ICCJ. Decizia nr. 495/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 495/2014
Dosar nr. 8519/2/2012
Şedinţa publică de la 4 februarie 2014
1. Obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii P.M.V., C.G., T.N.M. şi I.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.J., anularea în parte a Ordinului nr. 2386/C din 09 iulie 2012, emis de pârât, numai în ceea ce priveşte art. 1 din acest act administrativ în sensul recalculării indemnizaţiilor de încadrare lunară cu includerea indexărilor salariale aferente anului 2007.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că indemnizaţiile de încadrare brute lunare au fost modificate începând cu luna aprilie 2012, urmare a punerii în executare silită a titlului reprezentat de sentinţa civilă nr. 2323 din 08 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, prin care pârâţii M.J., Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Călăraşi au fost obligaţi în solidar să le acorde indexările salariale aferente anului 2007.
2. Încheierea supusă recursului în prezenta cauză
Prin încheierea din 10 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 şi alin. (3) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului cu nr. 7311/202/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti.
În motivare, instanţa fondului a reţinut că reclamanţii au motivat cererea de anulare parţială a Ordinului nr. 2386/C din 09 iulie 2012 pe considerentul că nu au fost luate în calcul indemnizaţiile acordate urmare a unei executări silite, executare silită contestată în Dosarul nr. 7311/202/2012 de către pârâtul M.J.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii din 10 aprilie 2013 a declarat recurs pârâtul M.J., solicitând casarea acesteia şi continuarea judecăţii.
Recurentul a susţinut, în esenţă, după evocarea istoricului acţiunilor judiciare ale reclamanţilor în legătură cu dosarul de faţă, că soluţionarea prezentei cauze nu are nici o legătură cu dosarul ce are ca obiect contestaţia la executare formulată de recurent în cadrul procedurii de executare silită a sentinţei nr. 2323/2007 a Tribunalului Călăraşi.
4. Soluţia instanţei de control judiciar.
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, raportat la dispoziţiile legale incidente şi susţinerile părţilor, Înalta Curte apreciază recursul fondat şi îl va admite, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată, pe de o parte, că prin Ordinul M.J. nr. 2386/C din 09 iulie 2012, contestat în cauza suspendată prin încheierea ce face obiectul prezentului recurs, s-a dispus ca, începând cu data de 01 iunie 2012, cuantumul brut al indemnizaţiei de încadrare lunare de care beneficiază judecătorii din cadrul instanţelor judecătoreşti se majorează cu 8% faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012.
Reclamanţii au criticat aceste dispoziţii, susţinând că majorarea de 8% trebuia aplicată, în cazul lor, indemnizaţiilor de încadrare brute lunare rezultate după finalizarea executării silite a sentinţei civile nr. 2323 din 08 noiembrie 2007 a Tribunalului Călăraşi, solicitând modificarea poziţiilor corespunzătoare reclamanţilor.
Mai constată Înalta Curte că, prin sentinţa civilă nr. 2323 din 08 noiembrie 2007 a Tribunalului Călăraşi, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 873/R/CM din 05 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, pârâţii Tribunalul Călăraşi, Curtea de Apel Bucureşti şi M.J. au fost obligaţi la plata către, printre alţii, P.M.V., C.G., T.N.M. şi I.C. a drepturilor băneşti reprezentând creşterile salariale de 5% începând cu 01 ianuarie 2007, faţă de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu 01 aprilie 2007 faţă de nivelul din martie 2007 şi de 11% faţă de nivelul din septembrie 2007 începând cu 01 octombrie 2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data când trebuiau acordate şi până la plata lor efectivă.
La data de 15 mai 2012, la cererea creditorilor urmăritori P.M.V., C.G., T.N.M. şi I.C., Judecătoria Călăraşi a încuviinţat începerea executării silite prin toate formele de executare pentru obligarea debitorului Tribunalul Călăraşi la calcularea corectă a indemnizaţiilor de încadrare brute lunare cu includerea indexărilor salariale precizate în cote procentuale conform sentinţei civile nr. 2323 din 08 noiembrie 2007 începând cu luna aprilie 2012.
M.J. a formulat contestaţie la executarea astfel dispusă, contestaţie respinsă de Judecătoria Piteşti în data de 15 noiembrie 2013 ca tardiv formulată.
Faţă de acestea, raportat la obiectul cererii cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ în prezenta speţă, Înalta Curte apreciază că soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul privind contestaţia la executarea silită a sentinţei civile nr. 2323/2007 nu este de natură a influenţa hotărârea instanţei de contencios administrativ în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, în dosarul execuţional se tinde la obligarea exclusiv a debitorului Tribunalul Călăraşi la calcularea unor indemnizaţii şi plata unei sume către reclamanţii-intimaţi, acordate acestora în baza sentinţei civile nr. 2323/2007, iar prezenta cauză are ca obiect anularea parţială a unui act administrativ în sensul modificării valorii indemnizaţiilor de încadrare a reclamanţilor, de către emitentul acestuia, M.J., raportat la dispoziţiile sentinţei civile nr. 2323/2007.
În mod eronat şi-a însuşit instanţa de fond poziţia intimaţilor-reclamanţi în ceea ce priveşte raportarea la procedura de executare silită a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 2323/2007, demarată pe calea dreptului comun, şi numai împotriva unuia dintre debitori, pentru obligaţiile specifice, în condiţiile în care prezenta cauză are ca obiect, în esenţă, obligarea pârâtului-recurent M.J. la modificarea unui act administrativ în considerarea drepturilor acordate reclamanţilor prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, cu consecinţa casării încheierii criticate și a trimiterii cauzei spre continuarea judecăţii la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.J. împotriva Încheierii din data de 10 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată.
Trimite cauza spre continuarea judecăţii la instanţa de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 490/2014. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 497/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
