Acțiune în constatare. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, de contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 143/2009
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea B, împotriva deciziei nr. 789 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat - pentru contestatoarea B și avocat pentru intimatul MUNICIPIUL B - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat - pentru contestatoarea B, având cuvântul, arată că s-a formulat această contestație în anulare motivat de mai mult considerente. Astfel, nu s-a observat de către instanța de recurs că nu s-a mai solicitat niciodată de către recurentă un termen pentru lipsă apărare. Așadar, de observat că în recurs, s-a acordat un prim termen la data de 09.10.2008, când a răspuns pentru recurentă avocat și a solicitat acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea și înscrisurile atașate acesteia, înmânate de instanță la acel termen, acesta fiind acordat la data de 30.10.2008, când recurenta a fost reprezentată de avocat, consemnându-se în aceeași încheiere acordarea unui nou termen la solicitarea intimatului Municipiul B - prin primar, pentru lipsă de apărare. În continuare, arată că, referitor la această cerere a intimatului, apărătorul recurentei a lăsat-o la aprecierea instanței, instanță care a apreciat că este necesar a se depune la dosar Hotărârea nr. 286/2002 a Consiliului Local Față de această situație, s-a acordat termen la data de 27.11.2008, dată la care cauza a fost soluționată, cu încălcarea drepturilor prevăzute în Convenția pentru apărarea drepturilor omului, respectiv cu privire la dreptul la apărare.
Astfel, referitor la cele reținute de instanța de recurs în preambulul deciziei contestate și anume la faptul că, constatându-se că cauza a mai fost amânată pentru de apărare la cererea recurentei-reclamante, dispune respingerea cererii de amânare formulată de avocat - pentru recurenta-reclamantă, solicită a se constata că termenul pentru lipsă de apărare nu a fost solicitat de recurenta-reclamantă ci de către intimatul-pârât și, de asemenea, solicită a se constata că instanța de recurs, prin decizia contestată nici nu precizează motivul pentru care s-a solicitat acest termen de către apărătorul recurentei-reclamante, respectiv faptul că aceasta era bolnavă, fiind depusă și adeverință medicală în dovedire.
Față de această situație, consideră că hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea unui drept fundamental, respectiv dreptul la apărare și, de asemenea, solicită a se avea în vedere practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în astfel de situații, care dă posibilitatea părții de a depune la dosar concluzii scrise.
În continuare, cu privire la decizia recurată și cele reținute de instanța de recurs, din care rezultă că acțiunea reclamantei ar fi de competența instanței de drept comun și nu a instanței de contencios administrativ, rezultă că ne-am afla în fața unei excepții de ordine publică, excepție pe care instanța trebuia să o pună în discuția părților.
În atare situație, având în vedere prevederile art. 318 Cod procedură civilă care prevăd în mod expres condițiile și situațiile pentru admiterea unei contestații în anulare, consideră că hotărârea instanței de recurs îmbracă caracterul unei greșeli materiale.
În concluzie, față de cele mai sus-arătate, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată în sensul stabilirii unui nou termen pentru judecarea recursului, urmând a se invoca excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ în a soluționa această cauză, impunându-se declinarea competenței de soluționare a acțiunii la instanța de fond a Judecătoriei Bacău.
Avocat pentru intimatul MUNICIPIUL B - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI B, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Astfel, referitor la prima critică adusă de contestatoare hotărârii instanței de recurs, respectiv că decizia ar fi nelegală în raport de dispozițiile art. 318 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, arată că, art. 318 Cod procedură civilă, care reglementează contestația în anulare nu conține punctul 1 și 2.
În continuare, referitor la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, respectiv că instanța a comis o greșeală materială atunci când a soluționat cauza, deși exista o cerere de amânare, nefăcându-se nicio discuție cu privire la motivul medical invocat, arată că, instanța de recurs nu are competența să discute motive medicale, ci juridice. Mai mult, instanța face referire în practicaua hotărârii la cererea de amânare a apărătorului recurentei-reclamante și motivul pentru care o respinge, respectiv pentru faptul că s-a mai acordat un termen pentru lipsă de apărare, astfel că, instanța de recurs nu a încălcat dreptul la apărare al recurentei-reclamante. Totodată, este de observat și jurisprudența fostei Curți Supreme de Justiție, care a apreciat că este inadmisibilă admiterea unei contestații în anulare pentru încălcarea dreptului la apărare, deoarece acest motiv nu este prevăzut de art. 317-318 Cod procedură civilă.
