Acțiune în constatare. Decizia 153/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 153
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
- - JUDECĂTOR 3: Robert Emanoil
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - BIROUL NOTARIAL P împotriva sentinței nr. 1543 din 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți D, MUN. C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurentul reclamant - BIROUL NOTARIAL PU- lipsind intimații pârâți D, MUN. C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
Avocat pentru recurentul reclamant - BIROUL NOTARIAL PU- depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, chitanța nr. - - 25 - 0075 din 25.01.2010 în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant - BIROUL NOTARIAL P solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Apreciază că sentința pronunțată este nelegală; susține că la prima instanță se impunea introducerea în cauză a Administrația Fondului pentru Mediu.
Arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 17 Cod procedură fiscală susținând că are calitatea de a ataca un act care a generat un raport juridic nu numai contribuabilul, ci și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.
Învederează că recurentul reclamant este cel care a plătit taxa de poluare, astfel încât consideră să acesta se încadrează în prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 fiind "persoana vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
Avocat pentru recurentul reclamant - BIROUL NOTARIAL P solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Deliberând
CURTEA
Prin sentința nr. 1543 din 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a dmis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul BNP, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PE D, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PE D și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
Pentru a pronunța această sentința, Tribunalul a reținut:
Pârâtele au respins contestația formulată de reclamant, motivat de faptul că societatea de leasing este cea care i-a facturat taxa de poluare.
S-a apreciat că soluția este netemeinică și nelegală având în vedere faptul că deși societatea de leasing a facturat taxa de poluare, reclamantul a fost plătitorul acesteia, iar banii au fost virați, în cele din urmă, către același destinatar avut in vedere de toți plătitorii taxei de poluare, respectiv la bugetul Fondului pentru Mediu gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu.
Astfel, potrivit art. 1 din nr OG 50/2008: "prezenta Ordonanța de V- stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru. autovehicule, denumita in continuare taxa, care constituie venit la venitul Fondului pentru Mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului".
In concluzie, deși a achitat cu ordin de plată suma de 21547 lei către societatea de leasing, aceasta a virat-o către bugetul Fondului pentru Mediu, astfel ca suma plătită drept taxa de poluare, a avut aceeași destinație finală ca orice altă sumă plătită drept taxa de poluare.
Deși are doar calitatea de utilizator, proprietar fiind societatea de leasing, potrivit prevederilor art. 25 alin. 1, Cod fiscal: "in cazul leasingului financiar, utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal, ca proprietar." iar potrivit punctului 7.1. (iv ) din "Condițiile generale pentru contractele de leasing financiar", parte integranta din contractul de leasing susmenționat, în calitate de utilizator, acesta avea obligația de a suporta "toate laxele, comisioanele si celelalte obligații care ii revin finanțatorului in calitatea sa de proprietar al bunurilor ce formează obiectul leasingu-lui. utilizatorul va rambursa finanțatorului aceste taxe, comisioane si alte obligații in cazul in zare finanțatorul le-a plătit in legătura cu bunurile ce formează Obiectul ".
Mai mult, dispozițiile art. 17 alin. 2 Cod procedura fiscala, ce reglementează Subiectele raportului juridic fiscal: "contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice alta entitate fără personalitate juridică, ce datorează impozite, taxe, contribuții si alte sume bugetului general consolidat, in condițiile legii".
de cele sus-menționate, s-a reținut că este evident că decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă pe numele proprietarului - LEASING care i-a facturat contravaloarea taxei de poluare având in vedere că în lumina prevederilor fiscale, precum și în virtutea prevederilor contractuale, are calitatea de contribuabil si este titularul obligației de plata a taxei de poluare.
In concluzie, s-a apreciat că este irelevant cine a facturat taxa de poluare, atât timp cât reclamantul plătit această sumă, iar destinația finala a plății făcute de reclamant a fost bugetul Fondului pentru Mediu.
În ce privește "taxa de poluare" reclamantul a apreciat că aceasta este nelegală, perceperea ei încălcând dispozițiile dreptului comunitar, respectiv dispozițiile art. 90, par. 1 cm Tratatul de instituire a Comunității Europene, având in vedere ca norma legală ce obliga la plata acestei taxe nu face nicio distincție, iar autoritățile române aplică același regim juridic, atât autoturismelor noi, cât și celor second hand, nesocotind principiul declarat al OUG 50/2008, acela ca poluatorul plătește si creând astfel un regim discriminatoriu si protecționist pentru autoturismele de proveniența naționala, rrecum si pentru cele deja înmatriculate in România.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 218 Cod proc. fiscală, art. 30-33, 90 din Tratat, art. 148 din Constituția României.
