ICCJ. Decizia nr. 410/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 410/2014
Dosar nr. 5760/102/2012/a1
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Curtea de Apel Târgu-Mureş a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii activităţii didactice în învăţământul universitar, excepţia fiind invocată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, ce are ca obiect cererea formulată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în contradictoriu cu Şcoala Generală P.A.M., Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Guvernul României şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş de obligare la calcularea şi plata ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006.
Guvernul României, în calitate de emitent al actului administrativ atacat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate, arătând că aceasta din urmă poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu şi pe cele cu caracter normativ, cum este cazul actului atacat în cauză.
La rândul său, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate, în acelaşi sens în care această excepţie a fost invocată şi de către Guvernul României.
1. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 152 din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu-Mureş a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi şi a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată de către reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Guvernul României, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi Şcoala Generală P.A.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia este neîntemeiată, având în vedere practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că pot face obiectul excepţiei de nelegalitate atât actele administrative cu caracter individual, cât şi cele cu caracter normativ.
În ceea ce priveşte fondul excepţiei de nelegalitate, Curtea a reţinut că H.G. nr. 453/2007 a fost a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României şi ale prevederilor art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar.
Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 315/2006 „se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar, în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice”.
Conform art. 2 din aceeaşi lege „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice şi reprezintă echivalentul în RON a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii”.
Potrivit normelor metodologice cuprinse în H.G. nr. 453/2007, facilitatea de a primi un ajutor financiar în sumă de 100 de euro este condiţionată de manifestarea de voinţă în acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1 noiembrie.
Instanţa a reţinut că prin actul administrativ emis de Guvern a fost instituit un termen limită de depunere a cererilor pentru acordarea sprijinului financiar, fapt ce nu constituie un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, fiind vorba de instituirea unei proceduri nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecţilor de drept cărora actul administrativ li se adresează, respectiv este vorba de instituirea unei proceduri legale, pentru punerea în executare a unei legi.
2. Calea de atac exercitată
Recurentul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş a criticat soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând că este dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, s-a susţinut că, prin dispoziţiile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, care stabilesc termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în condiţiile în care prin art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic.
Recurentul susţine că în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripţie.
S-a arătat că scopul regulilor instituite de o hotărâre de guvern este tocmai de a facilita aplicarea legii, iar instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu privire la stabilirea termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, este de natură să împiedice cadrele didactice să obţină drepturile băneşti prevăzute de art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 315/2006.
Recurentul a susţinut că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de faţă.
3. Soluţia Înaltei Curţi
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007 se constată că este nefondată.
Aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, art. 4 alin. (1) se aplică în egală măsură actelor administrative unilaterale individuale cât şi celor cu caracter normativ, care pot fi atacate oricând pe calea acţiunii directe şi, deci, cu atât mai mult pe calea excepţiei de nelegalitate.
În ceea ce priveşte fondul excepţiei de nelegalitate;
Prevederile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar arată că:
„(1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
(2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învăţământ la care beneficiarii exercită funcţia de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii”.
Înalta Curte observă că potrivit art. 5 din Legea nr. 315/2006, prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii didactice a învăţământului preuniversitar.
Deci, cu alte cuvinte, prin dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 315/2006, legiuitorul a delegat Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze normele metodologice de aplicare a acestei legi, care să fie aprobate, apoi, prin hotărâre a Guvernului, ceea ce s-a şi întâmplat.
Nu se poate susţine, cu temei, că prin stabilirea unui termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiar, în vederea punerii în executare, în concret a legii, s-ar adăuga la lege, fiind de esenţa oricărei activităţi socio-umane de a se desfăşura în cadrul şi cu respectarea unor limite de timp/termene.
Motivele invocate drept situaţii particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor financiar (concediu fără plată, concediu pentru creşterea copilului, încheierea contractului de muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs) nu constituie argumente rezonabile.
Mai mult, stabilirea unui termen până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului, este necesar pentru a se şti în timp util care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plăţii ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş împotriva sentinţei nr. 152 din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 411/2014. Contencios → |
|---|
