Actiune in anulare act administrativ. Sentința 393/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 18.02.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 393
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, Administrația Națională a Penitenciarelor și Guvernul României, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de fata, constata următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Arad sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Arad constatarea nelegalității deciziei Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.499/2007 ca fiind contrară Legii nr.554/2004 și a art.53 din Constituția României, nelegalitatea alin.2 și 3 din art.52 din nr.HG 1897/2006, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 lei și a penalităților de întârziere de 1% pe zi din această sumă începând cu primul termen de judecată, până la achitarea integrală a daunelor precum și obligarea pârâtei la a soluționa cererile sale cu privire la înființarea programului de preluare a corespondenței din cadrul penitenciarului și după ora 15,00 cel puțin o zi pe săptămână, preluarea cererilor consemnate pe coală simplă și înregistrarea acestora și primirea de răspunsuri la cereri în termenul prevăzut de Legea nr.554/2004.
În motivare arată că a predat șefului de secție o cerere pe coală simplă prin care solicita mai multe drepturi, că cererea a fost primită dar nu i s-a înmânat dovada de primire și număr de înregistrare și a fost îndrumat să reformuleze cererea pe formulat tipizat conform deciziei Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.499/2007. Menționează că după completarea formularelor tipizate, fiind trecut de ora 15,00 nu a mai avut cui să le predea iar a doua zi, șeful de secție a refuzat primirea lor.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civila nr. 573/29.09.2008 Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva a sentinței a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate pentru necompetența instanței de fond.
Prin decizia civila nr.29/15.01.2009 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 573/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- si a casat sentința atacată și a trimis cauza spre soluționare, în primă instanță, Curții de APEL TIMIȘOARA - secția contencios administrativ.
In motivarea deciziei se arata ca recurentul a solicitat prin acțiunea formulată constatarea nelegalității deciziei pronunțată de Administrația Naționala a Penitenciarelor nr. 499/2007, învederând ca este contrară dispozițiilor art.52 din HG nr.1897/2006, obligarea pârâtei la plata de daune morale, precum și obligarea pârâtei la soluționarea unor cereri adresate de către recurentul-reclamant acestei instituții. Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Față de împrejurarea că în speța de față recurentul a solicitat anularea unei decizii emisă de o autoritate publică centrală competentă de soluționare a cauzei revine Curții de APEL TIMIȘOARA - secția de contencios administrativ și fiscal, în primă instanță.
Pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA dosarul a fost înregistrat sub nr- la data de 18.02.2009.
Pârâtul Guvernul României a depus al dosar întâmpinare prin care a solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâtul Guvernul României arată că raportat la obiectul primului petit al cererii privind constatarea nelegalității unei decizi emise de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, deoarece calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
În privința fondului cauzei, pârâtul Guvernul României arată cp având în vedere definiția conferită noțiuni de act administrativ prin dispozițiile art. 2 al.1 lit. c din legea specială, precum și momentul invocării acesteia, cererea privind controlul legalității actului administrativ este inadmisibilă întrucât în speță reclamantul supune cenzurii judecătorești un act administrativ unilateral cu caracter normativ, grație sferei de adresabilitate și aplicabilitate, precum și a efectelor propuse.
Pe fond actul administrativ supus controlului judecătoresc este legal și temeinic, fiind inițiat de Ministerul Justiției, la elaborarea sa fiind respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative republicată. De asemenea se mai arată că reclamantul a mai invocat excepția nelegalității actului administrativ atacat, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr-, al dosarului nr- soluționate de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin respingerea lor, ca inadmisibile.
Pârâtul Penitenciarul Arada formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni reclamantului.
În motivarea întâmpinării pârâtul Penitenciarul Arada invocat excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea cauzei, pe motiv că această cerere nu poate fi încadrată în materia contenciosului administrativ, deoarece acțiunea reclamantului are la bază dispozițiile Legii nr. 275/2006 și a regulamentului de aplicare al acestei legi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1897/2006, iar potrivit dips art. 6 al.1, art. 38 al.2 și art. 39 al.1 competența soluționări plângerii formulate de reclamant revine judecătorului delegat de la unitatea penitenciară unde se află.
Se mai invocă excepția de netimbrare a acțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 13 și art. 20 al.3 din Legea nr. 146/1997, mai ales că în această cauză există o motivare neserioasă și în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cererea de despăgubiri a reclamantului fiind nemotivată, exagerată, cu caracter vexator, lipsită de orice fundament.
Pârâtul mai invocă și excepția inadmisibilității acțiuni reclamantului, pe motiv că din motivare și din probatoriu rezultă că acțiunea este una neserioasă și lipsită de fundament.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea ca netemeinică a acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata unei amenzi judiciare conform art. 108 ind. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele si lucrările dosarului Curtea retine următoarele:
Înainte de a analiza pe fond excepția de nelegalitate invocata, Curtea urmează sa se pronunțe asupra excepțiilor de procedura invocate.
Curtea va respinge excepția netimbrării acțiunii, fata de împrejurarea ca cererea având ca obiect excepția de nelegalitate nu este supusa obligației legale de timbrare, acest aspect rezultând atât din dispozițiile Legii nr.554/2004 cat si din prevederile Legii nr.146/1997.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, Curtea urmează sa respingă aceasta excepție fata de împrejurarea ca HG nr. 1897 din 21 decembrie 2006 cărei nelegalitate este invocata este emisa de către aceasta autoritate.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității invocării pe calea excepției nelegalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, Curtea o va respinge reținând seama ca daca legiuitorul a înțeles sa pună la dispoziția persoanelor de drept privat un mijloc de apărare pe cale de excepție pentru acte de autoritate individuale, in privința cărora cei vizați au la indemna acțiunea directa, pe baza argumentului delogica a fortioricu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit persoanelor in legătura cu acte normative a căror adresabilitate este generala si ale căror efecte asupra persoanelor se pot produce ori constata nu doar imediat după emiterea lor, ci cu mult timp ulterior. Principiul coerentei legislative impune soluția admisibilității excepției de nelegalitate atâta pentru actele individuale cat si pentru cele normative, astfel incit acest mijloc de apărare sa nu fie restrictiv, pierzându-si funcția pentru care a fost creat.
