Achizitii publice jurisprudenta. Decizia 2007/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2007
Ședința publică de la 15.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulate de contestatoarea - INTERNATIONAL - împotriva Deciziei nr.1768/30.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - OFICIUL DE PLĂȚI ȘI CONTRACTARE PHARE, contestație formulată în temeiul art. 318.pr.civ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 01.10.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar Concluzii, astfel cum a solicitat în mod expres apărătorul contestatoarei, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2009, respectiv 15.10.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
La data de 07.07.2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe contestația în anulare formulată de contestatoarea - International - împotriva deciziei nr.1768/30.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații - - și Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare.
În motivarea contestației s-a arătat că dezlegarea dată pricinii este consecința unor grave erori materiale.
Astfel, în dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia contestată, intimata - - a formulat plângere împotriva Deciziei nr.2033/2C2/2054, 2070, 2103, 2104, 2107, 2108, plângerea fiind înregistrată la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.06.2009, în conținutul său precizându-se în mod expres că s-a primit comunicarea deciziei la 28.05.2009.
Împotriva aceleiași decizii a formulat plângere și - -, ce a format obiectul dosarului nr-, la termenul din 25.06.2009, Curtea dispunând conexarea celor două dosare după care a admis excepția netimbrării plângerii formulate de - -.
Contestatoarea a precizat că, în considerarea faptului că problematica dosarului nr- urma să poată pune în discuție o eventuală amânare a cauzei, instanța a considerat de cuviință să dispună disjungerea cauzelor conexate, astfel încât în acest dosar orice măsură dispusă asupra recursului formulat de - - reprezintă o greșeală materială.
A apreciat că instanța trebuia în primul rând să se raporteze la îndeplinirea tuturor cerințelor procedurale care se impun pentru analizarea plângerii - -, respectiv declararea în termen a căi de atac, îndeplinirea cerințelor privitoare la timbraj, îndeplinirea condițiilor referitoare la forma căii de atac.
Contestatoarea a invocat disp. art.318 Cod procedură civilă susținând că legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.
În raport de disp. art.283 și art.28716din OUG nr.34/2006 care statuează că hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, este evident că plângerea - - este tardivă, decizia fiindu-i comunicată la 28.05.2009 iar plângerea fiind înregistrată la 09.06.2009.
În consecință, instanța de recurs a comis o gravă greșeală materială în aprecierea sa prin care a considerat îndeplinite din punct de vedere formal toate condițiile pentru analizarea pe fond a recursului.
De asemenea, a săvârșit o eroare materială evidentă și cu privire la soluționarea disjungerii cauzelor.
Contestatoarea a formulat cerere precizatoare prin care a invocat ca motiv al contestației în anulare și faptul că instanța admițând recursul numai în parte a omis, din greșeală, să cerceteze motivele de modificare sau de casare prev. de art.304 pct.5, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință a solicitat anularea Deciziei nr- și menținerea ca perfect valabilă a deciziei contestate, să se dispună continuarea procedurii prin reevaluarea ofertelor admisibile (inclusiv a Asocierii condusă de contestatoare).
În motivarea cererii precizatoare a arătat că data de comunicare a Deciziei către - - este 25.05.2009 și nu 28.05.2009 care este data de intrare a deciziei în registrul intimatei. Ultima zi de depunere a recursului era 05.06.2009 și nu 09.06.2009.
Mai mult, conform art.281 din OUG 34/2006 plângerea se depune la sediul care va înainta dosarul instanței competente, iar - - nu a îndeplinit nici prevederile stipulate de art.281 alin.3 din aceeași ordonanță.
Un alt motiv invocat de contestatoare este acela că - -, pe lângă faptul că nu avea calitate procesuală activă, nu a făcut dovada că a fost împuternicită de întreg Consorțiul pentru a declara căile de atac împotriva deciziei deoarece era lider, dar hotărârea trebuia să aparțină tuturor corporațiilor și această hotărâre trebuia dată în scris pentru a cunoaște clar poziția tuturor, prin urmare aceasta este o altă eroare materială gravă.
Tot eroare materială gravă este și constatarea instanței de recurs că în raportul procedurii s-a reținut în mod corect faptul că produsul ofertat Cisco ASA 5580 -20 nu are capacități antivirus.
Instanța s-a bazat pe o sursă declarată de producător ca neavând valoare juridică, respectiv site- ul web Cisco unde în dreptul modelului Cisco sus menționat apare mențiuneanot availablepe linia content security (antivirus - virus, anti - spyware, file blocking).
Instanța nu a făcut alte verificări, nu a solicitat informații suplimentare, respectiv părerea unui expert specializat deoarece instanța este specializată în studii juridice și nu în sisteme anti - virus.