Analizând cu precădere potrivit art. 137 Cod procedură civilă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, instanța a constatat că aceasta este fondată, și a fost admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 17 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, raportul juridic fiscal se stabilește între stat, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabil, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar potrivit alin. 2 al aceluiași art. contribuabil este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
În speța de față, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar, decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule contestată de reclamant este emisă la cererea contribuabilului Leasing SA, în sarcina acestei societăți, în calitate de proprietar, fiind stabilită obligația de plată a sumei de 21547 lei reprezentând taxă de poluare în vederea primei înmatriculări în România a autoturismului BMW Tip X6 al cărui utilizator este reclamantul.
Ca atare, raportul juridic de drept fiscal generat de cererea privind calculul taxei de poluare a fost stabilit între stat prin Ministerul Finanțelor Publice și subunitățile teritoriale ale acestuia și proprietarul autoturismului, respectiv Leasing SA, singura în sarcina căreia, în baza acestui raport, au fost stabilite obligații fiscale și care deci, potrivit dispozițiilor legale citate anterior, poate fi calificată drept contribuabil în acest context.
Chiar dacă, în baza clauzelor contractului de leasing încheiat de reclamant cu societatea de leasing, în fapt, suma în discuție i-a fost facturată acestuia, nefiind parte a raportului juridic de drept fiscal, reclamantul nu a căpătat drepturi și nici obligații în baza acestuia, nedobândind calitate de contribuabil în sensul Codului d e procedură fiscală. Orice diferend în legătură cu achitarea acestei taxe de către reclamant, respectiv restituirea acesteia către reclamant urmează a fi analizat în baza raporturilor juridice de natură comercială stabilite între proprietar și utilizatorul autoturismului.
De altfel, așa cum rezultă chiar din art. 7.1. din contractul de leasing invocat de reclamant, părțile nu au înțeles să transfere răspunderea privind obligațiile fiscale utilizatorului și deci să-l substituie pe acesta din urmă în raporturile juridice de drept fiscal încheiate de proprietar, ci au convenit, independent de obligațiile fiscale ale fiecăruia, suportarea de către utilizator a tuturor taxelor și comisioanelor ce îi revin finanțatorului în calitate de proprietar al bunului ce formează obiectul leasingului.
Tot astfel, situate în capitolul II - Calculul profitului impozabil, dispozițiile art. 25 alin.1 din Codul fiscal potrivit cărora "în cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar", determină modalitatea de deducere a cheltuielilor efectuate în cadrul celor două categorii de leasing, financiar și operațional, fără însă a conferi utilizatorului calitatea de contribuabil în ce privește taxa de poluare pentru înmatricularea autovehiculului al cărui proprietar nu este.
Ca atare, constatând că nu există identitate între reclamant și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, instanța a apreciat că reclamantul nu are calitate procesual activă în cauză așa încât, admițând excepția lipsei calității procesual active, a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărări, a declarat recurs reclamantul - BIROUL NOTARIAL PU- criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Apreciază că sentința pronunțată este nelegală; susține că la prima instanță se impunea introducerea în cauză a Administrația Fondului pentru Mediu.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 17 Cod procedură fiscală susținând că are calitatea de a ataca un act care a generat un raport juridic nu numai contribuabilul, ci și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.
Recurentul reclamant este cel care a plătit taxa de poluare, astfel încât consideră să acesta se încadrează în prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 fiind "persoana vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
Recursul este fondat și va fi admis, Curtea reținând următoarele aspecte:
Reclamantul a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei C la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare.
OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin.4 prevede că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
Totodată Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 dispun în art.3 alin.6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxă de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond, respectiv obligarea pârâtei C la restituirea taxei de poluare, dispozițiile art.129 care reglementează rolul activ al judecătorului impuneau instanței de judecată obligația de a pune în discuția părților, completarea sub aspect subiectiv a cadrului procesual, prin introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu având în vedere că, deși taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent, sumele percepute sunt colectate în contul acestei autorități publice.
Mai mult, potrivit art.161din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate saupoate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora precum și a altor subiecte de drept.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art. 105 alin. 2. ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat, în temeiul disp. art. 312 alin.5 urmează a casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea obligația de a pune în discuția părților introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - BIROUL NOTARIAL P împotriva sentinței nr. 1543 din 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți D, MUN. C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/MB/04.02.2010
03 Februarie 2010
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Robert Emanoil
