S” în vederea interceptării corespondenţei persoanei urmărite.
Măsurile operative privind persoana urmărită au fost puse în aplicare, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (filele 22-32 dosar fond), pârâtul primind periodic note informative cu privire la persoana urmărită şi relaţiile acestuia.
Or, semnarea de către recurentul-pârât a acestor documente, care conţin măsuri contrare dreptului la viaţă privată, secretului corespondenţei, dreptului la liberă exprimare şi la libertatea opiniei, reprezintă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, desfăşurarea unei „activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanţa de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă, în raport cu situaţia de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S.I., împotriva Sentinţei civile nr. 687 din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6592/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5351/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
