ICCJ. Decizia nr. 421/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 421/2014
Dosar nr. 1870/2/2012
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se reţină calitatea de lucrător al securităţii în ceea ce îl priveşte pârâtul M.E.
În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:
Prin cererea din 8 martie 2010 adresată C.N.S.A.S. I.A., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. X1, I.S.
De asemenea, s-a mai arătat că prin cererea din 20 septembrie 2010 adresată instituţiei reclamante de către B.V., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. X2, la care petentul a avut acces în temeiul legii.
A mai arătat reclamantul că, din actele dosarului rezultă că pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti, a semnalat că numitului B.E. întreţine relaţii cu cetăţeni străini în scopul de a rămâne ilegal în străinătate.
A conchis reclamantul că pârâtul, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme.
Prin sentinţa nr. 4231 din 25 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea promovată de reclamantul C.N.S.A.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
În acţiune şi în nota de constatare se face vorbire despre calitatea de lucrător a pârâtului datorită activităţii prestate de acesta în dosarele: (1) nr. X1, pentru care solicitarea de verificare sub aspectul calităţii de lucrător al securităţii este formulată de numita I.A. (cerere din 8 martie 2010); (2) nr. X2 pentru care solicitarea de verificare este formulată de numitul B.V. (cerere din 20 septembrie 2010); precum şi (3) nr. X3.
Pentru acest din urmă dosar însă, nr. X3, în care sunt semnalate informaţii în legătură cu numitul B.E. (şi anume în sensul că acesta ar întreţine relaţii cu cetăţeni străini în scopul de a rămâne ilegal în străinătate, iar ca urmare s-a solicitat efectuarea de investigaţii, pârâtul demarând măsuri de investigaţii asupra urmăritului), instanţa a constatat că nu există solicitare de verificare a pârâtului sub aspectul constatării calităţii de lucrător al securităţii.
Aşa fiind, în privinţa acestui din urmă dosar, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.
În ceea ce priveşte primul dosar, nr. X1, instanţa a constatat că în legătură cu persoana urmărită, I.S., sunt depuse în dovedire doar două note de constatare.
A reţinut instanţa că una din note nu este semnată şi din niciuna dintre note nu rezultă desfăşurarea de activităţi prin care să fie suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Dincolo de împrejurarea că nu se cunoaşte cine a dat respectivele note, instanţa a apreciat că informaţiile astfel comunicate nu se subscriu activităţii prestate de un lucrător al securităţii, în sensul avut în vedere de O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte al doilea dosar, nr. X2, persoană urmărită, B.V., s-a reţinut că este depusă de către reclamant doar o adresă în referire la numitul M.N.M., fără niciun act referitor la solicitantul B.V.
În consecinţă, s-a apreciat că în ceea ce priveşte faptele pentru care reclamantul a solicitat constatarea calităţii de lucrător prin acţiune, acestea fie nu sunt dovedite, fie privesc persoane pentru care solicitarea de verificare nu este formulată conform legii.
Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs C.N.S.A.S., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ, susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 1 alin. (7) şi alin. (8) şi art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând fără temei că din probele cauzei nu ar rezulta că pârâtul a desfăşurat „activităţi prin care să fie suprimate sau îngrădite drepturi sau libertăți fundamentale” ale persoanelor ale căror dosare de urmărire le-a instrumentat;
- din probele administrate rezultă că pârâtul a realizat sau a organizat urmărirea informativă a titularilor dosarelor;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că verificarea dosarului nr. X3, titular B.E. ar fi nelegală în lipsa cererii de verificare din partea celui urmărit, atâta vreme cât este necesară aprecierea întregii activităţi a fostului ofiţer de securitate, pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În concluzie, autoritatea reclamantă a solicitat admiterea recursului, admiterea acţiunii şi constatarea calităţii de lucrător al fostei securităţi, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
2.2. Intimatul-pârât a depus concluzii scrise prin care a răspuns criticilor recursului, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi solicitând respingerea recursului ca nefondat.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, prin nota de constatare din 22 decembrie 2011 întocmită de Direcţia de investigaţii din cadrul C.N.S.A.S., s-a reţinut, în esenţă, că intimatul-pârât ofiţer în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti, în perioada 1979-1981, a contribuit la instrumentarea dosarelor de urmărire nr. X1 titular I.S., nr. X3 titular B.E. şi nr. X2 titular B.V., desfăşurând activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, a respins sesizarea C.N.S.A.S., reţinând, în esenţă, că în ceea ce priveşte dosarul nr. X3 titular B.E., verificarea s-a realizat prin extindere din oficiu, în lipsa unei solicitări/cereri din partea titularului dosarului de urmărire, aşa cum cer dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
Autoritatea recurentă, prin cererea de recurs, a susţinut că C.N.S.A.S. nu este limitat la verificarea activităţii pe care ofiţerii/subofiţerii de securitate au desfăşurat-o în dosarele persoanelor care au formulat cerere de verificare, din moment ce calitatea de lucrător în sensul art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 trebuie stabilită în raport cu întreaga activitate a celui verificat, susţinere care, în opinia Înaltei Curţi, este lipsită de temei legal.
Astfel, din interpretarea art. 1 alin. (7) coroborat cu art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă, în mod neechivoc, că aflarea identităţii şi verificarea calităţii de lucrător al securităţii se face exclusiv la cererea persoanei îndreptăţite, faţă de cel care a contribuit la instrumentarea dosarului său, atunci când cel vizat nu face parte dintre persoanele care ocupă demnităţile şi funcţiile enumerate la art. 3.
În ceea ce priveşte dosarele nr. X1 titular I.S., nr. X3 şi nr. X2 titular B.V., instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că susţinerile autorităţii reclamante sunt nedovedite, concluzie lipsită de temei faptic şi legal.
Astfel, în ceea ce priveşte dosarul nr. X1, din notele olografe aflate la dosarul instanţei de fond, rezultă că titularul dosarului, I.S. a făcut obiectul unor acţiuni de filaj şi investigare/supraveghere din partea intimatului-pârât, în cursul lunii aprilie 1981, în scopul stabilirii atitudinii şi activităţilor acestuia „la adresa politicii promovate de partidul şi statul nostru”, acesta nefiind semnalat „cu manifestări, discuţii sau comentarii negative la adresa politicii promovate de partidul şi statul nostru pe plan intern şi extern”.
Deci, notele întocmite de intimatul-pârât probează faptul că prin activităţile organizate şi desfăşurate faţă de titularul dosarului nr. X1 a îngrădit dreptul la viaţă privată al acestuia, recunoscut prin art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Aceeaşi situaţie este probată şi în cazul numitului B.V., titular al dosarului nr. X2, fiul unui imigrat politic grec, care, începând cu 10 ianuarie 1980 a fost supravegheat, stabilindu-se că acesta „face unele afirmaţii şi comentarii negative la adresa politicii partidului şi statului nostru”.
În concluzie, recursul este întemeiat, soluţia instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte aprecierile referitoare la activitatea intimatului-pârât realizată în dosarele nr. X1 titular I.S. şi nr. X2 titular B.V., care întruneşte condiţiile cerute la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel fiind, rejudecând cauza, acţiunea C.N.S.A.S. va fi admisă şi se va constata calitatea de lucrător al fostei securităţi, în ceea ce priveşte activitatea pârâtului din cele două dosare de urmărire: nr. X1 şi nr. X2.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 4231 din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Admite acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.
Constată calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 426/2014. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 414/2014. Contencios → |
|---|