Pe fond, instanța de contencios administrativ investita cu analizarea legalității unui act administrativ are obligația sa examineze concordanta actului administrativ dedus judecații cu actele normative cu forța juridica superioara, in temeiul si executarea cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei si forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin 5 din Constituția României si art. 4 alin 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Curtea constata ca reclamantul nu a precizat in ce consta nelegalitatea dispozițiilor legale a căror anulare o solicita, menționând doar ca nu i se respecta dreptul de petiționare.
In fapt, reclamantul a menționat ca a predat șefului de secție o cerere pe coală simplă prin care solicita mai multe drepturi, că cererea a fost primită dar nu i s-a înmânat dovada de primire și număr de înregistrare și a fost îndrumat să reformuleze cererea pe formulat tipizat conform deciziei Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.499/2007. Menționează că după completarea formularelor tipizate, fiind trecut de ora 15,00 nu a mai avut cui să le predea iar a doua zi, șeful de secție a refuzat primirea lor.
In drept, Curtea constata ca HG nr. 1897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal atacata a fost emisa în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 86 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Curtea constata ca dreptul de petiționare și la corespondență este reglementat in articolele 50-53 din hotărârea mai sus menționata. Se arata ca în baza dreptului de petiționare, orice persoană privată de libertate poate, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale, să scrie și să adreseze cereri, reclamații și sesizări către orice persoană autorizată, instituție, organizație guvernamentală, neguvernamentală, locală, centrală, națională sau internațională.
Persoanele private de libertate sunt informate cu privire la condițiile de exercitare a dreptului de petiționare, de îndată ce sunt primite în locurile de deținere și pe toată perioada executării pedepsei, de către personalul administrației ori de alte persoane autorizate. Fiecare persoană privată de libertate are posibilitatea de a se adresa direct, în scris sau verbal, judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, directorului locului de deținere ori persoanelor desemnate de acesta din urmă. Persoanelor private de libertate li se asigură posibilitatea de a fi ascultate de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, inspectori sau alți reprezentanți autorizați, fără prezența personalului locului de deținere.
Totodată in articolul 51 se arata ca orice persoană privată de libertate are dreptul de a trimite și de a primi corespondență, acest drept nefiind nelimitat pentru toate categoriile de persoane private de libertate.
Corespondența primită de către persoana privată de libertate este supusă controlului antiterorist și de specialitate.
In ceea ce privește cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiționare și la corespondență acestea sunt reglementate in articolul 52, unde legiuitorul menționează ca in situația cheltuielilor ocazionate de exercitarea dreptului de petiționare și la corespondență, acestea sunt suportate de persoana privată de libertate care exercită acest drept. Dacă persoanele private de libertate nu dispun de mijloacele bănești necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiționare și la corespondență sunt suportate de către administrația locului de deținere, în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. (5) din Lege. Sunt considerate persoane fără mijloace bănești persoanele care nu au sau nu au avut în ultimele 30 de zile sume de bani disponibile în contul personal. Cheltuielile ocazionate de exercitarea drepturilor de petiționare și la corespondență, prin trimiteri poștale în alt regim decât cel simplu, sunt suportate în totalitate de persoanele private de libertate.
Curtea apreciază ca alineatul 3 al articolului menționat mai sus care reglementează ca "cheltuielile ocazionate de exercitarea drepturilor de petiționare și la corespondență, prin trimiteri poștale în alt regim decât cel simplu, sunt suportate în totalitate de persoanele private de libertate" nu încalcă dreptul celui deținut la petiționare ci doar statuează condițiile in care sunt suportate cheltuielile pentru trimiterile poștale altele decât cel in regim simplu.
Totodată in acord cu prevederile articolului 53 din aceeași hotărâre procedura de distribuire a materialelor destinate exercitării dreptului de petiționare și la corespondență se aprobă prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
In executarea acestei dispoziții a fost emisa decizia nr.499/04.06.2007 de către Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor prin care se aproba Instrucțiunile privind regimul cererilor deținuților a căror competenta de soluționare aparține locului de deținere.
Curtea constata ca, prin raportare la dispozițiile legale in vigoare la data emiterii HG nr.1897/2006 si a deciziei nr.499/04.06.2007 a Directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor reglementările criticate de către reclamant sunt in acord cu prevederile legale.
Reținând cele expuse Curtea va respinge cererea formulata ca fiind neîntemeiata.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Guvernul României, excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA, excepția netimbrării acțiunii si excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea formulata de reclamantul, născut la 14.02.1966 - Spital Colibași și Penitenciar A in contradictoriu cu parații PENITENCIARUL D E MAXIMA SIGURANȚA A,-, jud. A și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B, str. - nr. 47 și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, P-ța - nr. 1.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, azi 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantului -, născut la 14.02.1966 - Spital Colibași și Penitenciar A
- pârâtului - PENITENCIARUL D E MAXIMA SIGURANȚA A,-, jud. A
- pârâtei - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B, str. - nr. 47
- pârâtului - GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, P-ța - nr. 1.
Red./15.12.2009
Tehnored. / 18.12.2009/ 7ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana
