Acțiune în constatare. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 133/ nr-
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
Complet compus din
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - --- - președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Fiscală împotriva Sentinței civile nr.733/Com din data de 07.11.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul civil nr.-, având ca obiect "acțiune în constatare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea la data de 20 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 733/CA/7.XI.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității petitului 2 al acțiunii și, in consecință:
A fost respins ca inadmisibil petitul 2 al acțiunii formulate de reclamanta - - cu sediu ales in B, Calea B, -. 34, - Sc. D, Ap. 2 in contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B, cu sediu in B, B-dul -, -. 8.
A fost respinsă excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii.
A fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamanta - - in contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B și, in consecință:
S-a constatat că reclamanta, pentru anul 2005, este scutită de plata impozitului pe clădiri și pe teren pentru imobilele aflate in proprietate sa in perimetrul parcului industrial PRO
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Excepția inadmisibilității este parțial fondată, doar cu privire la cel de-al doilea petit. Pe calea prezentei acțiuni reclamanta solicită, prin al doilea petit, să se constate că declarațiile de impunere cu nr. 14660 și 14661, ambele din 2005, sunt corecte și conforme cu prevederile legii. Acestea au fost întocmite și depuse la pârâta Direcția Fiscală de reclamantă. Potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ -. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Rezultă așadar că pentru a avea deschisă calea prevăzută de Legea contenciosului administrativ -. 554/2004, este necesar ca reclamanta să fi fost vătămată de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri. Reclamanta nu invocă o vătămare in sensul celei vizate de dispozițiile art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ -. 554/2004, ci dorește, practic, pe calea acțiunii intitulate in constatare, confirmarea unor acte care emană chiar de la aceasta, nu de la pârâtă. In aceste condiții, și având in vedere dispozițiile legale citate, instanța apreciază că acțiunea reclamantei, sub aspectul cererii privind constatarea corectitudinii și conformității cu dispozițiile legale a declarațiilor de impunere pentru anul 2005, este inadmisibilă. Inadmisibilitatea acestei cereri rezultă și din dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ -. 554/2004 care prevăd soluțiile care pot fi date de instanța de contencios administrativ, printre care nu se numără și soluția urmărită de reclamantă prin promovarea acestui petit al acțiunii.
Excepția inadmisibilității cererii reclamantei privind constatarea dreptului de a fi scutită de impozit pentru terenurile și clădirile pe care le are in proprietate si care sunt situate in parcul industrial este nefondată.
După cum s-a arătat anterior, potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1, pe calea unei acțiuni in contencios administrativ întemeiate pe dispozițiile. 554/2004, reclamanta poate solicita recunoașterea unui drept pretins. Or, in prezenta speță, reclamanta solicită recunoașterea dreptului de a fi scutită de la plata impozitului pentru terenurile și clădirile pe care le are in proprietate in interiorul parcului industrial Pro Faptul că reclamanta își întemeiază acțiunea și pe dispozițiile art. 111 Cod Procedură Civilă nu este de natură să conducă la inadmisibilitatea acțiunii. De altfel, reclamanta nu are la dispoziție o acțiune in realizare deoarece pârâta nu a emis, in baza declarațiilor de impunere completate de reclamantă, decizii de impunere pentru anul 2005 căror anulare să o solicite reclamanta.
Pe fondul cauzei, cu privire la cererea de a se constata că reclamanta este scutită de impozit pentru terenurile și clădirile pe care le are in proprietate in parcul industrial, instanța de fond a apreciat că aceasta este fondată.
Dispozițiile art. 250 pct. 9 din. 571/2003 privind Codul Fiscal instituie scutirea de la plata impozitului a clădirilor din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar dispozițiile art. 257 pct. 1 din același act normativ prevăd scutirea de impozit pentru terenurile pe care sunt situate parcurile industriale, științifice și tehnologice potrivit legii. Reclamanta din prezenta cauză își desfășoară activitatea in perimetrul parcului industrial Pro R, așa cum acesta a fost înființat și delimitat prin Ordinul 255/2004, nr.OG 65/2001, OUG 115/2003, HG 1019/2004.
Rezultă așadar că, prin dispozițiile legale mai sus citate, au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale care, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 2 din nr.OG 65/2001, reprezintă o zonă delimitată in care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei. de la plata impozitului pe clădiri și pe terenuri operează in virtutea legii, fiind nefondată și nedovedită susținerea pârâtei că acestea ar reprezenta un ajutor de stat și că acordarea scutirii contravine prevederilor art. 87-89 din TCE, in condițiile in care nu s-a stabilit o altă natură a scutirilor de impozit.
