ICCJ. Decizia nr. 3123/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3123/2014
Dosar nr. 11635/2/2010
Şedinţa publică de la 3 iulie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII–a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al securităţii în privinţa pârâtului N.D.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că pârâtul N.D. are calitatea de membru în Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, iar potrivit prevederilor art. 3 lit. g), art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, C.N.S.A.S. verifică din oficiu sub aspectul constatării calităţi de colaborator sau lucrător al securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile ori funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h1).
Astfel, pârâtul a fost recrutat în anul 1982 pentru încadrarea informativă a unui cetăţean vest-german, luat în lucru pentru relaţii suspecte cu membri de familie ai unor cadre militare din Garnizoana Cluj-Napoca.
La data de 29 septembrie 1982, pârâtul a fost trecut în legătura unui ofiţer CI al UM XX Cluj-Napoca, această dată fiind considerată ca dată a începerii colaborării, sens în care a fost modificată inclusiv data semnării angajamentului. A semnat cu numele real angajamentul şi a preluat numele conspirativ de colaborare „R.”.
Reclamantul a susţinut că în materialele informative furnizate de către sursa „R.” există şi informaţii care se referă la probleme privind procurarea unor icoane ori cumpărarea de obiecte de îmbrăcăminte din import şi ţigări străine, însă trebuie luate în considerare acele informaţii de interes operativ, care priveau aspecte importante pentru securitate la acea vreme, precum intenţia de evaziune ori relaţiile cu cetăţeni străini, mai ales că astfel de informaţii au avut drept urmări deschiderea unui dosar de urmărire informativă şi iniţierea unor măsuri de tehnică operativă şi de filaj pentru cetăţenii români aflaţi în relaţii cu cetăţeni din Republica Federală Germania.
În concluzie, reclamantul a susţinut că informaţiile furnizate de pârât au avut ca efect încălcarea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi încălcarea dreptului la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Pârâtul N.D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii prin raportare la faptul că art. 37 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nr. 2/2008 stabileşte un termen de 30 de zile de la data aprobării notei de constatare pentru introducerea cererii în constatare la instanţa de judecată.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 5399 din 01 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea de colaborator al securităţii în privinţa pârâtului N.D.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că excepţia de tardivitate a acţiunii, invocată de către pârât, prin raportare la faptul că art. 37 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nr. 2/2008 stabileşte un termen de 30 de zile de la data aprobării notei de constatare pentru introducerea cererii în constatare la instanţa de judecată, este nefondată, întrucât termenul menţionat anterior nu este prevăzut ca o condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune, nerespectarea acestuia nu este de natură să atragă vreo consecinţă pe planul dreptului procesual.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cauză de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, potrivit cărora angajamentul de colaborare cu securitatea şi notele informative au fost scrise şi semnate sub numele conspirativ de “R.“, de către pârâtul N.D.
Instanţa de fond a reţinut că din întregul material probator aflat la dosarul cauzei rezultă că informaţiile furnizate de pârât în calitate de colaborator al securităţii se referă la activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
3. Recursul pârâtului
Pârâtul N.D. a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul–pârât a arătat că sentinţa a fost pronunţată pe baza unui material probator neclar şi ambiguu, iar situaţia de fapt reţinută nu corespunde realităţii şi nu se încadrează în ipoteza normei cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a atrage constatarea calităţii de colaborator al securităţii, nefiind îndeplinite cele trei condiţii cumulative prevăzute de lege în acest sens (furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise ori relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii; informaţiile să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului).
În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul–pârât a arătat că notele şi rapoartele întocmite de ofiţerii de contrainformaţii sunt contradictorii şi pun sub semnul îndoielii consemnările acestora privitoare la pretinsele relatări verbale ale pârâtului, astfel că nu se poate forma convingerea că pârâtul a furnizat într-adevăr informaţii de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
A mai arătat că era fiu de cadru militar şi în această calitate era periodic convocat de către conducerea unităţii militare în care activa tatăl său pentru a fi informat că trebuie să contribuie la măsurile necesare pentru siguranţa statului, în caz contrar riscând sancţionarea şi excluderea din serviciu a părinţilor.
