ICCJ. Decizia nr. 415/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 415/2015
Dosar nr. 8813/2/2012
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 noiembrie 2012, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul C.C.I.
Pârâtul a formulat la data de 30 ianuarie 2013 întâmpinare, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008, respectiv a Legii nr. 293/2008, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi lipsită de temei legal.
Curtea, prin încheierea de şedinţă de la data de 17 aprilie 2013 a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, constatând că excepţia nu este contrară art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin sentinţa nr. 1647 din 22 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul C.C.I. şi a fost constatată calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 3 lit. f), art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi desconspirarea securităţii, aplicabilă cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, prima condiţie impusă de legiuitor în constatarea calităţii de colaborator este aceea ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
A reţinut instanţa de primă jurisdicţie faptul că această condiţie este îndeplinită în cauza dedusă judecăţii, întrucât furnizarea unor informaţii de asemenea natură, aşa cum sunt relatate în înscrisurile dosarului, nu poate fi făcută decât conştient, pârâtul având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele rezultate din înscrisurile ataşate la dosar nu rămâneau fără efecte.
Prin furnizarea acestor informaţii, a constatat instanţa că pârâtul a conştientizat faptul că asupra persoanelor la care s-a referit în notele date se puteau lua măsuri de urmărire şi verificare (încălcarea dreptului la viaţă privată) şi, prin urmare, a vizat această consecinţă, căci informaţiile furnizate se referă la activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar din acea perioadă.
Ca atare, a concluzionat instanţa că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind D.C.P.
3. Recursul formulat de C.C.I.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
S-a arătat faptul că este o eroare materială reţinută în actele întocmite de reclamant, cu privire la calitatea sa de inspector şef la Inspectoratul territorial de muncă Cluj, întrucât nu a deţinut niciodată această funcţie. A precizat că notele informative prezente în dosar sunt din perioada în care era angajat la Combinatul Clujana şi se referă la o singură persoană.
De asemenea, s-a arătat faptul că instanţa de fond nu a arătat în hotărârea pronunţată susţinerile pe scurt ale părţilor şi dovezile prezentate, fiind reţinute numai arătările şi probele intimatei-reclamante, fără nicio referire la apărările formulate de recurentul-pârât. Recurentul a susţinut că instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 261 pct. 5, care prevăd că hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, având în vedere şi faptul pentru care reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calităţii de colaborator al securităţii, respectiv temeiul juridic al cererii pentru efectuarea verificărilor asupra dosarului acestei cauze, fiind invocate în cererea introductivă prevederile art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 24/2008, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) teza a II-a.
A arătat recurentul că reclamantul C.N.S.A.S. are dreptul de a verifica persoana nominalizată doar la cererea unei persoane sau instituţii interesate, situaţie în care nu se află recurentul-pârât, neexistând nicio cerere în acest sens.
Printre persoanele verificate din oficiu, nominalizate în dispoziţiile arătate, nu se află şi cele ce deţin funcţia pe care a ocupat-o recurentul, astfel încât s-a susţâinut că C.N.S.A.S. în mod nejustificat şi nelegal a extins aceste cercetări în privinţa recurentului-pârât.
De asemenea, recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul condiţiilor ce se cer a fi întrunite pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, argumentând pe larg faptul că nu sunt întrunite condiţiile legale în privinţa sa.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul şi rejudecând cauza, pe fond, va respinge acţiunea formulată ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte a constatat, din actele dosarului, faptul că C.N.S.A.S. a verificat din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, pe recurentul-pârât C.C.I., inspector-şef adjunct pe probleme de securitate şi sănătate în muncă în cadrul I.T.M. Cluj, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. f) coroborate cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Din cuprinsul Notei de constatare din 5 iulie 2012 rezultă faptul că a fost recrutat C.C.I. de către Inspectoratul Judeţean Cluj în scopul prevenirii, descoperirii şi lichidării unor eventuale acţiuni de sabotaj şi diversiune, precum şi alte activităţi ostile în sectorul întreţinere din Fabrica de încălţăminte C., unde acesta era angajat la acel moment. La Dosarul fond reţea nr. R/188501, al cărui titular este pârâtul, se află şi Angajamentul olograf, semnat de acesta la data de 21 august 1975, prin care a preluat numele conspirativ C.I.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt fondate criticile formulate de recurent, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere greşita verificare din oficiu a recurentului-pârât sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean roman, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii- director în prefectură, conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale, organizate la nivel local.
Or, în cauza dedusă judecăţii, recurentul-reclamant, aşa cum rezultă din înscrisul de la fila 21 fond, este încadrat în cadrul I.T.M. Cluj în funcţia de şef serviciu în cadrul S.C.S.S.M., fără a deţine funcţia de inspector-şef adjunct pe probleme de securitate şi sănătate în muncă în cadrul I.T.M. Cluj, aşa cum a reţinut în Nota de constatare din 5 iulie 2012 intimatul-reclamant C.N.S.A.S., deci fără a deţine o funcţie care să permită autorităţii reclamante să procedeze la verificarea din oficiu.
Pentru aceste considerente, critica recurentului privind nelegala sesizare din oficiu a C.N.S.A.S. este întemeiată şi pentru aceste motive hotărârea instanţei de fond va fi modificată, în tot, constatând că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte a constatat că recurentul-pârât nu se află în niciuna dintre situaţiile şi nu are niciuna dintre funcţiile ori demnităţile care impuneau verificarea din oficiu a calităţii de lucrător ori colaborator al Securităţii.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, constatând că există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1647 din 22 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal .
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2015. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 416/2015. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
