ICCJ. Decizia nr. 413/2015. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 413/2015
Dosar nr. 1138/44/2012
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta SC U. SA Galați a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galaţi anularea Deciziei nr. 356 din 17 august 2012, a Deciziei de impunere nr. F/GL/369 din 31 mai 2012 şi a R.I.F. F/GL nr. 323 din 31 mai 2012 emise de pârâtă şi exonerarea de la plata sumei de 1.029.761 lei, stabilită suplimentar de organele fiscale.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 226 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de reclamanta SC U. SA în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galaţi.
Au fost anulate, în parte, R.I.F. din 31 mai 2012, Decizia de impunere nr. F/GL/369 din 31 mai 2012 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei din 17 august 2012.
A fost exonerată reclamanta de la plata sumei de 181.094 lei, reprezentând T.V.A. suplimentar, precum şi de la plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere aferente.
A fost admisă cererea privind suplimentarea onorariului de expert şi a fost obligată reclamanta să plătească consultantului fiscal B.L.I. suma de 3.252 lei, reprezentând supliment onorariu.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că acţiunea reclamantei este fondată numai în parte.
Astfel, a reţinut concluziile consultantului fiscal desemnat în cauză, ulterior formulării de obiecţiuni de către reclamantă, apreciindu-le ca fiind întemeiate numai cu privire la realitatea operaţiunilor economice derulate cu SC D. SRL referitoare la T.V.A. în sumă de 63.140 lei şi cu SC C.C. SRL referitoare la T.V.A. în sumă de 117.954 lei.
Instanţa a reţinut că reclamanta a depus documente justificative constând în deconturi şi rapoarte de lucru, prin care este recunoscută de către ambele părţi realitatea tranzacţiilor.
Cu privire la toate celelalte constatări ale organelor fiscale, instanţa a apreciat că sunt corecte, având în vedere că reclamanta nu a depus la dosar documente justificative constând în chitanţe sau ordine de plată, care să ateste realitatea plăţilor efectuate de către reclamantă.
A reţinut instanţa de fond că simpla încheiere de contracte şi emitere de facturi nu este suficientă pentru a demonstra realitatea operaţiunilor derulate şi este de neconceput ca un agent economic să efectueze plăţi către diverşi furnizori sau subcontractanţi fără a se întocmi chitanţe sau ordine de plată, documente de virament bancar.
Pentru aceste considerente, a fost admisă acţiunea şi au fost anulate actele administrative numai în privinţa sumei de 181.094 lei, reprezentând T.V.A. suplimentar aferent tranzacţiilor efectuate cu SC D. SRL şi SC C.C. SRL.
Instanţa a admis cererea expertului privind suplimentarea onorariului stabilit iniţial şi a obligat pârâta D.G.F.P. Galaţi la plata cheltuielilor de judecată.
3. Recursurile formulate de SC U. SA Galaţi prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl şi D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Galaţi.
Prin cererea de recurs formulată de SC U. SA Galaţi prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl a fost criticată hotărârea instanţei de fond, solicitând admiterea în totalitate a acţiunii introductive.
Recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea instanţei de fond este nemotivată în ceea ce priveşte operaţiunile desfăşurate de reclamantă cu societăţile indicate, întrucât instanţa de fond nu a sesizat că pentru o parte din operaţiuni organele fiscale nu au acordat drept de deducere T.V.A., iar pentru cealaltă parte organele fiscale au obligat reclamanta să colecteze T.V.A.
De asemenea, reclamanta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii. A prezentat pe larg situaţia T.V.A. în sumă de 6.810 lei aferentă facturii din 30 noiembrie 2007, a T.V.A. în sumă de 31.134 lei aferentă facturii din 07 septembrie 2009, precum şi situaţia T.V.A. în sumă de 85.194 lei aferentă facturilor emise de SC P.M. SRL Prahova.
Cu privire la T.V.A. colectată suplimentar de organele fiscale în sumă de 46.520 lei, reclamanta a precizat că în vederea finalizării lucrărilor de construcţii-montaj, conform actelor adiţionale, s-au suplimentat efectivele de muncitori calificaţi în lucrările de construcţii-montaj.
Referitor la operaţiunile desfăşurate de SC U. SA cu SC P. SA Prahova, reclamanta a arătat că societatea a colectat T.V.A. aferentă facturii din 19 decembrie 2007, iar obligarea atât a furnizorului, cât şi a beneficiarului la colectarea T.V.A. echivalează cu o dublă impunere, ceea ce este inadmisibil.
