ICCJ. Decizia nr. 2273/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

Decizii ICCJ 2014 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2273/2014

Dosar nr. 374/32/2012

Şedinţa publică de la 16 mai 2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prăjeşti a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

A. Suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice;

B. 1. Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv adresa nr. 30641/10. 05. 2012, formele de executare precum şi toate actele subsecvente acestora;

B. 2. Obligarea Ministerului Finanţelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv 47.000 lei suma retrasă din cei 400000 lei primiţi pentru achitarea arieratelor ;

B. 3. Obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012;

B. 4. Obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Totodată, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că textul normativ încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 120 alin. (1) din Constituţie.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive raportat la capetele de cerere de la pct. B.1 şi 2 din acţiune întrucât nu este emitentul Adresei nr. 30641/10 mai 2012, iar referitor la cererile formulate subsecvent la pct. B.3 şi 4 din acţiune a invocat excepţia inadmisibilităţii, faţă de prevederile art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/ 2004.

Cererea de suspendare a prevederilor art. V din OUG nr. 15/2012 a fost soluţionată la termenul din 31 mai 2012, fiind respinsă ca inadmisibilă.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 238 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bacău- Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a respins excepţia inadmisibilităţii privind anularea adresei nr. 30641/10 mai 2012;

- a respins excepţia inadmisibilităţii referitoare la capetele de cerere B3 şi 4;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României pentru capetele de cerere de la pct. B Îşi 2 şi a respins aceste capete de cerere în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 15/2012;

- a admis, în parte, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prăjeşti, judeţul Bacău în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice;

- a anulat adresa nr. 30641/10. 05. 2012 emisă de către Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău;

- a obligat Ministerul Finanţelor Publice la despăgubiri echivalente cu suma de 47.000 lei, către reclamantă;

- a respins cererea privind anularea formelor de executare cu privire la suma de 47.000 lei, precum şi a tuturor actelor subsecvente,ca nefondată;

- a respins ca nefondate capetele de cerere B 3 şi 4 în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi pârâtul Guvernul României.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

2.1. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 a rămap fără obiect, în condiţiile în care, prin decizia nr. 558 din 24 mai 2012, instanţa specializată a analizat susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală a ţării prin norma aflată în discuţie.

2.2. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Guvernul României în ceea ce priveşte pct. B. 1. şi B. 2. din acţiune prin care s-a cerut anularea actelor emise în aplicarea art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv a adresei nr. 30641 din 10 mai 2012 şi obligarea Ministerului Finanţelor Publice să acorde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 a fost apreciată ca întemeiată, întrucât acest pârât nu este emitentul adresei contestate iar cererea de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din OUG nr. 15/2012 priveşte obligarea Ministerului Finanţelor Publice.

2.3. Excepţia inadmisibilităţii petitelor 3 şi 4 din cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, deoarece solicitările reclamantei se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cele două capete de cerere urmând a fi analizate pe fond.

2.4. Excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea adresei nr. 30641 din 10 mai 2012 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, este de asemenea neîntemeiată, având în vedere că din conţinutul său rezultă că adresa este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, putând face obiectul controlului de legalitate din partea instanţei de contencios administrativ deoarece dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice care au luat naştere anterior.

2.5. Pe fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile, reclamantei i-a fost alocată suma de 400.000 lei.

Prin art. V din O.U.G. nr. 15/2012 s-a dispus ca sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate, reclamanta conformându-se dispoziţiilor din O.U.G. nr. 15/2012, restituind cu Ordinul de plată din 15 mai 2012, suma de 47.000 lei din suma alocată.

Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, care au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate - prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012.

Din nota de constatare încheiată la data de 19 iunie 2012 la U.A.T. Prăjeşti, ca urmare a verificării modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, conform H.G. nr. 255/2012, depusă la dosar de pârât Ministerul Finanţelor Publice, curtea de apel a reţine că din suma repartizată potrivit destinaţiei prevăzută de H.G. nr. 255/2012, a fost utilizată suma de 81.930,69 lei; pentru alte destinaţii în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012, a fost utilizată suma de 271.069,31 lei, respectiv pentru servicii 116.642,83 lei, lucrări 59.223,831ei şi produse 95.193,65 lei.