Astfel, instanța, în temeiul art.304 pct.8 Cod procedură civilă, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Contestatoarea a precizat că la termenul din 25.06.2009, reprezentanții - - au susținut oral în fața instanței și un motiv de recurs suplimentar, respectiv constatarea nulității deciziei pe motiv că nu există dovada numirii comisiei de soluționare a contestației formulată de -.
Acest motiv era prioritar de analizat de instanță pentru că viza aspecte ce țineau de legalitatea hotărârii și nu de temeinicia acesteia și dacă era constatat întemeiat, motivarea instanței nu putea să mai vizeze aspecte de fond ale soluționării contestației.
Prin concluziile scrise, intimatul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare având în vedere că se invocă excepții privitoare la judecata plângerii pe care contestatoarea le putea invoca la momentul dezbaterilor.
Instanța nu a soluționat cauza pronunțându-se cu privire la tardivitatea plângerii sau la netimbrare pentru a se pune în discuție existența unei erori materiale datorată unei erori procedurale în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Intimatul a precizat, pe fondul cauzei, că nu sunt aplicabile disp. art.28716din OUG 34/2006, ci disp. art.281 din ordonanță, iar - - i-a adus la cunoștință că în data de 04.06.2009 a înaintat la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal plângerea formulată împotriva deciziei.
Eroarea cu privire la soluționarea disjungerii cauzelor nu poate face obiectul contestației în anulare, în opinia intimatului.
A fost atașat dosarul de fond nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Curtea va respinge excepția inadmisibilității invocată de intimatul Ministerul Finanțelor Publice având în vedere temeiul de drept invocat de contestator, respectiv disp. art.318 Cod procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială.
Motivarea excepției se întemeiază pe faptul că motivele invocate de contestator (excepții privitoare la judecata plângerii) nu au fost invocate în cadrul plângerii soluționate prin decizia nr.1768/2009, la momentul dezbaterilor.
Intimatul se referă, de fapt, la o condiție de admisibilitate care este reglementată de legiuitor doar pentru contestația în anulare de drept comun prevăzută de art.317 Cod procedură civilă care prevede la alin.1 că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare - numai dacă motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Astfel, una dintre condițiile de admisibilitate a contestației în anulare de drept comun este aceea ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac (în speță, plângerea împotriva deciziei care se soluționează conform procedurii recursului).
Această condiție nu este însă prevăzută în cazul contestației în anulare speciale, astfel încât excepția inadmisibilității va fi respinsă.
Curtea apreciază că este nefondată contestația în anulare pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Contestația în anulare specială este reglementată de art.318 Cod procedură civilă potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestatoarea a invocat ambele motive prevăzute de acest text de lege, atât existența unor greșeli materiale, cât și omisiunea de a cerceta motive de recurs.
Curtea constată că nu se poate reține că soluția pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale.
În ceea ce privește susținerile vizând plângerea formulată de - - se constată că instanța de recurs, la termenul din 25.06.2009, a pus în discuția părților excepția de netimbrare a acestei plângeri, rămânând în pronunțare asupra excepției, după care a pus în discuție celelalte excepții invocate cu privire la plângerea - - iar după depunerea unor înscrisuri de către această petentă, înscrisuri ce au fost comunicate intimaților, a acordat cuvântul în fond constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri.
Rezultă din încheierea de amânare a pronunțării că instanța nu a pus în discuție disjungerea plângerilor pe care le conexase la acel termen, măsură care, de altfel, nici nu s-ar fi justificat în raport de disp. art.165 Cod procedură civilă care prevăd că în orice stare a judecății se pot despărți pricinile reunite dacă instanța socotește că numai una dintre ele este în stare de judecată.
Or, ambele plângeri fiind în stare de judecată, nu se impunea disjungerea lor, astfel încât susținerea contestatoarei că în dosarul nr- orice măsură dispusă asupra recursului - - reprezintă o greșeală materială nu poate fi reținută.
Referitor la tardivitatea plângerii formulată de - - împotriva deciziei, Curtea constată că termenul de 5 zile prev. de art.28716din OUG 34/2006 invocat de contestatoare nu este aplicabil în cauză întrucât se referă la termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță prin care au fost soluționate acțiunile prev. la art.287 din ordonanță.
Obiectul dosarului nr- l-a constituit plângerea împotriva deciziei, plângere care potrivit art.281 din OUG 34/2006 poate fi formulată în termen de 10 zile de la comunicare.
Acest termen a fost respectat de - - având în vedere că plângerea a fost înaintată Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, prin poștă, pe plicul aflat la fila 77 în dosarul nr- fiind menționată data de 04.06.2009, astfel încât în raport de data comunicării deciziei - 28.05.2009, plângerea a fost formulată în termen.
