ICCJ. Decizia nr. 619/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 619/2014
Dosar nr. 1111/45/2011
Şedinţa de la 11 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.N. a contestat hotărârea nr. 4800/R din 31 august 2011 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, afirmând că îndeplineşte toate condiţiile pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia de tardivitate a acţiunii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentința nr. 91 din 9 martie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamantul S.N., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, ca tardivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 împotriva hotărârii emisă de Casa Judeţeană de Pensii, persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicare, conform legii contenciosului administrativ.
Reclamantul nu a respectat acest termen în condiţiile în care hotărârea i-a fost comunicată la data de 20 septembrie 2011, iar contestaţia a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 13 decembrie 2011 (trimisă, conform plicului, la 09 decembrie 2011).
Termenul de 30 de zile prevăzut expres în Legea nr. 189/2000 curge de la data comunicării hotărârii, fiind lipsit de relevanţă faptul că petentul a înţeles să mai adreseze o petiţie Casei Judeţene de Pensii, la care i s-a răspuns prin adresa din 09 noiembrie 2011, atât timp cât legea specială nu prevede obligativitatea unei proceduri prealabile, ci contestarea direct la instanţa de contencios administrativ a hotărârii emisă conform Legii nr. 189/2000.
3. Recursul
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, reiterând în cuprinsul cererii susţinerile prezentate la judecarea în fond a cauzei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii.
Astfel, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii emisă de Casa Judeţeană de Pensii, „persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicare, conform legii contenciosului administrativ”.
Aşa cum corect s-a reţinut, hotărârea nr. 4800/R din 31 august 2011 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a fost comunicată petentului la data de 20 septembrie 2011, astfel cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosar, împotriva acesteia petentul formulând contestaţie la instanţa de contencios administrativ, contestaţie pe care a expediat-o prin poştă la data de 09 decembrie 2011, astfel cum rezultă din ştampila poştei aplicată pe plic.
Întrucât termenul de 30 de zile curge de la data comunicării hotărârii, instanţa de control judiciar reţine că soluţia pronunţată de judecătorul fondului reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederii legale incidente, anterior menţionate.
Având în vedere considerentele menţionate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.N. împotriva sentinţei nr. 91 din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 3301/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3879/2014. Contencios. Conflict de... → |
---|