Recurenta-reclamantă a criticat soluţia dată de instanţă cu privire la majorarea onorariului de expert şi cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, apreciind că suma de 2.000 lei a fost achitată de reclamantă, iar dovada plăţii a fost depusă la dosarul cauzei, iar pârâta trebuia obligată la plata contravalorii tuturor cheltuielilor ocazionate de proces. S-a susţinut că instanţa trebuia să deducă din suma totală solicitată de expert plăţile deja efectuate, respectiv suma de 2.000 de lei.
Prin cererea de recurs formulată de A.J.F.P. Galaţi în numele D.G.R.F.P. Galaţi, instituţie care se subrogă în drepturile şi obligaţiile procesuale ale D.G.F.P. Galaţi în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 74/2013, a fost criticată hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, fiind invocate ca temei al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a arătat faptul că instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a depus întâmpinare şi nu şi-a exprimat poziţia prin concluzii scrise, fără să observe şi să reţină faptul că pârâta a depus la dosarul cauzei documentaţia care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 356 din 17 august 2012, aflate la filele 580-666 din vol. II-fond.
S-a arătat că la filele 156-162 din vol. III-fond se află adresa întocmită de pârâtă prin care au fost comunicate obiecţiunile asupra raportului de expertiză efectuat în cauză, iar la filele 223-227 din vol III se află concluziile scrise depuse de această parte.
A fost criticată hotărârea instanţei de fond întrucât nu conţine motivele care au format convingerea instanţei şi nici considerentele pentru care au fost ignorate total apărările formulate de pârâtă D.G.R.F.P. Galaţi.
În ceea ce priveşte expertiza fiscală efectuată în cauză, recurenta-pârâtă a arătat faptul că aceasta se rezumă la interpretarea şi aplicarea legii, atribut ce aparţine exclusiv instanţei de judecată, motiv pentru care a fost invocată interpretarea şi aplicarea greşită a legii de către instanţa de fond.
În ceea ce priveşte realitatea operaţiunilor economice derulate de societatea reclamantă cu societăţile indicate s-a prezentat pe larg situaţia de fapt a cauzei şi s-a solicitat admiterea recursului şi rejudecând cauza să fie respinsă în totalitate acţiunea reclamantei.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursurilor declarate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursurile şi va casa hotărârea instanţei de fond cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa de control judiciar a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de recurente cu privire la faptul că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele care au stat la baza pronunţării acestei hotărâri, având în vedere faptul că sentinţa instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ceea ce echivalează în opinia Înaltei Curţi cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecăţii.
Instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, astfel încât instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală prin nesocotirea dreptului la apărare al unei părţi.
Prin Decizia nr. 356 din 17 august 2012 de soluţionare a contestaţiei formulată de SC U. SA, A.N.A..F-D.G.F.P. Galaţi a decis următoarele: 1. respingerea contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. F/GL 369 din 31 mai 2012 emisă de A.I.F. Galaţi, privind obligaţii fiscale stabilite suplimentar în sumă de 561.819 lei, cu titlu de: 265.558 lei T.V.A. de plată, 258.369 lei majorări aferente T.V.A. de plată, 37.892 lei penalităţi de întârziere privind T.V.A.; 2. respingerea ca nemotivată a contestaţiei formulate de SC U. SA împotriva deciziei de impunere privind suma de 254 lei reprezentând T.V.A. de plată stabilită suplimentar; 3. suspendarea soluţionării contestaţiei reclamantei împotriva deciziei de impunere pentru obligaţiile suplimentare în sumă de 467.688 lei, având următoarea structură: T.V.A. suplimentară în cuantum de 166,727 lei, dobânzi aferente T.V.A. de 275.952 lei şi penalităţi de întârziere aferente T.V.A. de 25.009 lei.
Or, soluţia dată de instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile din actele fiscale contestate de reclamantă, având în vedere cele trei puncte din dispozitivul deciziei de soluţionare a contestaţiei, obiect al controlului judiciar.
În conformitate cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Aceste dispoziţii legale au consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că motivarea unei hotărâri are rolul de a asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.
De altfel, chiar în jurisprudenţa constantă a C.E.D.O. se subliniază rolul pe care îl are motivarea unei hotărâri în respectarea prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, reţinându-se că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă sau cel puţin de a le aprecia.
A nu motiva o hotărâre şi a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Pentru a da posibilitatea părţii la un control efectiv al hotărârii instanţei de fond, cu respectarea dreptului la apărare al ambelor părţi din litigiu, hotărârea primei instanţe va fi casată cu trimitere spre rejudecare.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate şi va casa hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de SC U. SA Galaţi prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl şi D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Galaţi împotriva sentinţei nr. 226 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal .
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 412/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 414/2015. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
