ICCJ. Decizia nr. 349/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 349/2015
Dosar nr. 2585/2/2013
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2.707 din 20 septembrie 2013, a admis acţiunea formulată de reclamantele W.P. şi D.T. SRL în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., a anulat Adresa pârâtei comunicată pe cale electronică la data de 5 mai 2012, precum şi Adresa din 10 septembrie 2012 prin care pârâta a soluţionat contestaţia administrativă şi a obligat partea să emită o nouă adresă privind datele aferente trim. I 2012, necesare calculării taxei clawback.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.N.A.S., care a solicitat modificarea acesteia şi respingerea acţiunii reclamantelor.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.
· În mod eronat, prima instanţă a stabilit că Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013, prin care s-a stabilit neconstituţionalitatea sintagmei "care include şi TVA" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, este aplicabilă în speţă şi conduce la nelegalitatea actelor administrative deduse judecăţii.
Instanţa constituţională a precizat că deciziile sale sunt obligatorii pentru persoanele şi autorităţile publice şi urmează a fi aplicate în cauzele pendinte la momentul publicării acestora.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, vizează consumul de medicamente de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este calculat în baza preţului de referinţă suportat din bugetul FNUASS şi M.S., care include şi TVA.
În legătură cu notificarea comunicată pe cale electronică la data de 5 mai 2012, recurenta a precizat faptul că taxa de clawback aferentă trim. I 2012, fiind o obligaţie fiscală, putea fi dedusă de reclamantă, în condiţiile stabilite prin legislaţia fiscală.
· Referitor la reţinerile instanţei de fond cu privire la criticile punctuale ale reclamantelor în legătură cu includerea în valoarea indicatorilor individuali a decontării unor medicamente despre care acestea susţin că nu au fost comercializate în trim. I 2012, ci în trimestrele anterioare, cât şi cu privire la medicamentele care nu se mai aflau în lista CANAMED în trim. I 2012, recurenta a precizat următoarele:
Medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S., raportate lunar de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile şi achiziţia curentă sau doar din achiziţia curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu se pot suprapune integral datelor de vânzări trimestriale ale DAPP/reprezentant legal al acestuia, pentru trimestrul de referinţă.
În consecinţă, chiar dacă unele medicamente au fost delistate din CANAMED, loturile existente la nivelul unităţilor farmaceutice din achiziţiile anterioare pot fi consumate (eliberate) pacienţilor cel puţin până la data de expirare înscrisă pe ambalajul produsului.
Fiecare serie (lot) de medicamente pus pe piaţă este inscripţionat cu data de expirare, stabilită în conformitate cu perioada de valabilitate prezumată a medicamentului prevăzută în autorizaţia de punere pe piaţă. Orice unitate de producţie sau de distribuţie a medicamentelor procedează la distrugerea medicamentelor necorespunzătoare calitativ sau expirate.
Astfel, deţinătorul de APP are obligaţia să anunţe ANMDM dacă produsul încetează să fie pus pe piaţă fie temporar, fie permanent; o astfel de notificare trebuie să fie făcută cu cel puţin două luni înainte de întreruperea punerii pe piaţă a medicamentului, cu excepţia situaţiilor excepţionale.
C.N.A.S. nu are competenţa de a urmări trasabilitatea medicamentelor pe tot lanţul, de la fabricaţie şi/sau distribuţie până la nivel de farmacie comunitară, farmacie de spital, drogherie, astfel încât nu deţine informaţii legate de volumul vânzărilor DAPP/reprezentant legal pe piaţă, stocuri, atât la nivelul distribuitorilor cât şi la nivelul canalelor de eliberare, precum şi informaţii legate de valabilitatea loturilor de produse puse pe piaţă.
Sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente contestat de către reclamantă au fost decontate integral de sistemul asigurărilor sociale de asigurări de sănătate, sume ce au ajuns la reclamantă, aceasta aflându-se la capătul lanţului comercial.
În anexa nr. 1 se poate observa că 14 dintre medicamentele al căror consum este contestat de către reclamantă au fost listate în CANAMED, 8 dintre acestea fiind excluse din CANAMED începând cu trim. I 2012, în condiţiile în care intimata reclamantă, prin tabelele nr. 1 şi 2 din contestaţia formulată de aceasta, a făcut referire doar la detalii privind data la care aceasta a oprit exporturile şi comercializarea către distribuitori, fără a preciza şi data de expirare a ultimelor loturi puse pe piaţă sau a pune la dispoziţie documente din care să rezulte că aceste loturi (serii) au fost retrase complet din lanţul de distribuţie, inclusiv de la nivelul unităţilor farmaceutice.
Unele date cuprinse în tabelul nr. 1 din contestaţia mai sus amintită nu corespund cu datele comunicate de C.N.A.S., în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011
Totodată, recurenta a prezentat în detaliu datele cuprinse în tabelul 1, precum şi în tabelul 4 la contestaţia administrativă formulată de reclamante care nu corespund cu datele comunicate de C.N.A.S., în conformitate cu norma anterior individualizată.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatele au formulat concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului pentru argumentele prezentate la dosarul I.C.C.J.
4. Procedura derulată în recurs
În cauză, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin Încheierea de şedinţă din data de 9 octombrie 2014, recursul a fost admis în principiu, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2015, în temeiul art. 492 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a încuviinţat recurentei administrarea probei cu înscrisuri.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în concluziile scrise prezentate de intimate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Controlul judiciar declanşat de intimatele-reclamante are ca obiect verificarea legalităţii adresei comunicată acestora pe cale electronică la data de 5 mai 2012 - prin care li s-a impus valorile variabilelor Vit, VTt, Vi2011 şi VT2011 în funcţie de care trebuia calculată şi achitată taxa clawback -, precum şi a Adresei din 10 septembrie 2012 prin care pârâta a soluţionat contestaţia administrativă.
Prima instanţă a admis acţiunea, a anulat adresa pârâtei comunicată pe cale electronică la data de 5 mai 2012, precum şi Adresa din 10 septembrie 2012 prin care pârâta a soluţionat contestaţia administrativă formulată de reclamante şi a obligat partea să emită o nouă adresă privind datele aferente trim. I 2012, necesare calculării taxei clawback.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere următoarele argumente:
Prin Adresa comunicată pe cale electronică în data de 5 mai 2012, pârâta C.N.A.S. a comunicat reclamantei D.T. SRL, în calitate de reprezentant legal al reclamantei deţinătoare a autorizaţiei de punere pe piaţă W.P., în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, valorile indicatorilor VTt (vânzări totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS şi bugetul M.S. pentru trim. I 2012), Vit (vânzări individuale din trim. I 2012 suportate din FNUASS şi bugetul M.S.), precum şi valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS şi bugetul M.S. pentru anul 2011 şi valoarea vânzărilor individuale din anul 2011 suportate din FNUASS şi bugetul M.S.
Datele comunicate de pârâtă sunt cele la care s-a raportat calculul contribuţiei trimestriale datorate de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă reprezentat de reclamantă pentru trim. I al anului 2012, conform prevederilor O.U.G. nr. 77/2011 (taxa clawback).
Contribuţia s-a calculat după formula prevăzută la art. 31 alin. (1) din actul normativ anterior arătat.
Împotriva datelor comunicate de C.N.A.S., reclamanta a formulat contestaţia administrativă, prevăzută de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contestaţie respinsă de C.N.A.S.
· Este fondată critica care vizează nelegalitatea şi netemeinicia valorii indicatorilor menţionaţi în comunicare şi confirmaţi în contestaţia administrativă, datorată includerii în această valoare a TVA. Includerea a fost prevăzută expres de art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, text valorificat întocmai de C.N.A.S. Or, prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "care include şi TVA", din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, este neconstituţională.
Declararea neconstituţionalităţii prevederilor anterior nominalizate după data formulării contestaţiei administrative de către reclamante face ca decizia Curţii Constituţionale să se aplice şi cauzei de faţă, în virtutea forţei obligatorii pentru viitor a deciziei, care trebuie avută în vedere de către instanţa de judecată cât timp raportul juridic, prin efectul contestării lui, nu este epuizat.
· În urma anulării notificării deduse judecăţii, pârâta urmează să emită o nouă comunicare, ocazie cu care va verifica susţinerile punctuale ale reclamantelor privitoare la necomercializarea anumitor medicamente (indicate de reclamante în contestaţia administrativă şi, respectiv, în cererea de chemare în judecată) în trim. I 2012, ca urmare a inexistenţei vreunui export în perioada relevantă care să fi fost efectuat de deţinătorul APP în România.
De asemenea, pârâta va verifica şi situaţia includerii în valoarea vânzărilor individuale a unor medicamente despre care reclamanta afirmă că nu se mai aflau în trim. I 2012 în lista CANAMED, în urma Notificării adresată M.S. şi înregistrată la data de 21 noiembrie 2011.
Soluţia primei instanţe este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.
Reevaluând întregul ansamblu probator administrat în cauză, inclusiv în etapa recursului, şi răspunzând, în acelaşi timp, la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013
Cu privire la acest aspect, recurenta susţine faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013, prin care s-a stabilit neconstituţionalitatea sintagmei "care include şi TVA" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, nu poate produce efecte în cauza de faţă, întrucât deciziile acestei instanţe produc efecte numai pentru viitor, în raport de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală a ţării. În concret, ea trebuie avută în vedere doar în privinţa notificărilor ce urmează a fi comunicate contribuabililor vizaţi de O.U.G. nr. 77/2011 în perioada ulterioară publicării sale în M. Of. al României.
Înalta Curte nu poate primi această susţinere a recurentei.
Regula instituită de art. 147 alin. (4) din Constituţie trebuie interpretată în sensul în care o decizie a Curţii Constituţionale urmează să primească eficienţă în orice raport juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale care nu a fost definitiv soluţionat, fiind supus controlului judiciar, aşa cum este şi cazul de faţă.
Cu alte cuvinte, instanţa de control judiciar apreciază că decizia Curţii Constituţionale se aplică tuturor raporturilor juridice care nu sunt epuizate la data publicării sale, respectiv tuturor cauzelor aflate în faţa instanţelor de contencios administrativ şi cărora le sunt incidente în continuare dispoziţiile legale declarate neconstituţionale, mai precis tuturor cauzelor pendinte.
Această interpretare a fost consacrată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că deciziile sale de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanţele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele decizii sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curţii Constituţionale).
Aşadar, declararea neconstituţionalităţii sintagmei "care include şi TVA" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, după data formulării contestaţiei administrative, face ca decizia aflată în discuţie să se aplice şi în speţa de faţă, tocmai în raport de forţa obligatorie pentru viitor a acestei decizii.
Noul context legal, determinat de constatarea neconstituţionalităţii parţiale a textului normativ analizat, nu poate fi ignorat doar pentru că decizia Curţii Constituţionale a fost adoptată ulterior emiterii notificării comunicată intimatelor în data de 5 mai 2012.
Ca atare, instanţa de control judiciar apreciază că este fondată critica intimatei referitoare la nelegalitatea valorii indicatorilor menţionaţi în notificarea contestată datorită includerii în valoarea vânzărilor de medicamente a taxei pe valoarea adăugată.
Referitor la dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată
Recurenta susţine faptul că includerea TVA în valoarea indicatorilor stabiliţi pentru trim. I 2012, deşi declarată neconstituţională, nu ar fi de natură să atragă nulitatea actelor administrative aflate în litigiu câtă vreme intimatele aveau posibilitatea să uzeze de dreptul de deducere al TVA.
Înalta Curte nu poate primi această susţinere a recurentei.
Dreptul de deducere al TVA, consacrat atât în dreptul intern cât şi în legislaţia europeană, este irelevant pentru obligaţia de plată a taxei de clawback.
Este de observat că, în realitate, recurenta a avut în vedere eliminarea valorii TVA din valoarea indicatorilor comunicaţi pentru trimestrul analizat de către intimate.
Însă, nici acest raţionament nu poate fi acceptat de către instanţa de control judiciar. Un argument în acest sens îl constituie art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011, conform căruia "începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţiile prevăzute la alin. (1) vor fi continuate de A.N.A.F., care se subrogă în drepturile şi obligaţiile M.S. - C.N.A.S. în calitate de creditor bugetar, pe care le succedă de drept în această calitate".
Pe cale de consecinţă, cuantumul taxei de clawback este stabilit de către recurentă, prin comunicarea datelor aferente fiecărui trimestru, iar colectarea taxei de clawback se face de către A.N.A.F.
Atunci când A.N.A.F. verifică îndeplinirea corectă a obligaţiei de plată a taxei de clawback de către contribuabil, ea este ţinută să se raporteze la indicatorii stabiliţi de recurentă, fără să poată reduce sau majora valoarea acestora.
Aşadar, singura modalitate de reparare a prejudiciului cauzat în urma aplicării unei dispoziţii legale declarate neconstituţionale este aceea a anulării notificării emise de recurentă şi a obligării acestei autorităţi publice să emită o altă notificare, după cum în mod corect a concluzionat şi prima instanţă.
Înalta Curte apreciază că sunt nefondate celelalte critici din cadrul memoriului de recurs referitoare la aspectele susţinute de intimate în legătură cu includerea în valoarea indicatorilor individuali a decontării unor medicamente despre care acestea susţin că nu au fost comercializate în trim. I 2012, ci în trimestrele anterioare, cât şi cu privire la medicamentele care nu se mai aflau în lista CANAMED în trim. I 2012.
Astfel, instanţa de primă jurisdicţie nu a analizat pe fond aceste aspecte invocate de intimatele-reclamante în cadrul cererii deduse judecăţii, ci doar a constatat faptul că acestea nu au fost probate şi a pus în vedere recurentei să le analizeze şi să se pronunţe asupra lor cu ocazia emiterii noului act administrativ, urmare a punerii în executare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauza de faţă.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.A.S. împotriva Sentinţei civile nr. 2.707 din 20 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 347/2015. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 351/2015. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
