Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 149/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 149
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
- - JUDECĂTOR 3: Robert Emanoil
Grefier:
**********
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și de pârât D împotriva sentinței nr. 1540 din 02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă și consilier juridic pentru recurentul pârât
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic pentru recurentul pârât D depune întâmpinare.
Interpelată de către instanță, recurenta reclamantă arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a observa întâmpinarea depusă în ședința de judecată.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, modificarea sentinței, admiterea acțiunii în sensul acordării sporurilor salariale în limita a 10%, 5% și a stimulentelor lunare.
Din moment ce prin hotărâri judecătorești au fost anulate deciziile prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar, consideră că era îndreptățită să beneficieze de aceste sporuri. Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de instituția pârâtă.
Consilier juridic pentru recurentul pârât D solicită admiterea recursului declarat de către pârât în sensul respingerii cererii privind acordarea în favoarea reclamantei doar a premiului anual aferent anului 2007.
Apreciază că în mod nelegal prin hotărârea instanței de fond s-a acordat reclamantei premiul anual pentru 2008, deși, așa cum a arătat și reclamanta, acest premiu în cuantum de 682 lei a fost deja primit de către reclamantă.
Susține că în mod corect a stabilit instanța de fond că aceste premii nu reprezintă o obligație a instituției, ci doar o opțiune condiționată de rezultatele concrete în muncă ale funcționarului public și de apreciere a acestor rezultate ca valoroase.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de către reclamanta.
CURTEA
Prin sentința nr. 1540 din 02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Doljs -a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ D, a fost obligat pârâtul să acorde reclamantei premiul anual pentru anul 2007 și 2008.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtului D și prin decizia nr.108/05.09.2007 emisă de pârât s-a aplicat acesteia sancțiunea disciplinară a mustrării.
Această decizie a fost contestată în instanță, iar prin sentința nr.2057/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, rămasă irevocabilă la data de 18.04.2009 ca urmare a respingerii recursului formulat tardiv prin decizia nr.1845/16.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă contestația reclamantei și anulată decizia de sancționare.
La data de 01.11.2007, prin decizia nr.126/2007 emisă de pârât, reclamanta a fost sancționată disciplinar cu diminuarea salariului într-un de 5% pe o perioadă de o lună, sancțiunea fiind contestată din nou în fața instanței de judecată, iar prin decizia nr.1803/14.04.2009 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, contestația reclamantei a fost admisă, fiind anulat actul prin care s-a aplicat sancțiunea.
S-a mai reținut că în urma evaluării performanțelor profesionale ale reclamantei pe perioada 01.12.2006-01.12.2007, la data de 18.12.2007 s-a întocmit un raport de evaluare prin care s-a acordat acesteia calificativul "satisfăcător", raport care prin sentința nr.1375/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- irevocabilă la data de 04.11.2008 a fost anulat acest raport de evaluare.
Potrivit art.18 alin.1 din nr.OG6/2007, "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publiciau dreptulla un premiu anual, egal cu salariul mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face premierea", iar potrivit alin.4 al aceluiași articol, "Ordonatorii de credite pot reduce sau pot anula premiul anual în cazul funcționarilor publici care în cursul anului pentru care se acordă premiul au fost sancționați disciplinar".
Având în vedere faptul că prin hotărârile judecătorești mai sus menționate au fost anulate deciziile prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar, s-a constatat că aceasta este îndreptățită să beneficieze de premiul anual pe anul 2007 și 2008 care nu i-a fost acordat de pârât, justificat la acea dată că reclamanta era sancționată disciplinar, însă dat fiind că actele de sancționare au fost desființate, ceea ce are drept efect considerarea că acestea nu au fost niciodată aplicate, s-a apreciat că refuzul pârâtului de acordare a acestui premiu corespunzător anilor 2007 și 2008 este neîntemeiat.
În ce privește solicitarea reclamantei de acordare a premiului lunar de 10% și de 5% din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor publice, instanța a reținut că nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 din OG 6/2007,Ordonatorii de credite pot acorda premii lunare în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții, cu încadrarea în fondurile aprobate anual prin buget cu această destinație. se pot acorda în cursul anului funcționarilor publici care au realizat sau care au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase. Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiași an bugetar", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol " Ordonatorii principali de credite pot acorda premii în limită de până la 5% din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții, din economiile realizate prin reducerea cheltuielilor cu salariile, fără a depăși valoarea economiilor realizate. se pot acorda în cursul anului funcționarilor publici care au realizat sau care au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase". În alin. 3 al aceluiași articol se prevede că,individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinație de către ordonatorii principali de credite, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, cu consultarea reprezentanților funcționarilor publici, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale".
Același text prevede dreptul ordonatorului de credite de a stabili premiile individuale și cuantumul sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia. Textul condiționează așadar acordarea acestor sporuri de existența unui act administrativ al ordonatorului de credite, în limita sumelor alocate cu această destinație de către ordonatorii principali de credite și cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, cu consultarea reprezentanților funcționarilor publici, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale.
Totodată, așa cum arată alineatul 1 și 2 din textul de lege indicat, acordarea acestor premii implică aprecierea realizărilor funcționarilor publici în activitatea desfășurată.
Textul de lege stabilește că premiul poate fi în limita a 10 %, respectiv a 5%, situație în care instanța nu poate să se substituie autorității și să stabilească procentul concret al cuantumului acestor procente și nici să aprecieze activitatea funcționarului public.
De asemenea, prin condiționarea încadrării în limita sumelor alocate cu această destinație de către ordonatorii principali de credite se instituie o altă limitare a posibilității acordării acestor sporuri.