Raportat considerentelor expuse, in temeiul dispozițiilor art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ -. 554/2004, art. 250 pct. 9 și 257 pct. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal, a fost admisă in parte acțiunea reclamantei in contradictoriu cu pârâta s-a constatat că reclamanta, pentru anul 2005, este scutită de plata impozitului pe clădiri și pe teren pentru imobilele aflate in proprietate sa in perimetrul parcului industrial PRO
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală a municipiului B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, deoarece aceasta trebuia să se conformeze dispozițiilor art. 205 și 218 din OG nr. 92/2003, iar instanța de fond a reținut greșit că declarația fiscală nu echivalează cu o decizie de impunere.
La dosar a depus întâmpinare intimata. Com. - B, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, recum și din prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut în parte corect situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Din cuprinsul sentinței atacate rezultă că prima instanță a respins ca inadmisibil petitul 2 al acțiunii reclamantei prin care aceasta a solicitat să se constate legalitatea declarațiilor fiscale întocmite și a respins excepția inadmisibilității petitul 1 al acțiunii și constatării pentru anul 2005 că reclamanta este scutită de la plata impozitului pe clădiri și terenurile aferente în perimetrul parcului industrial PRO
Petitul 2 al acțiunii reclamantului a fost în mod corect respins ca inadmisibil, pe considerentul că acesta nu a făcut dovada, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, că a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, dar prima instanță trebuia să aibă în vedere în primul rând faptul dacă sunt întrunite condițiile art. 111 din Codul d e procedură civilă, care reglementează acțiunea de constatare.
Conform art. 111 din Codul d e procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În speță, prin petitul al doilea al acțiunii reclamanta a solicitat să se constate o stare de drept, respectiv legalitatea declarațiilor fiscale întocmite și nicidecum constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
În ceea ce privește primul petit al acțiunii, se constată că prima instanță în mod greșit a respins excepția inadmisibilității și a admis acțiunea în parte, deoarece, și în acest caz nu sunt întrunite condițiile art. 111 Cod procedură civilă pentru admiterea acțiunii în constatare.
Conform art. 86 alin. 4 din nr.OG 29/2003 privind Codul d e procedură fiscală " declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. 2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia". Ca atare, nu se poate susține că reclamanta nu se află în prezența unei decizii de impunere, iar, aceste acte fiscale poate fi contestate dacă reclamanta este nemulțumită de reprezentantul verificărilor ulterioare întreprinse de către organul fiscal.
Deci, reclamanta are calea realizării dreptului care, în materie fiscală se materializează conform art. 205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Pe de altă arte, prima instanță a considerat că primul petit al acțiunii reclamantului este admisibil deoarece, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 această parte solicită recunoașterea unui drept pretins. Și această apreciere a primei instanțe este greșită deoarece cererea de obligare a unei autorități sau instituții publice de recunoaștere a unui drept pretins poate să fie admisă numai în condițiile în care se constată că dreptul sau interesul legitim au fost încălcate respectiv vătămate printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, or, în speță, nu a făcut dovada că pârâta ar fi încălcat sau vătămat vreun drept sau interes legitim al reclamantei.
Ca atare se poate reține că prima instanță trebuia să respingă ca inadmisibil primul petit al acțiunii reclamantei deoarece aceasta are calea realizării dreptului, iar, pe calea acțiunii în constatare nu se poate solicita recunoașterea unui drept pretins în accepțiunea legii nr. 554/2004, aceste acțiuni având obiecte distincte.
Față de aceste considerente curtea va admite recursul pârâtei, iar în baza art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va modifica sentința atacată în sensul că va admite excepția inadmisibilității și a primului petit și în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamantă pentru constatarea că pentru anul 2005 este scutită de plata impozitului pe clădiri și pe teren pentru imobilele aflate în proprietatea sa și în perimetrul parcului industrial PRO
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 733/CA/7.11.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția inadmisibilității și a primului petit al acțiunii și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta. Com. - B împotriva pârâtei Direcția Fiscală a Municipiului B, pentru constatarea că, pentru anul 2005, reclamanta este scutită de la plata impozitului pe clădiri și pe teren pentru imobilele aflate în proprietatea sa și în perimetrul parcului industrial PRO
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - --- - -
Grefier
Red. /20.02.2009
Dact. CC/4.03.2009/3 ex.
Jud. fond.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
