ICCJ. Decizia nr. 351/2015. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 351/2015
Dosar nr. 2768/2/2013
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2015
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.R.A.I.E.X., în contradictoriu cu O.R.D.A., a solicitat suspendarea şi anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 5 din 16 ianuarie 2013.
Cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 5/2013 formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă ca inadmisibilă, conform art. 14 alin. (6) din aceeaşi lege, prin Încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2013 şi a fost atacată separat cu recurs la 10 octombrie 2013.
La 20 iunie 2013, C.R.A.D.A.I. CREDIDAM a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3131 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantei A.R.A.I.E.X. în contradictoriu cu O.R.D.A., a fost admisă cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului formulată de CREDIDAM şi respinsă, ca neîntemeiată, cererea intervenientului la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4.960 RON reprezentând onorariu apărător.
3. Calea de atac exercitată
A.R.A.I.E.X. a formulat recurs atât împotriva Încheierii din 12 septembrie 2013 prin care a fost respinsă cererea de suspendare ca inadmisibilă, precum şi împotriva Sentinţei civile nr. 3131/2013 a Curţii de Apel Bucureşti.
I. În recursul declarat împotriva Încheierii din 12 septembrie 2013 s-a arătat că din analiza comparativă a cererii de suspendare a executării Deciziei O.R.D.A. nr. 5/2013 formulată în cadrul prezentului dosar şi cererea de suspendare a executării aceleiaşi decizii formulată în cadrul Dosarului nr. 1236/2/2013 rezultă explicit că argumentele invocate de reclamantă sunt total diferite, nefiind incidente în speţă dispoziţiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Iniţial, cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar cererea formulată în prezenta cauză are ca temei prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, dar şi cele ale art. 15, iar în cea de-a doua cerere au fost invocate două motive de nelegalitate noi şi anume: nelegalitatea actului contestat raportat la prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 şi nelegalitatea actului raportat la art. 134 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 8/1996.
S-a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare şi analiza pe fond a cererii raportat la îndeplinirea condiţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv a cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Pentru a dovedi că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, recurenta a arătat că actul contestat a fost emis cu nerespectarea prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 deoarece O.R.D.A. nu a dispus o măsură identică în sarcina CREDIDAM, a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996 întrucât deducerea, reţinerea şi utilizarea sumelor ce constituie cota de 15% aferentă remuneraţiei colectate de A.R.A.I.E.X. s-a făcut corect, după data de 26 ianuarie 2012.
Referitor la condiţia prejudiciului iminent recurenta a invocat faptul că menţinerea actului contestat prejudiciază A.R.A.I.E.X. pentru că, pe de o parte, impunea acesteia, în mod greşit, aplicarea unor măsuri cu caracter rectificativ din punct de vedere financiar contabil care sunt nelegale, supunând-o aplicării unei posibile sancţiuni de către A.N.A.F., iar, pe de altă parte, generează un dezechilibru financiar în patrimoniul A.R.A.I.E.X. prin aceea că este forţată să partajeze cu CREDIDAM comisionul de administrare aferent repartiţiei pe care a efectuat-o direct în februarie 2012, fără a primi de la acest OGC ce i se cuvine cu acelaşi titlu pentru repartiţia sa din decembrie 2011.
S-a apreciat că prejudiciul major pe care îl creează A.R.A.I.E.X., actul a cărui suspendare o solicită, deoarece s-ar ajunge la reinstaurarea în România a politicii de monopol practicată cu succes de CREDIDAM, cu susţinerea făţişă a O.R.D.A. de peste 16 ani.
S-a solicitat admiterea recursului în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Deciziei O.R.D.A. nr. 5 din 16 ianuarie 2013 şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii A.R.A.I.E.X. de suspendare a executării Deciziei O.R.D.A. nr. 5/2013.
În drept, au fost invocate prevederile art. 486, 487 şi 488 pct. 6 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 5/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.
II. În recursul declarat de A.R.A.I.E.X. împotriva Sentinţei civile nr. 3131 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, au fost invocate următoarele motive:
- greşita constatare a încălcării prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
Aceste prevederi dispun în sarcina tuturor organismelor de gestiune colectivă care desfăşoară în paralel activitatea pentru un domeniu de administrare drepturi de autor sau drepturi conexe, obligaţia de partajare a comisionului de 15% din sumele colectate de fiecare dintre aceştia din domeniile pentru care deţin calitatea de colector conform legii, în speţă în sarcina A.R.A.I.E.X. şi CREDIDAM care erau la acea dată singurele organisme de gestiune colectivă din domeniu din România.
Pentru că CREDIDAM a boicotat încheierea unui protocol de partajare a comisionului, A.R.A.I.E.X. a realizat prima repartiţie din sumele colectate cu titlu de remuneraţie cu luarea în considerare a art. 121 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 atât pentru membrii A.R.A.I.E.X. cât şi pentru membrii CREDIDAM şi a reţinut întregul comision de 15%.
S-a apreciat că în cazul în care un organism de gestiune colectivă realizează repartiţii în mod direct şi către membrii altui organism de gestiune colectivă, aşa cum s-a întâmplat în speţă, aceasta din urmă nu are nicio justificare în a mai reţine la rându-i comisionul de administrare.
Recurenta a învederat şi faptul că procentul maxim al comisionului de administrare ce poate fi reţinut de organismele de gestiune colectivă este stabilit de dispoziţiile exprese ale art. 134 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 8/1996, fiind de 30% din sumele colectate anual, iar recurenta se încadrează în limita stabilită de dispoziţiile legale.
În condiţiile în care A.R.A.I.E.X. a început activitatea de colectare pe sursa-cablu la 18 noiembrie 2011, în raport de disp. art. 134 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 care instituie un termen de 6 luni pentru repartizare de la data colectării, recurenta a considerat că A.R.A.I.E.X. se află în termenul legal pentru efectuarea repartiţiei şi este nejustificat să i se pretindă să facă repartiţiile la finele anului 2011, când ele au început a fi colectate de la jumătatea lunii noiembrie, iar prima repartiţie din sumele colectate a făcut-o la 27 ianuarie 2012.
- greşita constatare a încălcării prevederilor art. 137 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 8/1996
Recurenta a arătat că a înregistrat scriptic, la 31 decembrie 2011 ca venit al asociaţiei un comision de administrare în cuantum de 28.225 RON reprezentând un procent de 15% din sumele încasate, lipsa unei astfel de înregistrări fiind potenţial sancţionabilă de organele de control fiscal pentru evaziune fiscală.
S-a solicitat să se constate că până la 26 ianuarie 2012 toate cheltuielile A.R.A.I.E.X. au fost acoperite prin creditarea asociaţiei cu 25.000 RON de către membrii fondatori, astfel încât, practic, efectiva deducere, reţinere şi utilizare a sumelor ce constituie cota de 15% aferentă remuneraţiei colectate a fost corectă.
S-a făcut precizarea de către recurentă că menţinerea actului contestat prejudiciază A.R.A.I.E.X. prin aceea că, pe de o parte, i se impune în mod greşit aplicarea unor măsuri cu caracter rectificativ din punct de vedere financiar contabil care sunt nelegale, iar, pe de parte, generează un dezechilibru financiar în patrimoniul A.R.A.I.E.X. prin aceea că este forţată să partajeze comisionul de administrare aferent repartiţiei pe care a efectuat-o în luna februarie 2012 fără a primi de la CREDIDAM comisionul de administrare aferent repartiţiei efectuate de acesta în decembrie 2011.
- greşita constatare a încălcării prevederilor art. 129 alin. (4) din Legea nr. 8/1996
S-a arătat de către recurentă că instanţa de fond, fără a analiza actele depuse la dosarul cauzei raportat la situaţia de fapt şi la cele invocate în cererea de chemare în judecată, a reţinut în mod greşit că măsura de remediere dispusă de autoritatea de reglementare în domeniu ar avea un caracter util raportat la reglementarea situaţiei de către A.R.A.I.E.X.
Pentru a nu crea confuzie cu privire la apartenenţa primilor artişti interpreţi, membri CREDIDAM care doreau să devină membrii A.R.A.I.E.X. în perioada august - noiembrie 2012, recurenta a precizat că la data la care un artist, membru CREDIDAM îşi exprima intenţia de a deveni membru A.R.A.I.E.X. se făceau concomitent şi demersuri de renunţare a acestuia la calitatea de membru al CREDIDAM, situaţia ce se reglementa pe parcursul a minim 2 luni.
S-a apreciat că reţinerea în sarcina A.R.A.I.E.X. a unei culpe rezultată ca urmare a încălcării art. 129 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 nu se justifică în acest caz, toate mandatele primite de aceasta fiind corect înregistrate, anterior controlului efectuat de O.R.D.A.
S-a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate.
Intimatul O.R.D.A. a formulat întâmpinare şi a invocat nulitatea cererilor de recurs apreciind că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., excepţie la care a renunţat ulterior, iar în subsidiar, respingerea recursurilor ca neîntemeiate.
Intimatul C.R.A.D.A.I. – CREDIDAM a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia nulităţii recursului formulat împotriva sentinţei instanţei de fond în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (3) coroborat cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) lit. d) C. proc. civ., iar, pe fond, excepţia rămânerii fără obiect a recursului formulat împotriva Încheierii din 12 septembrie 2013 şi a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar recursurile au fost admise în principiu prin Încheierea din 5 noiembrie 2014 şi s-a fixat termen pentru judecata recursurilor pe fond.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge excepţiile invocate de intimatul-intervenient CREDIDAM, iar pe fond, vor fi respinse recursurile declarate de A.R.A.I.E.X. ca nefondate pentru următoarele considerente:
În legătură cu excepţia nulităţii recursului declarat de A.R.A.I.E.X. împotriva Sentinţei nr. 3131 din 17 octombrie 2013, excepţia invocată de intimatul-intervenient CREDIDAM în raport de art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 486 alin. (2) lit. d) C. proc. civ.
Excepţia nulităţii recursului în raport de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 486 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. se referă la nulitatea recursului pentru că nu sunt indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar această excepţie a fost invocată de intimatul-intervenient prin întâmpinarea depusă la dosar în procedura de filtru a recursului.
Însă, în cauză, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar recursurile au fost admise în principiu prin Încheierea din 5 noiembrie 2014 şi s-a fixat termen pentru soluţionarea lor în şedinţa publică cu citarea părţilor şi s-a apreciat că recursul este admisibil, iar motivele de nelegalitate invocate pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel că nu poate interveni nulitatea recursului conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ..
În aceste condiţii, intimatul-intervenient CREDIDAM nu mai poate susţine excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate conform art. 488 C. proc. civ., astfel că aceasta va fi respinsă.
Excepţia lipsei de obiect a recursului declarat de A.R.A.I.E.X. împotriva Încheierii din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de acelaşi intimat-intervenient CREDIDAM va fi respinsă deoarece în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a considerat că acesta este admisibil, iar excepţia nu vizează aspecte intervenite ulterior întocmirii acestui raport.
Nu se poate considera că încheierea atacată, prin care s-a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă, ar fi rămas fără obiect, ci eventual, în condiţiile în care a fost soluţionată pe fond acţiunea în anulare şi urmează a fi soluţionată şi calea de atac împotriva acesteia, recursul împotriva încheierii ar fi lipsit de interes, dar această excepţie nu a fost invocată nici de către părţi, nici de instanţă, din oficiu.
Recursul declarat de reclamanta A.R.A.I.E.X. împotriva Încheierii din 12 septembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a Deciziei O.R.D.A. nr. 5 din 16 ianuarie 2013 ca inadmisibilă, va fi respins ca nefondat.
Cererea de suspendare a Deciziei O.R.D.A. nr. 5/2013, ce a fost respinsă prin Încheierea din 12 septembrie 2013, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 dar a fost respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta A.R.A.I.E.X. a încercat să demonstreze că cererea întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 avea invocate alte motive de nelegalitate decât cele indicate în cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cererea iniţială, întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, a format obiectul Dosarului nr. 1236/2/2013 şi a fost soluţionată prin respingerea cererii de către Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa nr. 1323 din 15 aprilie 2013.
Ulterior, a fost formulată o nouă cerere de suspendare în prezenta cauză, alături de capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 5/2013 emisă de O.R.D.A., dar motivele invocate pentru dovedirea cazului bine justificat şi a pagubei iminente sunt aceleaşi ca cele invocate anterior în Dosarul nr. 1236/2/2013.
Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004: "Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive", astfel că, în mod legal, instanţa de fond a respins cererea de suspendare a Deciziei nr. 5/2013 a O.R.D.A. în prezenta cauză ca inadmisibilă, iar recursul este nefondat.
În condiţiile în care a fost menţinută soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de suspendare în prezenta cauză ca inadmisibilă, nu mai pot fi analizate motivele invocate în recurs referitoare la îndeplinirea condiţii "cazului bine justificat" şi a "pagubei iminente", motive ce vizează fondul cererii de suspendare.
Recursul declarat de reclamanta A.R.A.I.E.X. împotriva Sentinţei civile nr. 3131 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal
În cadrul acţiunii în anulare a Deciziei nr. 5/2013 emisă de O.R.D.A., reclamanta A.R.A.I.E.X. a invocat mai multe motive de nelegalitate, dar care au fost respinse de instanţa de fond.
Referitor la obligaţia A.R.A.I.E.X. de a intra în legalitate cu privire la reţinerea comisionului de 15% din sumele colectate anual şi constatarea greşită a încălcării prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, criticile din recurs sunt nefondate.
Art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 instituie obligaţia tuturor organismelor de gestiune colectivă, care desfăşoară în paralel activitatea pentru un domeniu de administrare a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, obligaţia de partajare a comisionului de 15% din sumele colectate de fiecare dintre acestea din domeniile pentru care deţin calitatea de colector conform legii.
Prin Decizia nr. 5/2013 emisă de O.R.D.A. recurenta a fost obligată să intre în legalitate cu privire la reţinerea comisionului de 15% din sumele colectate până la sfârşitul anului 2011 deoarece s-a constatat că aceasta a reţinut comisionul maxim de 15% deşi nu era singurul organism de gestiune colectivă din domeniul artiştilor interpreţi sau executanţi, precum şi încălcarea art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
În motivele de recurs s-a susţinut că în lipsa unui protocol cu CREDIDAM, recurenta a achitat direct remuneraţiile către toţi artiştii indicaţi în playliste (membrii sau nemembrii A.R.A.I.E.X.) şi de aceea a reţinut integral comisionul de 15% din sumele colectate, dar această reţinere a comisionului este nelegală.
Pentru anul 2011, în baza deciziilor emise de O.R.D.A., A.R.A.I.E.X. a colectat doar remuneraţii pentru retransmiterea prin cablu, iar pentru aceasta gestiunea colectivă este obligatorie, potrivit art. 1231 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare şi conform art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, încheierea unui protocol dacă există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie numai în cazul drepturilor gestionate prevăzute de art. 1232 din lege, care se referă la alte drepturi şi nu la cele din retransmiterea prin cablu.
Prin urmare, nu se poate invoca imposibilitatea încheierii protocolului cu CREDIDAM pentru a justifica reţinerea integrală a comisionului de 15% încasat de recurentă.
Referitor la obligaţia recurentei de a intra în legalitate cu privire la reţinerea comisionului anterior efectuării repartiţiei către artiştii interpreţi şi executanţi
O.R.D.A., prin Decizia nr. 5/2013, a reţinut că recurenta a încălcat prevederile art. 134 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 8/1996 care prevăd că acel comision datorat de titularii de drepturi se reţine acestora din sumele cuvenite fiecăruia după calcularea repartiţiei individuale, iar instanţa de fond a considerat că recurenta are dreptul de a reţine o cotă de administrare numai sub condiţia calculării repartiţiei individuale.
Recurenta încearcă să justifice reţinerea comisionului anterior efectuării repartiţiei către artiştii interpreţi şi executanţi pentru respectarea legislaţiei incidente în domeniul financiar-fiscal, dar aceste susţineri nu pot fi reţinute în raport de prevederile exprese ale art. 134 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 8/1996 care stabilesc că reţinerea comisionului se poate face numai după calcularea repartiţiei individuale.
Referitor la obligaţia recurentei de a intra în legalitate cu privire la acceptarea aderării unui titular de drepturi ca membru, deşi acesta era membru în cadrul altui organism de gestiune colectivă
Instanţa de fond a constatat că în mod corect O.R.D.A. a reţinut încălcarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 129 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 pentru că, deşi dl. P.N.G. a înregistrat la A.R.A.I.E.X. actul de adeziune nr. 74 din 18 septembrie 2011 şi a declarat pe propria răspundere că este membru al CREDIDAM, recurenta a aprobat adeziunea cu toate că ar fi trebuit să aştepte confirmarea încetării calităţii de membru al organismului de gestiune concurent.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei că această situaţie fusese reglementată cu mai bine de 1 an înainte de efectuarea controlului deoarece, chiar dacă a fost efectuat controlul în anul 2012 "în 2011, la 28 septembrie 2011, recurenta a acceptat pe numitul P.N.G. ca membru al său, deşi acesta a declarat că este membru al CREDIDAM fără a aştepta revocarea mandatului de la CREDIDAM," ceea ce înseamnă o încălcare a prevederilor art. 129 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursurilor şi excepţia rămânerii fără obiect a recursului declarat împotriva Încheierii de şedinţă din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocate de intimatul-intervenient C.R.A.D.A.I. - CREDIDAM, ca nefondate.
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.R.A.I.E.X. împotriva Încheierii de şedinţă din 12 septembrie 2013 şi a Sentinţei civile nr. 3.131 din 17 octombrie 2013 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 349/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 297/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