Chiar și în ipoteza susținută de contestatoare, că decizia a fost comunicată la 25.05.2009 (deși aceasta reprezintă data de redactare a adresei de comunicare către - -) se constată respectarea termenului de 10 zile calculat pe zile libere, conform art.101 alin.1 Cod procedură civilă.
În cererea precizatoare, contestatoarea a invocat disp. art.281 din OUG 34/2006 conform cărora plângerea se va depune la sediul care va înainta dosarul instanței competente, dispoziții nerespectate de - -.
Sub acesta aspect, Curtea reține că prin Decizia Curții Constituționale nr.569/15.05.2008 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 281 alin.1 din OUG 34/2006, constatându-se că textul este neconstituțional în măsura în care nu permite ca plângerea să fie adresată și direct instanței de judecată competente.
În consecință, la data înregistrării plângerii pe rolul instanței - 09.06.2009, - - nu avea obligația depunerii plângerii la, aceasta putând fi depusă și la instanța judecătorească competentă.
A mai susținut contestatoarea că - - nu și-a îndeplinit obligația prev. de art.281 alin.2,3 din OUG 34/2006, de a comunica părții adverse copia plângerii și a înscrisurilor doveditoare și de a depune la dosar dovada comunicării, sancțiunea fiind nulitatea absolută a plângerii pe care instanța de recurs nu a constatat-
Referitor la aceste susțineri, se constată că textul de lege invocat de contestatoare nu prevede sancțiunea nulității absolute a plângerii în cazul nerespectării acestei obligații, astfel încât nefiind vorba despre o nulitate expresă, anume prevăzută de lege, vătămarea nu se presupune conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, ci ea trebuie dovedită.
Sancțiunea ce poate interveni este nulitatea relativă în condițiile în care se face dovada vătămării suferite prin nerespectarea obligației, dovadă ce nu a fost făcută.
Potrivit art.108 alin.3 Cod procedură civilă, nulitatea relativă poate fi invocată la prima zi de înfățișare după neregularitatea actului de procedură și înainte de a se pune concluzii în fond, ceea ce înseamnă că nulitatea relativă se acoperă dacă nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege, ea neputând fi invocată direct în căile de atac.
Nu se poate considera că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în sensul art.318 Cod procedură civilă prin faptul că nu s-a pronunțat asupra unei pretinse nulități relative ce poate fi invocată numai de partea ale cărei interese sunt ocrotite prin norma încălcată și care în cauză nu a fost invocată de contestatoare, astfel cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării.
Contestatoarea a apreciat că, tot în categoria greșelilor materiale se încadrează, pe lângă faptul că petenta - - nu avea calitate procesuală activă și împrejurare că nu a făcut dovada că a fost împuternicită de întreg Consorțiul pentru a declara căile de atac împotriva deciziei.
În nici un caz aceste aspecte nu pot fi considerate greșeli materiale în sensul art.318 Cod procedură civilă care are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, respectiv greșeli comise de instanță prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.
Textul de lege vizează greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată privind interpretarea unor dispoziții legale, aprecierea probelor, rezolvarea unor incidente procedurale.
Numai o greșeală materială esențială care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare, or cele două aspecte invocate în cererea precizatoare nu pot fi încadrate în această categorie.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că instanța de recurs și-a întemeiat soluția pronunțată pe înscrisuri în limba engleză care nu au fost însoțite de o traducere în limba română și că nu a solicitat părerea unui specialist specializat în sisteme antivirus, se constată că aceasta vizează modul în care instanța a apreciat probele administrate în cauză.
Or, doctrina și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor întrucât a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar transforma contestația în anulare într-o cale ordinară de atac.
Sub acest aspect, Curtea reține că pronunțându-se în cauza Mitrea vs. România (26105/2003) la 29.07.2008, CEDO a apreciat că o cale exraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu.
Curtea a reamintit că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiuluires iudicataconform căruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite reanalizarea unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a efectua o nouă analiză a cauzei.
Chiar și în ipoteza în care instanțele (cea care a pronunțat hotărârea contestată și cea care soluționează contestația în anulare) ar avea puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea și relevanța probatoriului, nu se justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile intrată în puterea lucrului judecat, în absența unor circumstanțe excepționale, situații numite de C "defecte fundamentale" ale hotărârii cum ar fi neîndeplinirea procedurii de citare, neparticiparea în proces a unui terț ale cărui drepturi sunt afectate.
Hotărârea din cauza Mitrea este prima hotărâre pronunțată de C împotriva României prin care se analizează modul în care soluționarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare de către instanțele interne, poate determina afectarea dreptului la un proces echitabil reglementat de art.6 din Convenție.
