ICCJ. Decizia nr. 343/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 343/2015
Dosar nr. 5945/1/2013
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul N.I.N. a chemat în judecată Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova, pentru a fi obligată pârâta să restituie suma de 15.810 RON, diminuată cu valoarea taxei de participare la licitaţie în procent de 10%, iar prin sentinţa nr. 1265 din 30 iunie 2009, Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, recurs soluţionat prin decizia nr. 4624 din data de 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii recursului formulat, casării sentinţei recurate şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de recurs a statuat faptul că acţiunea reclamantului apare ca o veritabilă cerere de contencios administrativ prin intermediul căreia acesta solicită pârâtei să se recunoască caracterul nelegal al reţinerii în continuare a preţului de adjudecare, urmare a nesemnării acestui act de reclamant, cu consecinţa restituirii acestei sume, diminuată cu valoarea taxei de participare.
Prin sentinţa nr. 515 din 23 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1165/63/2010 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul N.I.N., împotriva pârâtei D.G.F.P. Dolj - A.F.P. Craiova.
Împotriva sentinţei pronunţate, precum şi a încheierii de şedinţă din 23 februarie 2010, a formulat recurs reclamantul N.I.N., fiind aduse critici constând în pronunţarea hotărârii de către judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, în faptul că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, a acordat mai mult decât s-a cerut şi nu a acordat ceea ce s-a cerut, în faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii sau străine pricinii, iar hotărârea este dată cu interpretarea greşită a legii, fiind parţial lipsită de temei legal.
Prin încheierea din 28 martie 2011, judecata recursului a fost suspendată potrivit art. 242 pct. 2 C. proc. civ., deoarece părţile nu s-au prezentat şi nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 14 noiembrie 2011 cauza a fost repusă pe rol, ca urmare a soluţionării de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţie invocată de recurentul-reclamant şi, prin încheierea din aceeaşi dată, s-a dispus menţinerea măsurii suspendării cauzei, suspendare ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., respectiv lipsa nejustificată a părţilor.
La termenul de judecată din 25 noiembrie 2013, instanţa de recurs, din oficiu, a invocat excepţia perimării recursului.
Prin decizia nr. 17536/2013 din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimat recursul formulat de reclamantul N.I.N. împotriva sentinţei nr. 515 din 23 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 1165/63/2010, în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.R.F.P Craiova - A.J.F.P Dolj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N.I.N.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, respectiv împotriva deciziei prin care s-a constatat intervenită perimarea recursului, rămas în nelucrare din vina părţilor.
Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, reclamantul N.I.N. nu s-a conformat condiţiei specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că hotărârile judecătoreşti care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.
Cum decizia nr. 17536/2013 din 25 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul N.N. împotriva deciziei nr. 17536/2013 din 25 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 362/2015. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
