ICCJ. Decizia nr. 2727/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2727/2014
Dosar nr. 2059/2/2013
Şedinţa publică de la 10 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.I.C. a solicitat , în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare , în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, suspendare a executării Ordonanţei CNVM nr. 13/2013, prin care reclamantul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 114.747 RON pentru săvârşirea unor contravenţii sancţionate de Legea nr. 297/2004 .
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1433 din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul C.I.C .
1.3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 1433 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul C.I.C., solicitând modificarea acesteia în sensul suspendării executării Ordonanţei CNVM nr. 13/2013 până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti privind cererea de anulare a actului .
În motivarea recursului declarat se arată că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente:
- judecătorul fondului nu a cercetat aparenţa de nelegalitate invocată în cererea de suspendare, fiind suficiente indicii cu privire la existenţa cazului bine justificat întrucât:
a. Ordonanţa CNVM nr. 13 din 18 ianuarie 2013 este nelegală întrucât reprezintă o aplicare a regimului juridic al abuzului de piaţă în afara pieţelor reglementate;
b. Tranzacţia încheiată în data de 10 mai 2012 între P.C. Orăştie în calitatea de vânzător şi F.A. în calitate de cumpărător nu a reprezentat o manipulare a pieţelor de capital;
c. Tranzacţia încheiată în data de 10 mai 2012 între P.C. Orăştie în calitatea de vânzător şi F.A. în calitate de cumpărător nu a reprezentat o tranzacţionare în baza informaţiilor privilegiate;
- instanţa de fond a refuzat să analizeze îndeplinirea condiţiei existenţei unei pagube iminente create prin actul administrativ atacat, încălcând dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., condiţie, în speţă, îndeplinită.
1.4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată, intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susţinând, în esenţă, că în mod corect a respins instanţa de fond cererea de suspendare ca neîntemeiată, având în vedere că în cauză nu au fost dovedite aparenţa de nelegalitate a actului administrativ emis, nici cazul bine justificat şi nici prejudiciul iminent.
A mai arătat că argumentele invocate de către reclamantul-recurent în fundamentarea cazului bine justificat antamează fondul cauzei, aspect inadmisibil într-o cerere de suspendare în contencios administrativ, că actul administrativ a cărui suspendare se solicită îndeplineşte toate condiţiile pentru încheierea sa valabilă, fiind în vigoare şi bucurându-se de prezumţia de legalitate, fără ca recurentul să aducă vreo dovadă în sensul existenţei cazului bine justificat.
În fine, intimata a mai susţinut că reclamantul-recurent nu a făcut nici dovada pagubei iminente, simpla menţionare a unei sancţiuni cu amendă şi a cuantumului acesteia neputând conduce, de facto, la această constatare şi că în mod corect a apreciat instanţa de fond că reclamantul nu a dovedit impactul grav sub aspect economic pe care plata sumei reţinute l-ar produce asupra patrimoniului acestuia.
2. Procedura de soluționare a recursului
2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 18 februarie 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul reclamantului C.I.C., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.
2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentului – reclamant, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., reţine că nu subzistă în cauză motive legale de casare a hotărârii recurate, în considerarea celor în continuare arătate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de art. 14 alin. (1) sus-menţionat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.
Îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
Or, în speţă, motivele invocate de recurentul-reclamant, privind eronata aplicare a regimului juridic al abuzului de piaţă, inexistenţa manipulării pieţei de capital şi calificarea tranzacţiei încheiate în data de 10 mai 2012 între P.C. Orăştie şi F.A., nu au caracterul unor indicii temeinice de natură să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, ci, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, necesită o analiză riguroasă a dispoziţiilor legale incidente raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii.
Este evident că, în măsura în care instanţa investită cu luarea unei măsuri vremelnice, cum este cea de suspendare a executării actului administrativ contestat, ar proceda la analiza aspectelor susţinute de reclamant, o astfel de analiză ar determina practic prejudecarea fondului cauzei, ceea ce excede limitelor stabilite de lege pentru cererile întemeiate pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Câtă vreme nu pot fi reţinute aspecte de natură a fundamenta existenţa cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu este necesar a se proceda la examinarea îndeplinirii condiţiei privind paguba iminentă, întrucât suspendarea executării unui act administrativ necesită îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În fine, se mai are în vedere faptul că recurentul-reclamant a solicitat suspendare a executării Ordonanţei CNVM nr. 13/2013 până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea de anulare a acestui act administrativ, iar prin sentinţa civilă nr. 3473 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată atât cererea formulată de reclamantul C.I.C. având ca obiect anularea Ordonanţei CNVM nr. 13/2013, cât şi cererea având ca obiect suspendarea acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.I.C. împotriva sentinţei civile nr. 1433 din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2690/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2781/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