De asemenea, a arătat că informaţiile despre numita K.S., cetăţean vest – german, au fost furnizate în cadrul unor „declaraţii de martor la Unitatea Militară în care lucra tatăl”, fiind în pericol locul de muncă al acestuia.
Din întregul material prezentat de reclamant, chiar dacă s-a dovedit că au existat declaraţii ale recurentului în acest sens, nu s-a dovedit că au fost denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale numitei K.S.
Singurele informaţii care sunt evidenţiate de reclamant privitor la K.S., ar fi în legătură cu contrabanda de icoane pe lemn, care şi în prezent este incriminată de legile penale. Aceste informaţii, chiar dacă au fost furnizate de recurent, nu s-au referit la activităţi potrivnice regimului totalitar comunist şi nici nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală.
Intimatul–reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii recurentului-pârât de colaborator al securităţii.
Verificările au fost efectuate din oficiu, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese ori au fost numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) – h1).
Recurentul–pârât se încadrează în art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, referitor la aleşii locali.
Curtea de Apel a reţinut în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că recurentul-pârât a avut calitatea de colaborator al securităţii, în accepţiunea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Cu referire punctuală la criticile din recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Considerentele sentinţei cuprind motivele de fapt şi de drept care au fundamentat convingerea instanţei, expuse clar şi logic, cu referiri concrete la probele administrative în cauză, la conţinutul informaţiilor furnizate şi la încadrarea în ipoteza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. fiind nefondată.
Recurentul–pârât a invocat şi motivul de recurs prevăzut în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dar nu a prezentat argumente care să poată fi încadrate în textul normativ respectiv, care priveşte la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, având ca efect schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv vizează denaturarea actului juridic dedus judecăţii, iar nu interpretarea dată probelor administrate în cauză.
În ceea ce priveşte stabilirea calităţii de colaborator al securităţii, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., efectuând propria evaluare asupra circumstanţelor speţei, Înalta Curte constată, de asemenea, că susţinerile făcute în recurs sunt nefondate.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, noţiunea de „colaborator al securităţii” desemnează persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Probatoriul amplu administrat în dosarul de fond şi prezentat rezumativ la pct. 1 şi 2 din prezenta decizie dovedeşte cu prisosinţă încadrarea recurentului–pârât în definiţia noţiunii de „colaborator”, autenticitatea angajamentului scris şi a notelor provenind de la informatorul „R.” fiind demonstrată prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.
De asemenea, Înalta Curte constată că, prin conţinutul lor, informaţiile furnizate denunţau atitudini potrivnice regimului comunist, erau de natură să ducă la îngrădirea dreptului la viaţa privată şi au determinat derularea unor măsuri informative asupra persoanelor vizate, aşa cum în mod judicios a reţinut şi judecătorul fondului.
Faptul că recurentul–pârât ar fi putut fi el însuşi în atenţia organelor de securitate, urmare a legăturilor cu o persoană de cetăţenie străină şi în virtutea calităţii de ofiţer de armată a tatălui său, nu îl exclude din câmpul de aplicare al reglementării noţiunii de „colaborator”, pentru că, potrivit tezei a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, numai persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată sau condamnată, nu este considerată colaborator al securităţii.
În afara ipotezei acestei norme, circumstanţele recrutării ar putea prezenta o relevanţă juridică în evaluarea situaţiei în ansamblu, prin corelarea cu alte probe, legate de natura şi amploarea informaţiilor şi de modul în care persoana în cauză s-a poziţionat în relaţia cu organele securităţii, dar privite din această perspectivă, înscrisurile privindu-l pe recurentul-pârât nu sunt în măsură să ducă la o soluţie contrară celei adoptate de judecătorul fondului.
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.D. împotriva sentinţei civile nr. 5399 din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 995/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3297/2014. Contencios → |
|---|
