Actiune in anulare act administrativ. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 193/ DOSAR nr-
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.154/AF din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare acte emise de
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2008, când părțile au lipsit, iar instanța - pentru a da acestora posibilitatea să depună concluzii scrise în conformitate cu dispozițiile art.146 Cod procedură civilă, și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă -, a amânat pronunțarea pentru 18 și respectiv 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.154/AF/11 decembrie 2007 Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Biroul Român de Metrologie Legală B în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, și s-a dispus anularea deciziei nr. 37/07.03.2007 emisă de pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice B și a deciziei nr. 19908/30.11.2006 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice B privind suma de 1.692 lei, reprezentând dobânzi aferente impozitului pe salarii de 6.242 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Declarația nr. -/9 ianuarie 2004 reclamantul a declarat la Administrația Finanțelor Publice un impozit pe veniturile din salarii pentru luna noiembrie 2003, în sumă de 6.242 lei.
Cu ordinul de plată nr.704/29 noiembrie 2003 în valoare de 181.675 lei reclamantul a achitat impozitul pe veniturile din salarii, centralizat pentru toate direcțiile teritoriale din subordine, la Trezoreria Municipiului B - Sectorul 4. Acesta include debitul de 56.242 lei reprezentând impozit pe salarii pentru Direcția Regională de Metrologie Legală
Pârâta Administrația Fiscală B, prin decizia nr. 19908/30 noiembrie 2006, calculat dobândă în cuantum de 1.692 lei aferentă impozitului pe veniturile din salarii de 6.242 lei.
Instanța a apreciat că dobânzile în cuantum de 1.692 lei calculate de pârâtă pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 28 septembrie 2006 nu sunt justificate, având în vedere următoarele:
Plata impozitului pe veniturile din salarii s-a făcut în termen, conform nr. 704/29 noiembrie 2003.
Conform art. 116 din nr.OG 92/2003, dobânzile și penalitățile se calculează și se datorează pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată de către debitor.
În speță, pârâtele susțin că reclamantul datorează dobânzi nu pentru achitarea cu întârziere sau neachitarea debitului, ci pentru faptul că acesta a achitat impozitul pe veniturile din salarii la Trezoreria Municipiului B - Sectorul 4, în loc să-l vireze la Trezoreria Municipiului
În această situație, pentru plata impozitului pe veniturile din salarii se poate recurge la regularizarea sumelor către bugete, și nu la calcularea dobânzilor.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantului în sensul anulării deciziilor nr. 37/7 martie 2006 și nr. 19908/30 noiembrie 2006 emise de pârâte, privind suma de 1.692 lei reprezentând accesorii aferente impozitului pe veniturile din salarii.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit instanța a reținut că reclamanta nu datorează dobânzi de întârziere, deoarece în speță sunt aplicabile prevederile art.2.3.1 și 2.3.2 din Ordinul nr.1785/2002 pentru aprobarea normelor metodologice referitoare la aplicarea prevederilor din nr.OG61/2002. Reclamanta avea în noiembrie 2003 un număr de 28 de salariați, astfel că aceasta avea obligația de a solicita înregistrarea la organul fiscal din municipiul B ca plătitoare de impozit de venituri din salarii. Această prevedere fiind menținută și în art.26 alin.2 din nr.OG92/2003.
La dosar a depus întâmpinare intimatul Biroul Român de Metrologie Legală B, prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurente, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Recurentele susțin că prima instanță în mod greșit a apreciat că reclamanta nu datorează penalități, însă aceste susțineri nu pot fi reținute ca fiind întemeiate, deoarece nu se constată incidența în cauză a dispozițiilor art.115 alin.1 și 3 din nr.OG92/2003.
Reclamantul a plătit la Trezoreria Municipiului B, cu ordinul de plată nr.704/29.11.2003, suma de 181.675 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii, centralizat pentru toate direcțiile teritoriale din subordine, în care a fost inclusă și suma de 6.242 lei reprezentând impozit pe salarii pentru Direcția Regională de Metrologie Legală Raportat la suma de 6.242 lei, organul fiscal a calculat accesorii fiscale în valoare de 1.692 lei, pentru plata cu întârziere a sumei, determinată de faptul că plata s-a făcut la Trezoreria Municipiului B și nu la organul fiscal din municipiul
Într-adevăr, reclamantul era obligat să respecte dispozițiile art.2.3.1 și 2.3.2 din Ordinul nr.1785/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice referitoare la aplicarea prevederilor din nr.OG61/2002, ale art.28 alin.7 din nr.OUG45/2003 și ale art.26 alin.2 din OG nr.92/2003, în sensul că trebuia să solicite înregistrarea la organul fiscal din municipiul B ca plătitoare de impozit pe venituri din salarii. Această omisiune însă nu este prevăzută de lege sub sancțiunea plății de dobânzi și penalități. Dispozițiile art.115 alin.1 și 3 din nr.OG92/2003 prevăd că pentru neachitarea de către debitor a obligațiilor de plată la termenul scadent se datorează, după acest termen dobânzi și penalități de întârziere care se fac venit la bugetul căruia aparține creanța principală, însă, în speță nu se poate reține existența unei plăți cu întârziere a obligațiilor fiscale. Reclamanta a efectuat la termen plățile datorate cu titlu de impozit pe veniturile din salarii dar plata a fost efectuată în alt cont, ceea ce nu poate să atragă plata de dobânzi și penalități în baza dispozițiilor art.115 alin.1 și 3, ci, așa cum corect a apreciat prima instanță, se poate recurge la regularizarea sumelor către bugete.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursurile pârâtelor, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.154/AF/11.12.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2008.
Președinte Judecător Judecător
- --- - - -
Grefier
Red.BG/25.03.2008
Dact.LD/27.03.2008/ 2 ex.
Jud.fond. C-
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
