ICCJ. Decizia nr. 290/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 290/2014
Dosar nr. 10392/1748/2012*
Şedinţa de la 23 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 1 august 2012 sub numărul de mai sus, petentul M.F.I. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie din 22 februarie 2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA C.E.S.T.R.I.N.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 11402 din 20 iunie 2012, Judecătoria Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Prin sentinţa nr. 4509 din 10 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare Judecătoriei Constanţa, unde acest dosar a fost înregistrat sub acelaşi număr.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reţine că la data de 22 februarie 2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică C.E.S.T.R.I.N. procesul-verbal de contravenţie, prin care s-a reţinut săvârşirea de către contestator a contravenţiei constând în aceea că a circulat cu autovehiculul pe A2 Km 12+450m Glina, fără a deţine rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat petentului amendă contravenţională în cuantum de 225,00 RON în baza art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 24 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea a dispoziţiilor art. 101 introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”.
În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora „(1) Procesele în prima instanţa, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competentei instanţelor legal investite se judeca de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate în acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor în primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acesteia legi, din denumirea secţiunii a 2-a, intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1)-alin. (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce priveşte litigiile aflate în fond la curţile de apel şi în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.
Cum din procesul-verbal de contravenţie aflat la dosarul Judecătoriei Constanţa, rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este pe A2 Km 12+450m Glina, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Cornetu.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul M.F.I. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică, C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 289/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 291/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