De asemenea, referitor la motivul "greșeală materială gravă", acesta se referă la o eroare materială evidentă a instanței, ceea ce în situația de față nu există, respectiv nicidecum nu se poate invoca greșeala materială gravă pentru faptul că instanța a luat act de existența unei cereri de amânare pe care a respins-
Totodată, referitor la motivul invocat, că instanța de recurs, practic a omis să cerceteze motivele de casare, de asemenea că a invocat și motivat respingerea acțiunii pe excepția inadmisibilității, ideea este că, se critică de contestatoare nu faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs ci, că nu s-a pronunțat pe argumentele din motivele de recurs.
De asemenea, referitor la motivul invocat de contestatoare că, instanța de recurs trebuia să pună în discuție din oficiu excepția de necompetență, arată că, în primul rând, motivul de contestație prevăzut de art. 317 Cod procedură civilă se referă la încălcarea normelor de ordine publică, iar în al doilea rând, calea de atac a contestației nu este admisibilă nici în cazul în care se pretinde că nu au fost examinate motive de ordine publică, pe care instanța de recurs trebuia să le invoce din oficiul Totodată, de observat că acum în calea contestației în anulare se invocă motive de ordine publică, această necompetență nefiind invocată de aceasta prin motivele de recurs și, mai mult, instanța de recurs nu este obligată să pună în discuție, din oficiu, excepția de necompetență.
Depune la dosar concluzii scrise, practică judiciară și chitanță onorariu avocat, solicitând admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse.
În replică, avocat - pentru contestatoarea B, arată că dacă i s-ar fi respectat recurentei-reclamante dreptul la apărare, s-ar fi ridicat în fața instanței de recurs această excepție.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr-, reclamanta Lac hemat în judecată Municipiului B - prin primar, pentru a se constata dreptul său de proprietate asupra spațiului comercial situat în municipiul B, Centrală - Hala de, spațiu cu o suprafață construită de 29,33, precum și dreptul de superficie asupra terenului aferent.
Prin sentința civilă nr. 124/16 mai 2008, Tribunalul Bacăua admis excepția inadmisibilității acțiunii, respingând în consecință acțiunea reclamantei.
Tribunalul a reținut, în esență, că în ce privește dreptul de superficie asupra terenului, cererea reclamantei este inadmisibilă, deoarece bunul face parte din domeniul public, bunurile de această natură fiind inalienabile.
În ce privește constarea dreptului de proprietate asupra construcției, s-a reținut că reclamanta a obținut autorizație doar pentru "amenajarea" spațiului, fiind inadmisibil ca instanța să constate mai mult decât rezultă din autorizația de construire.
Împotriva hotărârii tribunalul a promovat recurs reclamanta
Prin decizia civilă nr. 789/27 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, recursul a fost respins ca nefondat, reținându-se că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este legală, în raport de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă nu este în competența instanței de contencios administrativ să stabilească faptul dacă reclamanta are sau nu un drept de proprietate asupra unei construcții și nici caracterul provizoriu ori definitiv al construcției. Autorizația de construire nr. 910/29.10.1994 este actul administrativ care a dat dreptul autoarei recurentei să amenajeze un spațiu pentru vânzare în Centrală, în limitele proiectului care a fost prezentat de solicitant (autoarea recurentei), iar nu în limitele pretinse de recurentă în cauza de față (în care aceasta solicită mai mult decât a avut autoarea sa).
Din această perspectivă s-a reținut că relevante sunt dispozițiile art. 8 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ, respectiv ceea ce poate fi cerut instanței în temeiul acestei legi și ceea ce poate instanța să dispună. Astfel, obiectul acțiunii în contencios administrativ este circumscris de ipotezele în care poate fi sesizată, în temeiul art. 8, instanța de contencios administrativ: anularea unui act administrativ unilateral vătămător întru-un drept recunoscut de lege sau interes legitim; repararea pagubei și, eventual reparații pentru daune morale; obligarea autorității publice să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Ori, în cauză, nici una dintre aceste posibile cereri nu face obiectul acțiunii cu care a fost investit tribunalul, iar faptul că în calitate de pârâtă a fost chemată în judecată o autoritate publică nu este suficient pentru ca o persoană să se poată adresa instanței de contencios administrativ.
Așadar, este de neconceput o acțiune adresată unei instanțe de contencios administrativ prin care să se solicite constatarea unui drept; este necesar ca dreptul recunoscut de lege sau interesul legitim să preexiste unei astfel de acțiuni și tocmai încălcarea acestuia trebuie să fie fundamentul acțiunii, însă în strânsă interdependență cu un act administrativ vătămător sau cu lipsa nejustificată a unui act administrativ care ar putea asigura reclamantului protecția dreptului sau interesului pretins vătămat.
