ICCJ. Decizia nr. 3879/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3879/2014
Dosar nr. 410/87/2014
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 410/87/2014, reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Teleorman, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi Teleorman, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Direcţia Protecţia Persoanelor cu Dizabilităţi a contestat Certificatul de încadrare în grad de handicap din 31 octombrie 2013 şi decizia nr. 15998 din 23 decembrie 2013 de soluţionare a contestaţiei administrative.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 447 din 11 iunie 2014, Tribunalul Teleorman a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de către pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a Judeţului Teleorman şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reţinând în esenţă caracterul de autoritate administrativă ce funcţionează la nivel naţional a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, emitentă a deciziei nr. 15998 din 23 decembrie 2013, iar în drept prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentinţa nr. 2433 din 22 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Faţă de obiectul litigiului, în drept, curtea de apel a reţinut incidenţa dispoziţiile art. VI din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în conformitate cu care:
„Alin. (4) al art. 902 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1/03.01.2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
(4) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbru".
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap din 31 octombrie 2013 emis de de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Teleorman şi a deciziei nr. 15998 din 23 decembrie 2013, prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a soluţionat contestaţia reclamantului în sensul menţinerii încadrării acestuia.
După cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor alin. (4) al art. 902 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, astfel cum a fost modificat prin art. VI din Legea nr. 2/2013, conform cărora deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Faţă de aceste norme legale speciale, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, complet specializat în contencios administrativ şi fiscal, instanţa de la domiciliul reclamantului, în egală măsură competentă faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Teleorman, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Teleorman, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Direcţia Protecţia Persoanelor cu Dizabilităti, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 619/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3880/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
