ICCJ. Decizia nr. 1563/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1563/2014
Dosar nr. 7509/2/2012
Şedinţa publică de la 26 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, obligarea acestuia la plata unei despăgubiri în valoare de 1.500.000 euro.
Reclamanta a invocat că a fost prejudiciată de către pârât prin actele administrative emise de acesta, respectiv Certificatul de Atestare a Proprietăţii din anul 1994, astfel încât în perioada 1993-2011 nu s-a putut bucura de dreptul său de proprietate asupra unei suprafeţe de teren înscrisă în titlul de proprietate din 26 aprilie 1993.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2013, instanţa a constatat lipsa nejustificată a părţilor şi, prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă susţine că, în mod nelegal, prima instanţă a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în condiţiile în care, printr-o cerere depusă la dosar şi anexată dovezii privind achitarea taxei judiciare de timbru a solicitat judecarea pricinii în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este întemeiat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat de recurent şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia instanţa va suspenda judecata „dacă nici una dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede şi excepţia: „cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă”.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată că la data de 6 noiembrie 2012, reclamanta P.C. depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării, în finalul acestei cereri făcând menţiunea „rog a se judeca în lipsa mea!!!”.
În aceste condiţii, instanţa de fond, fără a lua în considerare cererea expresă formulată de reclamantă, astfel cum îi permiteau dispoziţiilor art. 242 alin. (2) C. proc. civ., a pronunţat în mod nelegal, suspendarea judecării cauzei, şi chiar dacă nici una dintre părţi nu s-a prezentat în faţa instanţei, lipsa nu a fost „nejustificată”, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.C., împotriva încheierii de 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2781/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2082/2014. Contencios → |
|---|