De altfel, acordarea acestor premii nu este obligatorie, ci facultativă, în limita fondurilor destinate în acest scop, și lăsată la aprecierea ordonatorilor de credite.
Din întreaga economie a textului care reglementează acordarea premiului de 10% și de 5% a rezultat că legiuitorul a acordat competențe exclusive ordonatorului de credite, fără ca instanța să se poată substitui atribuțiilor acestuia, aceeași fiind situația și în cazul stimulentelor despre care face vorbire reclamanta în cererea de chemare în judecată, art.20 din nr.OG6/2007 prevăzând că "Autoritățile și instituțiile publice care au dreptul de a constitui un fond de stimulare potrivit legiipot acordastimulente funcționarilor publici, în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Modul de constituire din fiecare sursă și condițiile de utilizare a fondului de stimulare se stabilesc cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, prin hotărâre a Guvernului".
Cât privește cererea reclamantei de anulare a deciziei nr.6100/01.07.2009, s-a constatat că, în realitate, este vorba de un răspuns al pârâtul la cererea reclamantei din 11.06.2009 de acordare a sporurilor și beneficiilor salariale și, prin urmare, nu reprezintă un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004, astfel că nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ în temeiul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004. Acest răspuns nu poate fi considerat nici un act prin care a fost soluționată o contestație cu privire la stabilirea sporurilor, premiilor și altor drepturi, în sensul art.31 alin.1 din nr.OG6/2007, deoarece pentru a fi vorba de o astfel de contestație este necesar să existe un act administrativ prin care au fost stabilite drepturi salariale sau alte drepturi ale funcționarului public, ceea ce nu există în speța de față.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamanta și de pârât D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de acordare a sporurilor salariale în limita a 10%, 5% și stimulentele lunare, deși acestea sunt drepturi de care a fost privată în mod eronat din momentul sancționării disciplinare și pe care le-a primit până în momentul sancționării disciplinare.
S-a mai susținut că deciziile prin care a fost sancționată disciplinar au fost anulate prin hotărâri irevocabile și că de aceste sporuri și stimulente a beneficiat toți ceilalți angajați, mai puțin reclamanta care a fost sancționată disciplinar pe nedrept.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs, pârâtul ITM Daa rătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât nu a fost verificat faptul dacă pârâtul a acordat reclamantei sumele de bani solicitate prin acțiune, în condițiile în care premiul anual pentru anul 2008 fost încasat de către reclamantă.
S-a mai susținut că instituția pârâtă mai datorează reclamantei premiul anual pentru anul 2007.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă.
La data de 25.01.2010 intimatul recurent a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de recurs formulată de reclamantă.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că potrivit art. 19 alin. 1 din OG 6/2007 premiile se pot acorda în cursul anului funcționarilor publici care au participat la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase, acordarea premiilor individuale, precum și cuantumul acestora fiind condiționată de existența unor sume de bani repartizate de către ordonatorul principal sau secundar de credite.
s-a mai susținut că cele 3 hotărâri judecătorești nu fac referire la drepturi salariale, premii sau stimulente și nici la vreo sumă de bani pe care ITM D este obligată să o plătească reclamantei astfel încât această creanță nu este certă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenți se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului ITM D s-a solicitat obligarea acestuia să-i plătească sporurile salariale în limita a 10%, 5%, stimulentele lunare și premiul anual, aferente anilor 2007 și 2008, ca urmare a anulării raportului de evaluare din 18.12.2007, a deciziei 126/01.11.2007 și deciziei nr. 108/05.09.2007 emise de ITM D prin hotărâri judecătorești irevocabile.
În raport de aceste aspecte se reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtului să repare paguba ce i-a fost cauzată prin actele administrative ilegale, anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, având temei juridic dispoz. art. 1, și art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Se reține astfel, că daunele materiale solicitate de reclamantă, astfel cum s-a arătat mai sus, reprezintă suma de bani necesară acoperirii prejudiciului, a vătămării suferite prin emiterea celor trei acte vătămătoare anulate, care în cazul concret se materializează prin neîncasarea sporurilor salariale, stimulentelor lunare și a premiului anual.
Față de aceste aspecte, problema de dezlegat în cauză, este aceea a determinării drepturilor salariale pe care le-ar fi încasat reclamanta în situația inexistenței celor trei acte administrative ilegale.
Instanța de fond, fără a analiza susținerile reclamantei referitoare la faptul că de aceste sporuri și stimulente au beneficiat toți ceilalți angajați, mai puțin reclamanta care a fost sancționată disciplinar pe nedrept și că aceste drepturi le-a primit până în momentul sancționării disciplinare, în mod greșit a reținut că acordarea acestor drepturi nu este obligatorie, fiind lăsată la aprecierea ordonatorului de credite invocând dispozițiile art. 19 și 20 din OG nr. 6/2007.
Este adevărat că acordarea drepturilor salariale pretinse de reclamantă este lăsată la latitudinea ordonatorului de credite, dar dreptul de apreciere al acestuia nu poate fi discreționar, impunându-se analizarea împrejurărilor legate de acordarea acestor drepturi reclamantei anterior emiterii celor trei acte administrative, precum celorlalți funcționari ai instituției pârâte aflați în situații similare, eventual tuturor salariaților.
Constatând că nu a analizat aspectele de fapt de mai sus, instanța de fond nu a lămurit existența prejudiciului efectiv suferit de reclamantă prin emiterea celor trei acte vătămătoare anulate, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului litigiului dedus judecății.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată fondate recursurile declarate de reclamantă și pârât, urmând a le admite în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, casând sentința instanțe de fond și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta și de pârât D împotriva sentinței nr. 1540 din 02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Judecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Robert Emanoil