În Nota de constatare se menţionează că U.A.T. Prăjeşti va utiliza suma de 271.069,31 lei neutilizată conform destinaţiei prevăzute de H.G. nr. 255/2012 pentru achitarea arieratelor înregistrate în contabilitate şi aflate în sold la data de 6 aprilie 2012.

Pentru suma de 47.000 lei disponibilizată la fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, unitatea administrativ teritorială, justifică arierate pentru cheltuieli curente şi de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012 şi cofinanţare la proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, aflate în derulare la data de 8 mai 2012.

La nota de constatare a fost ataşată situaţia arieratelor pentru cheltuieli curente şi de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012, situaţia proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă care necesită cofinanţare, aflate în derulare la data de 8 mai 2012, situaţia plăţilor efective din sumele alocate potrivit H.G. nr. 255/2012.

Având în vedere conţinutul adresei nr. 30641 din 10 mai 2012 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, prin care i se aduce la cunoştinţă reclamantei că are obligaţia de a restitui la bugetul de stat sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată încasate în anul 2012 din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului alocate prin H.G. nr. 255/2012 pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 şi Decizia nr. 558/2012 a Curţii Constituţionale, prima instanţă a constatat că nu se impunea ca reclamanta să restituie suma de 47.000 lei, cererea privind anularea adresei din 10 mai 2012 fiind întemeiată.

Dat fiind faptul că suma de 47.000 lei a fost restituită cu O.P. nr. 115 din 15 mai 2012, cererea privind anularea formelor de executare cu privire la această sumă precum şi a tuturor actelor subsecvente acestora, este nefondată.

Având în vedere constatările Camerei de Conturi a jud. Bacău, care sunt în sensul că pentru suma de 47.000 lei disponibilizata la fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului unitatea administrativ teritorială justifică arierate pentru cheltuieli curente şi de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012 şi cofinanţare la proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, aflate în derulare la data de 8 mai 2012, prin obligarea returnării sumei de 47.000 lei, reclamanta a fost prejudiciată în sensul că a fost împiedicată să utilizeze această sumă pentru destinaţia pentru care a fost alocată, cererea sa de obligare a Ministerului Finanţelor Publice de a acorda despăgubiri echivalente cu suma de 47.000 lei, este întemeiată.

Cât priveşte suma de 271.069,31 lei pe care reclamanta a utilizat-o pentru alte destinaţii decât cele pentru care a fost repartizată, se impune ca aceasta să fie restituită, deoarece a fost utilizată contrar prevederilor legale şi destinaţiei sale,urmând ca această sumă să-i fie repartizată din Fondul de rezervă Bugetară.

Dacă s-ar accepta susţinerea reclamantei care este în sensul că această sumă să rămână ca repartizată şi ulterior, reclamanta să o acopere din alte surse, s-ar încălca prevederile legale care stabilesc utilizarea fondurilor corespunzător destinaţiei pentru care au fost repartizate.

Referitor la capetele de cerere 3 şi 4, prima instanţă a reţinut că acestea sunt nefondate.

Prin soluţionarea primelor două capete de cerere, respectiv cele referitoare la anularea adresei şi obligarea la despăgubiri, capete de cerere cu privire la care s-a constatat că sunt fondate, situaţia anterioară a fost restabilită şi nu se mai impune emiterea altor acte administrative pentru restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Neîntemeiată este şi cererea privind obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună in aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012, problema modalităţii de punere în aplicare a prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012, fiind rezolvată prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 a Curţii Constituţionale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în temeiul art. 304¹ C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-pârât a susţinut în esenţă că soluţia instanţei de fond este greşită întrucât a dispus restituirea sumei de 47.000 lei rămasă neutilizată, către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Prăjeşti deşi din materialul probator administrat n cauză rezultă că din suma alocată de 400.000 lei, numai suma de 81.931 lei a fost cheltuită corect, în timp ce suma de 271.070 lei fost utilizată pentru alte destinaţii în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 şi pe care aceasta avea obligaţia de a o vira la bugetul de stat.

Cu toate că instanţa a reţinut în mod corect în considerente că suma de 271.070 lei fost utilizată pentru alte destinaţii în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 şi trebuie restituită, a omis să se pronunţe în dispozitiv, apreciind eronat că prin obligarea returnării sumei de 47.000 lei, reclamanta a fost prejudiciată în sensul că a fost împiedicată să utilizeze această sumă pentru destinaţia pentru care a fost alocată.

