ICCJ. Decizia nr. 177/2015. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 177/2015
Dosar nr. 1995/1/2014
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2015
Asupra contestaţiei de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 337 din 19 martie 2014, C.S.M., secţia pentru judecători a hotărât transferul domnului judecător cu grad profesional de tribunal G.C. de la Judecătoria Braşov la Tribunalul pentru minor şi familie Braşov începând cu data de 01 ianuarie 2014.
Prin hotărârea nr. 339 din 19 martie 2014, C.S.M., secţia pentru judecători a respins cererea de transfer de la Tribunalul Harghita la Tribunalul pentru minori şi familie Braşov sau Judecătoria Braşov, formulată de doamna judecător C.A.
Prin cererea înregistrată din 2014, doamna judecător C.A. a solicitat revocarea Hotărârii nr. 339 din 19 martie 2014 a secţiei pentru judecători a C.S.M.
Prin Hotărârea nr. 497 din 10 aprilie 2014, Plenul C.S.M. a respins solicitarea formulată de doamna judecător A.C. judecător la Tribunalul Harghita, de revocare a Hotărârii nr. 339 din 19 martie 2014 a Secţiei pentru judecători a C.S.M.
Pentru a hotărî astfel, Plenul C.S.M. a reţinut în esenţă că motivele de ordin personal invocate de doamna judecător A.C. au fost luate în considerare la soluţionarea cererii de transfer, dar au fost analizate în mod coroborat cu alte criterii, respectiv numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate şi dificultăţile de ocupare ale acestora, apreciindu-se că prin admiterea cererii s-ar periclita activitatea instanţei de unde se solicită transferul.
De asemenea, Plenul a reţinut că art. 3 din Regulament prevede o serie de criterii ce sunt avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor, criterii care sunt analizate cumulativ, de la caz la caz, neputând fi acordată prioritate vreuneia dintre ele, dificultăţile în ceea ce priveşte ocuparea schemei de personal la instanţele implicate reprezentând unul din criteriile care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer.
Împotriva acestor hotărâri a formulat contestaţie C.A., susţinând că sunt nelegale şi netemeinice pentru următoarele motive, respectiv argumente:
În motivarea atât a respingerii cererii iniţiale de transfer, cât şi a celei de revocare, Secţia pentru Judecători, respectiv Plenul C.S.M. au analizat cererea prin raportare strict la vechimea în funcţie a solicitanţilor şi la situaţia schemei de personal a instanţelor implicate, fără a motiva în niciun fel analiza celorlalte criterii prevăzute de Regulamentul privind transferul judecătorilor şi al procurorilor, care nu stabileşte vreo astfel de ordine de prioritate.
Astfel, s-a arătat că d-l judecător G. are o vechime totală în funcţie de 9 ani, din care toţi cei 9 la Judecătoria Braşov, pe când recurenta nu are decât 7 ani si 4 luni, din care 10 luni la Tribunalul Harghita. Raportat la cererea de transfer a amândurora la T.M.F. Braşov, s-a apreciat, strict referitor la criteriile menţionate, că cererea d-lui judecător este prioritară.
Exclusiv raportat la cererea de transfer subsidiară la Judecătoria Braşov, s-a motivat existenţa a 5 posturi vacante în schema Tribunalului Harghita (în realitate doar 4, unul fiind corespunzător preşedintelui de secţie civilă), deşi în hotărârea iniţială de respingere a cererii de transfer s-a analizat comparativ încărcătura fiecăreia dintre cele 3 instanţe implicate.
În nici una dintre cele 2 hotărâri pronunţate de C.S.M. nu s-au analizat şi înlăturat motivat vreunul din motivele de ordin personal expuse.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare, invocând în principal, excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme în privinţa Hotărârilor nr. 337/2014 şi nr. 339/2014 adoptate de secţia pentru judecători din cadrul C.S.M., iar în subsidiar, excepţia lipsei de interes a acţiunii.
În motivarea primei excepţii intimatul a invocat prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, articol care prevede că hotărârile Plenului C.S.M. sunt cele care pot fi atacate cu contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, iar în motivarea celei de-a doua excepţii s-a arătat că prin Hotărârea nr. 1346 din 11 decembrie 2014 s-a aprobat transferul contestatoarei de la Tribunalul Harghita la Tribunalul Covasna şi numirea acesteia în funcţia de vicepreşedinte la acest din urmă tribunal.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme, aceasta urmează a fi respinsă, deoarece obiectul principal al prezentei acţiunii l-a constituit Hotărârea nr. 497/2014 a Plenului C.S.M., act ce se încadrează în prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantei împotriva hotărârii nr. 339/2014 a secţiei pentru judecători.
Cu privire la cererea de revocare a Hotărârii nr. 337/2014 a secţiei pentru judecători, prin care s-a aprobat cererea de transfer a d-lui judecător G.C., se constată că reclamanta nu a urmat procedura administrativă prealabilă, contestaţia fiind inadmisibilă.
Este, însă, întemeiată, excepţia lipsei de interes a acţiunii prin prisma faptului că la data de 11 decembrie 2014 reclamanta a fost numită în funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Covasna pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015, aprobându-se transferul acesteia de la Tribunalul Harghita la Tribunalul Covasna, conform Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1346/2014 (depusă în copie la dosarul cauzei). În aceste condiţii contestaţia recurentei nu mai poate avea un folos practic, fiind lipsită de interes şi urmând a fi respinsă ca atare, în baza art. 32 alin. (1) lit. d) N.C.P.C., cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curții de Casație și Justiție invocată de intimatul C.S.M. ca neîntemeiată.
Admite excepţia lipsei de interes, invocată de intimatul C.S.M.
Respinge ca lipsită de interes contestaţia formulată de C.A. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 497 din 10 aprilie 2014 şi a Hotărârii secţiei pentru Judecători nr. 339 din 19 martie 2014.
Respinge contestaţia formulată de C.A. împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători nr. 337 din 19 martie 2014 ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 166/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1829/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
