ICCJ. Decizia nr. 342/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 342/2015
Dosar nr. 447/1371/2012
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pin acţiunea formulată, reclamanta SC T.S. SRL, prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Mureş şi SC B.T. SRL, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:
- obligarea în solidar a celor doi pârâţi la plata către reclamantă a sumei de 429.356,64 lei, constând în prejudiciul produs societăţii reclamante în perioada 01 ianuarie 2010-30 iunie 2011, prin desfiinţarea abuzivă a cursei regulate de persoane pe traseul, ruta „ Tg-Mureş-Sântana de Mureş-Curteni”;
- obligarea în solidar a celor doi pârâţi la plata către reclamantă a sumei de 572.475,52 lei, constând în câştigul nerealizat ca urmare a imposibilităţii prelungirii licenţei de traseu pe aceeaşi rută cu încă 2 ani, pentru perioada 01 iulie 2011-30 iunie 2013;
- obligarea celor doi pârâţi la plata dobânzilor legale aferente sumelor de mai sus, până la stingerea debitului;
- recunoaşterea bonificaţiei aferente vechimii pe traseu, cuvenită pentru perioada de atribuire a traseului din 01 iulie 2008-30 iunie 2011, precum şi bonificaţia care s-ar fi cuvenit reclamantei pentru perioada de prelungire a licenţelor de traseu (01 iulie 2011-30 iunie 2013).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Ordinului M.I.R.A. nr. 353/2007, O.U.G. nr. 73/2007, Ordinului M.T. nr. 1892/2006, Legii nr. 92/2007 privind transportul public local, art. 998-999 din vechiul C. civ. (în vigoare la data faptelor), art. 1357 şi urm. din noul C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1137 din 26 septembrie 2012, Tribunalul Specializat Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ, reţinând dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi nu ale O.U.G. nr. 34/2006.
Pe rolul acestui tribunal cererea a fost înregistrată sub nr. 447/1371/2012, la data de 30 octombrie 2012.
La termenul din 26 iunie 2013, reclamanta a insistat ca cererea să fie soluţionată în baza prevederilor C. civ. şi a precizat că nu atacă un act administrativ, ci solicită repararea prejudiciului produs reclamantei prin neprelungirea licenţei de traseu.
Prin sentinţa nr. 2762 din 3 iulie 2013, Tribunalul Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş, a declinat competenţa soluţionării cererii formulate de reclamanta SC T.S. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Mureş şi SC B.T. SRL, în favoarea Tribunalului Specializat Mureş, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a sesizat Curtea de Apel Târgu-Mureş pentru stabilirea instanţei competente.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut în esenţă, următoarele:
Cererea formulată de reclamantă a fost întemeiată expres pe prevederile C. civ. şi anume cele referitoare la acţiunea în răspundere civilă delictuală; că, inclusiv în faţa acestei instanţe, reclamanta, prin apărător, a insistat în soluţionarea cauzei în baza prevederilor C. civ. şi nu ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Reţinând că prezentul litigiu se poartă între profesionişti şi este întemeiat în mod expres pe prevederile Codului civil, având în vedere că nu se contestă un administrativ propriu zis sau asimilat, ţinând cont de principiul disponibilităţii şi de calificarea dată în cunoştinţă de cauză de către reclamantă, instanţa a apreciat că în speţă competenţa aparţine Tribunalului Specializat Mureş.
Prin Încheierea nr. 76/CC din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Specializat Mureş şi Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că potrivit precizărilor formulate de către reclamantă acţiunea este una în răspundere delictuală, întemeiată pe prevederile art. 998-999 din vechiul C. civ., neexistând în cauză niciun act administrativ susceptibil a fi anulat de instanţa de contencios administrativ, precum şi faptul că, în virtutea principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte obiectul cererii, iar, în toate cazurile, judecătorul hotărăşte numai asupra obiectului cauzei deduse judecăţii.
Cum potrivit obiectului judecăţii stabilit de către reclamant este vorba de un litigiu întemeiat pe prevederile art. 998-999 C. civ. şi care se poartă între profesionişti, curtea a reţinut că, în cauză, competenţa stabilită în raport cu valoarea obiectului cererii revine, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Tribunalului Specializat Mureş.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că potrivit prevederilor art. 8 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de "profesionist" prevăzută la art. 3 C. civ. „(.) include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.", iar Consiliul Judeţean Mureş este un organ colegial format din 34 consilieri plus preşedinte, conform art. 88 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aleşi în baza Legii pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale nr. 67/2004, republicată şi nu poate fi asimilat profesionistului, acesta nefiind parte din vreo categorie la care se referă art. 8 din Legea nr. 71/2011.