Or, alocarea acestei sume ar fi justificată numai dacă intimata-reclamantă restituie suma cheltuită nelegal.

Consideră recurentul-pârât că faţă de cele reţinute prin Nota de constatare, prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 558 din 24 mai 2012, rezultă că dispoziţiile art. V din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituţionale şi în consecinţă obligarea recurentului - pârât la restituirea către intimata - reclamantă a sumei de 47.000 lei este nefondată.

II. Considerentele înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele în temeiul dispoziţiilor art. 304¹ C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În prealabil, înalta Curte precizează că analiza instanţei de recurs se va limita numai la acea parte a hotărârii care vizează admiterea acţiunii prin care intimata-reclamantă U.A.T. Comuna Prăjeşti a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispoziţiile art. V alin. (1) ale O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, în raport de criticile formulate de recurent, toate celelalte dispoziţii ale sentinţei trecând în puterea lucrului judecat.

Din prezentarea rezumatului sentinţei de la pct. 1.2 al acestei decizii, reiese că prima instanţă a admis, în parte, acţiunea şi a obligat Ministerul Finanţelor Publice la despăgubiri către intimata-reclamantă echivalente cu suma de 47.000 lei, retrasă din cei 400.000 lei primiţi pentru achitarea arieratelor, reţinând că prin obligarea la restituirea acestei sume reclamanta a fost prejudiciată, în sensul că a fost împiedicată să utilizeze suma pentru destinaţia alocată, concluzie pe care instanţa de control judiciar nu o împărtăşeşte, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012, a H.G. nr. 255/2012, precum şi a Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012 pronunţată de Curtea Constituţională.

Potrivit dispoziţiilor pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ teritoriale care nu înregistrează fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanţare, astfel încât prin acest act normativ s-a dispus ca sumele alocate şi rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să fie restituite de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.

În considerentele aceleiaşi decizii se arată printre altele că „Guvernul prin autoritatea specială în materie trebuie să analizeze în concret pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică şi numai în măsura în care această justificare lipseşte sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume.

Astfel, Curtea constată că în măsura în care dispoziţiile art. V alin. (l) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul este îndreptăţit să dispună restituirea acestora".

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimata-reclamantă a primit suma de 400.000 lei potrivit H.G. nr. 255/2012 şi a efectuat plăţi în cuantum de 353.000 lei, înregistrând arierate.

Cu privire la modul de cheltuire a sumei de 353.000 lei, Curtea de Conturi, în nota de constatare, a identificat două situaţii, respectiv suma de 81.930,69 lei utilizată potrivit destinaţiei prevăzute de H.G. nr. 255/2012 şi suma de 271.069,31 cheltuită pentru alte destinaţii, în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012.

În aceeaşi notă de constatare s-a reţinut că pentru suma de 47.000 lei, disponibilizată la fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, UAT Comuna Prăjeşti justifică arierate pentru cheltuieli curente şi de capital.

Examinând datele reţinute prin nota de constatare din perspectiva deciziei Curţii Constituţionale nr. 558/2012, Înalta Curte constată că în mod eronat instanţa a obligat recurentul-pârât la despăgubiri cu suma de 47.000 lei rămasă neutilizată, deşi în considerente a reţinut că suma de 271.069,31 lei a fost utilizată contrar destinaţiei stabilite prin H.G. nr. 255/2012 şi se impune a fi restituită, urmând să-i fie repartizată, ulterior, din fondul de rezervă bugetară.

Or, după cum a susţinut şi recurentul-pârât pentru beneficia de aceste sume intimata-reclamantă trebuia mai întâi să restituie suma de 271.069,31 lei cheltuită nelegal şi apoi să primească suma de 318.000 lei din fondul de rezervă bugetară.

De altfel, aşa cum rezultă din H.G. nr. 705/2012, intimata-reclamantă nu se regăseşte pe lista unităţilor administrativ teritoriale care sunt beneficiarele sumelor pentru care s-a dispus suplimentarea sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile (f.92 dosar fond), aspect pe care instanţa de fond nu l-a avut în vedere.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul formulat în cauză, va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea formulată de U.A.T. - Comuna Prăjeşti, ca nefondată şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi împotriva Sentinţei nr. 238 din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta U.A.T.C. Prăjeşti, ca nefondată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2149/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi...		ICCJ. Decizia nr. 12/2014. Contencios →

ICCJ. Decizia nr. 2273/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2273/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs