ICCJ. Decizia nr. 403/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 403/2015
Dosar nr. 5196/176/2014
Şedinţa de la 3 februarie 2015 din Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba lulia, reclamanta F.O.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj, anularea procesului-verbal de contravenţie din 27 mai 2014 şi exonerarea de la plata amenzii principale în cuantum de 765 RON.
În motivarea cererii, reclamanta a argumentat că procesul-verbal contestat este nelegal şi a precizat că a înaintat plângerea Judecătoriei Alba lulia având în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care instituie competenţa teritorială facultativă, faţă de faptul că deţine funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Gherla.
Prin sentinţa civilă nr. 169 din 4 septembrie 2014, Judecătoria Alba lulia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de această instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla.
Soluţia acestei instanţe a fost întemeiată, în esenţă, pe raţionamentul că prevederile art. 127 C. proc. civ. nu îşi pot găsi aplicare atunci când, printr-o dispoziţie dintr-o lege specială, se stabileşte o competenţă teritorială exclusivă în favoarea unei anumite instanţe, expres prevăzută, precum este cazul competenţei reglementate de art. 32 din O.G. nr. 2/2001, iar, în speţă, abaterea a fost săvârşită în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Gherla.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 781 din 30 octombrie 2014, Judecătoria Gherla a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că prin dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Noul C. proc. civ. se instituie un caz de prorogare legală de competenţă după calitatea persoanei şi în acelaşi timp un caz de necompetenţă teritorială a instanţei la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea, în ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant, el fiind obligat de lege să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Aceste dispoziţii imperative au rolul de a preveni existenţa unui prezumtiv conflict de interese între judecătorii aceleiaşi instanţe, care altfel şi-ar soluţiona între ei cererile şi plângerile, precum şi de înlăturare a oricăror suspiciuni de lipsă de imparţialitate a judecătorului, în vederea asigurării transparenţei actului de justiţie.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Judecătoria Gherla a decis, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) din Noul C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Alba Iulia.
În speţă, reclamanta F.O.L. a sesizat instanţa de judecată cu plângerea având ca obiect procesul-verbal de contravenţie din 27 mai 2014, prin care a fost sancţionată contravenţional pentru nerespectarea limitei de viteză pe raza comunei Răscruci, jud. Cluj.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi că aceste dispoziţii instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă.
Însă, aşa cum a reţinut şi Judecătoria Gherla, dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Noul C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală a competenţei teritoriale după calitatea persoanei, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competenţa teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din raţiuni ce privesc asigurarea imparţialităţii judecătorului chemat să soluţioneze cauza, raţiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.
Caracterul facultativ este dat de posibilitatea de a opta între mai multe instanţe, egale în grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, norma având însă caracter imperativ, sub aspectul obligaţiei de a sesiza o altă instanţă decât cea la care reclamantul, ce are calitatea de judecător, îşi desfăşoară activitatea.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, pentru care a optat reclamanta, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta F.O.L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 397/2015. Contencios. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 404/2015. Contencios → |
|---|