Recurentul mai arată că, în condiţiile reglementărilor actuale ale art. 7201 C. proc. civ., poate fi considerat un litigiu ca fiind de competenţa Tribunalului Specializat numai dacă se poartă între profesionişti, conform definiţiei date de art. 8 din Legea nr. 71/2011 şi dacă derivă din raporturi contractuale. Astfel, textul art. 7201 C. proc. civ. impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, respectiv calitatea de profesionişti pentru ambele părţi şi existenţa unui raport contractual între aceştia, or, Consiliul Judeţean Mureş nu este profesionist în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011 şi nici nu se află în raporturi contractuale cu reclamanta.
Se mai arată de către recurent că în cauză se invocă ca temei juridic prevederile C. civ. referitoare la răspunderea delictuală pentru fapta proprie, iar în motivarea cererii se susţine că prejudiciul produs este urmare a actualizării abuzive de către autoritatea publică judeţeană a Programului judeţean de transport rutier public de persoane, prin curse regulate, pentru perioada 2008 - 2011, prin Hotărârea nr. 179 din 17 decembrie 2009, respectiv prin eliminarea abuzivă a traseului - ruta Tîrgu Mureş - Sîntana de Mureş - Curteni.
Subliniază recurentul că potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, autorităţile administraţiei publice locale adoptă hotărâri sau emit dispoziţii, după caz, iar cei nemulţumiţi de deciziile autorităţilor administraţiei publice locale se pot adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
De asemenea, se mai subliniază în motivele de recurs că transportul public local face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, iar potrivit art. 51 alin. (4) din acest act normativ, soluţionarea litigiilor derivate din prestarea serviciilor de utilităţi publice, printre care şi cele privind acordarea de despăgubiri, se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „Cererea se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competenţă teritorială se află sediul operatorului."
În opinia recurentului, calitatea de comerciant a reclamantei nu schimbă natura prezentei cauze, respectiv a pretenţiilor formulate, competenţa materială de judecare a prezentei cauze aparţinând Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: Curtea de Apel a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Înalta Curte are în vedere faptul că, prin acţiunea formulată în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Mureş şi SC B.T. SRL, reclamanţii au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: obligarea în solidar a celor doi pârâţi la plata către reclamantă a sumei de 429.356,64 lei, reprezentând prejudiciul produs societăţii reclamante în perioada 01 ianuarie 2010-30 iunie 2011, prin desfiinţarea abuzivă a cursei regulate de persoane pe traseul, ruta „ Tg-Mureş-Sântana de Mureş-Curteni”, respectiv a sumei de 572.475,52 lei, reprezentând câştigul nerealizat ca urmare a imposibilităţii prelungirii licenţei de traseu pe aceeaşi rută cu încă 2 ani, pentru perioada anterior menţionată şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor de mai sus, până la stingerea debitului; recunoaşterea bonificaţiei aferente vechimii pe traseu, cuvenită pentru perioada de atribuire a traseului din 01 iulie 2008-30 iunie 2011, precum şi bonificaţia care i s-ar fi cuvenit reclamantei pentru perioada de prelungire a licenţelor de traseu (01 iulie 2011-30 iunie 2013).
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice (…)”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol sunt asimilate actelor administrative unilaterale „şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.
De asemenea, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, prin contencios administrativ se înţelege „ activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
Raportat la aceste dispoziţii legale şi la situaţia de fapt, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Târgu Mureş că acţiunea este una în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe prevederile art. 998-999 C. civ., în cauză neputându-se problema anulării vreunui act administrativ.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că la termenul din 26 iunie 2013 reclamanta a insistat ca cererea sa să fie soluţionată în baza prevederilor C. civ. şi a precizat că nu atacă un act administrativ, ci solicită repararea prejudiciului produs reclamantei prin neprelungirea licenţei de traseu.
Or, în raport de prevederile art. 129 C. proc. civ., judecătorul poate da o corectă calificare cererii, dar nu poate încălca principiului disponibilităţii şi nici nu îl poate sili pe reclamant în procedura pe care judecătorul o apreciază ca fiind corectă.
Urmează ca judecătorul fondului să stabilească în ce măsură pretenţiile reclamantei sunt susţinute de temeiul juridic invocat de aceasta.
Având în vedere că prezentul litigiu se poartă între profesionişti şi este întemeiat în mod expres pe prevederile C. civ., că în speţă nu se contestă un administrativ propriu zis sau asimilat şi ţinând cont de principiul disponibilităţii şi de calificarea dată în mod expres de către reclamantă, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competenţa aparţine Tribunalului Specializat Mureş.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect a stabilit instanţa de fond că în pricina de faţă competenţa judecării cauzei în primă instanţă aparţine Tribunalul Specializat Mureş.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Mureş împotriva Încheierii nr. 76/CC din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 334/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 343/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