Se constată, așadar, că în raport de reglementarea internă și de jurisprudența CEDO, nu poate constitui motiv pentru introducerea unei contestații în anulare, modul în care instanța de recurs a apreciat probele administrate în cauză.
A mai invocat contestatoarea și faptul că instanța nu a cercetat motivul de recurs invocat oral de - - cu privire la nulitatea deciziei pe motiv că nu există dovada numirii comisiei de soluționare a contestației formulate de -.
Curtea reține că cel de-al doilea motiv al contestației în anulare specială poate fi invocat numai în situațiile în care instanța a respins recursul sau l-a admis numai în parte.
Din dispozitivul și considerentele deciziei ce face obiectul contestației în anulare rezultă că nu se regăsește în cauză niciuna dintre cele două situații, în sensul că instanța de recurs nu respins contestația - - și nici nu a admis-o numai în parte.
Instanța a admis contestația în integralitate, astfel cum a fost formulată, desființând decizia cu privire la cele patru aspecte menționate de - - respectiv: admiterea contestației formulate de - International -, anularea raportului procedurii și a actelor subsecvente, continuarea procedurii prin reevaluarea ofertelor și respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de - -.
În consecință, acest motiv invocat de contestatoare nu poate fi reținut.
De altfel, în încheierea de amânare a pronunțării de la termenul din 25.06.2009 nu se menționează că - - ar fi invocat, oral, motivul la care face referire contestatoarea.
Față de toate aceste considerente, constatând că decizia contestată nu este rezultatul unei greșeli materiale în sensul art. 318 Cod proc. civ. și că instanța de recurs nu a omis, din greșeală, să cerceteze un motiv de modificare sau de casare, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea - INTERNATIONAL - împotriva Deciziei nr.1768/30.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - OFICIUL DE PLĂȚI ȘI CONTRACTARE PHARE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.
Gh./5 ex.
06.11.2009
Cu opinia separată
doamnei judecător,
în sensul admiteri contestației, anulării sentinței atacate și stabilirii unui termen pentru soluționarea recursului.
în sensul admiterii contestației sub aspectul motivului invocat referitor la împrejurarea că instanța de recurs și-a întemeiat soluția pronunțată pe înscrisuri în limba engleză care nu au fost însoțite de o traducere în limba română.
Este adevărat că doctrina și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor pentru a nu deschide părților posibilitatea rejudecării căii de atac, însă motivul invocat nu vizează interpretarea probelor, ci modalitatea în care au fost administrate.
Este bine știut că, potrivit disp. art.14 alin.1 și 5 din Legea nr.304/2004 și disp. constituționale ale art.128 alin.1 procedura judiciară de desfășoară în limba română, cererile și actele procedurale se întocmesc numai în limba română.
Prin nedepunerea traducerii în limba română a înscrisurilor depuse în fața instanței ce a soluționat plângerea se aduce o atingere serioasă a principiului egalității armelor, în sens restrâns, consacrat art.6 CEDO ce presupune că orice parte a unei proceduri trebuie să aibă posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta punctul de vedere în condiții care să nu o dezavantajeze în raport cu cealaltă parte și în condiții de contradictorialitate.
Contradictorialitatea, intim legată de ideea de egalitate a armelor impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil de a influența soluția privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți.
Fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu numai facultate de a-și face cunoscute elementele pe care se bazează pretențiile sale, dar și aceea de a lua la cunoștință și de a discuta orice probă, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
În baza rolului activ reglementat de art.129 alin.5 Cod procedură civilă, judecătorul cauzei avea obligația de a pune în vedere părții să depună traducerea legalizată a înscrisurilor de care a înțeles să se folosească, pentru a asigura respectarea disp. constituționale prev. de art.128 și art.6 din CEDO.
Chiar și în ipoteza în care suntem în prezența unei hotărâri irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat, tocmai în scopul respectării dreptului la o justiție echitabilă, există posibilitatea ca anumite hotărâri judecătorești irevocabile să poată fi supuse unei căi de atac.
Jurisprudența europeană a precizat că principiul egalității armelor reprezintă un element al noțiunii mai extinse a procesului echitabil, care încorporează și dreptul fundamental la caracterul contradictoriu ce presupune în principiu, pentru o parte posibilitatea de a lua cunoștință de documentele prezentate în limba pe care o cunoaște, precum și de a le pune în discuție.
Față de considerentele expuse apreciez că în cauză devin incidente disp. art.318 alin.1 Teza I Cod procedură civilă, raportat la art.6 din CEDO, art.128 din Constituția României, ceea ce atrage admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului, cu respectarea principiilor ce decurg din respectarea dreptului la o justiție echitabilă.
JUDECĂTOR,
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