Împotriva deciziei nr. 789/27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacăus - promovat prezenta contestație în anulare, de către reclamanta L, întemeiată pe dispozițiile art. 318 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă.
1. Contestatoarea a susținut că instanța de recurs soluționat cauza la termenul din 27 noiembrie 2008, cu încălcarea dreptului său la apărare, fără a face referire la cererea de amânare formulată, aspect care, în opinia contestatoarei îmbracă forma unei greșeli materiale.
2. De asemeni, susține contestatoarea, i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât s-a depus la dosar un act nou, de care nu a avut cunoștință și nu s-a dispus amânarea pronunțării, pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise.
3. Un alt motiv al contestației este acela că instanța de recurs a omis că cerceteze motivele de casare invocate, motivarea deciziei din recurs făcând referire la competența altei instanțe, aspect ce trebuia pus în discuție și soluționat în sensul stabilirii instanței competente.
Analizând contestația de față, în raport de motivele invocate și de temeiul de drept indicat de contestatoare - art. 318 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când "dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
În raport de aceste dispoziții legale, primul motiv invocat de contestatoare, vizând încălcarea dreptului la apărare, nu se circumscrie noțiunii de "eroare materială".
Eroarea materială la care face referire art. 318 Cod procedură civilă privește greșeli involuntare evidente, în legătură cu aspecte formale ale recursului și care au avut drept consecință adoptarea unei soluții greșite.
Textul vizează așadar greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, de natura celor invocate de contestatoare (încălcarea dreptului la apărare).
Dincolo de acest aspect, curtea constată că cererea de amânare a cauzei a fost avută în vedere de instanța de recurs, care procedat la respingerea ei, motivat de faptul că se mai acordase aceleiași părți un termen pentru lipsă de apărare, iar potrivit art. 156 Cod procedură civilă, amânarea cauzei pe acest motiv se poate dispune o singură dată.
Totodată, instanța de recurs a reținut în practicarea deciziei că actele solicitate intimatei - pârâte au fost depuse la dosar în termen procedural, astfel că nici sub acest aspect nu s-a impus amânarea cauzei.
Nu se impunea nici amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, întrucât nu s- formulat o cerere în acest sens, potrivit dispozițiilor art. 156 al. (2) Cod procedură civilă.
Ca urmare, curtea constată că motivele indicate în contestație la punctele 1 și 2 sunt nefondate.
În ce privește cel de-al treilea motiv al contestației, referitor la nepronunțarea instanței de recurs asupra motivelor de casare invocate, curtea constată că și acest motiv este nefondat.
Motivele de recurs invocate de reclamantă privesc următoarele aspecte:
- calificarea greșită a obiectului acțiunii;
- reținerea greșită a apărării pârâtei, în sensul că spațiul comercial este edificat pe domeniul public;
- reținerea greșită a caracterului provizoriu al construcției spațiu comercial.
Instanța de recurs a avut în vedere în primul rând faptul că tribunalul a soluționat cauza pe excepție, constatând că acțiunea este inadmisibilă.
Față de dispozițiile art. 137 al. (1) și art. 312 al. (3) și (5) Cod procedură civilă, instanța de recurs era obligată să stabilească dacă excepția reținută la fond este întemeiată, fără a fi în măsură să analizeze apărările ce priveau fondul cauzei (în cazul în care cauza a fost soluționată greșit fără a se intra în cercetarea fondului, soluția fiind casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, potrivit art. 312 al. (3) și (5) Cod procedură civilă).
Ca urmare, nu se poate reține că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat pe motivele de casare; acestea au fost analizate în măsura în care erau relevante față de soluția pronunțată. Argumentele instanței de recurs, referitoare la competența instanței de contencios administrativ vizau doar admisibilitatea acțiunii pronunțate de reclamantă; nu s-a invocat și nu s-a pus în discuție excepția de necompetență materială a instanței, ci s-a analizat admisibilitatea acțiunii în raport de dispozițiile art. 8 și art. 18 din legea 554/2004.
Față de argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, contestația de față urmează a fi respinsă ca nefondată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, contestatoarea va fi obligată să plătească intimatei suma de 4.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat, potrivit chitanței depuse la fila 21 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare, formulată de contestatoarea, cu sediul în B, str. - -. 15,. B,. 7, județul B, împotriva deciziei nr. 789 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatulMUNICIPIUL B - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI B,cu sediul în B, Calea nr. 6, județul
Obligă contestatoarea să plătească intimatului suma de 4.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi19 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. S Tehnored. 2 ex. 03 martie 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
