Acțiune în constatare. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 157
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Lavinia
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienta ASOCIAȚIA CULTURALĂ - FUNDAȚIA " " împotriva sentinței nr. 855 din 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta revizuienta ASOCIAȚIA CULTURALĂ - FUNDAȚIA " " și intimații CONSILIUL LOCAL S, PRIMARUL MUNICIPIULUI S, SECRETARUL PRIMĂRIEI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recurenta revizuientă a depus concluzii scrise și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 855/17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins cererea de revizuire formulată de ASOCIAȚIA CULTURALĂ - FUNDAȚIA " ", împotriva sentinței nr.4511/2003 a Tribunalului Cluj și deciziei civile nr.230/2005 a Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL S, PRIMARUL MUNICIPIULUI S și SECRETARUL PRIMĂRIEI
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4511 din 20 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr.290/2003, Tribunalul Cluja respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Asociația Culturală - Fundația, în contradictoriu cu Primarul Orașului S, Consiliul Local al Orașului S și Secretarul Primăriei
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că hotărârea Consiliului local nr.28/2002, prin care s-a aprobat scoaterea din patrimoniul privat al Orașului S asupra cotei de 19/120 parte din imobilul situat pe- S înscris în CF nr.3, nr.top.4331/2 și 4331/2/c în vederea restituirii către fostul proprietar este legală și temeinică, neexistând motive de anulare a acesteia, întrucât organele autorităților locale pot dispune asupra scoaterii din domeniul public și trecerea în domeniul privat a diferitelor bunuri cum interesele se manifestă, iar Casa nu a fost înființată efectiv, așa încât nu există interesul în anulare hotărârii consiliului local.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Asociația Culturală Fundația, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum fost formulată.
În esență, în motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată este susceptibilă de modificare, în cauză fiind prezente motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 și 10 Cod pr.civilă, în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului litigiului, nu a citat pârâții personal la interogator și nu a admis proba cu martori, omițând astfel lămurirea ilegalităților comise de persoanele din administrația publică.
Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Încheierea nr.2983 din 10 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr.3590/2004 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea recursului spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr.9092/2004.
Intimatul Consiliul Local al Orașului Sad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.230 din 15.02.2005, pronunțată în dosarul nr.9092/2004, Curtea de Apel Cluja respins recursul declarat de reclamanta Asociația Culturală Fundația " " prin, împotriva deciziei civile nr.4511 din 20.10.2004, pronunțată în dosarul nr.290/2003 al Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că hotărârea tribunalului d e respingere a acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamantă pentru anularea hotărârii Consiliului Local al orașului S nr.28/2002, prin care s-a aprobat scoaterea din domeniul privat al orașului a cotei de 19/120 parte din imobilul situat pe-, este legală. Prin actul administrativ atacat s-a luat această măsură, întrucât s-a avut în vedere cererea de restituire a cotei din imobil, cerere formulată de fostul proprietar în temeiul Legii nr.10/2001. Autoritățile administrației publice locale au printre atribuțiile stabilite prin Legea nr. 215/2001 și pe aceea de a dispune asupra includerii și respectiv, scoaterii din domeniul public și apoi trecerea în domeniul privat a bunurilor aparținând Statului Român, în funcție de interesele ce determină aprobare acestei decizii.
A fost respinsă critica formulată în recurs, referitoare la necitarea pârâților la interogatoriu și administrarea probelor cu audierea martorilor, întrucât raportat la obiectul cererii deduse judecății, în probațiune nu erau pendinte și concludente în soluționarea cauzei.
De asemenea, s-a respins și critica referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr.29/1990, întrucât a rezultat că această condiție a fost respectată.
Asociația Culturală - Fundația a formulat cerere de revizuire împotriva acestei soluții, invocând în drept dispozițiile art. 322 pct.5 și 6 și art. 323 Cod pr.civilă.
Făcându-se o sistematizare a celor solicitate de revizuientă, motivele acestei cereri constau în faptul că nu sa reușit soluționarea litigiului pe cale amiabilă, din vina pârâților care, cu viclenie.la ultima dezbatere din 15 februarie 2005, înaintea pronunțării nu s-au prezentat personal pentru a susține împăcarea și soluționarea cauzei pe cale amiabilă. Deși există un înscris numit "declarație comună", care a fost semnată la data de 11 februarie 2005, din lipsa părților personal în instanță, nu a putut fi făcută și declarația verbală în fața instanței a celor consemnate în acest înscris, iar în acest mod pârâții au provocat pagube morale și materiale de ordinul milioanelor de lei. Prin urmare, în baza actelor depuse la dosar, se solicită anularea deciziei pronunțate în recurs și audierea martorilor, care să confirme învoiala părților consemnate în înscrisul anterior menționat.
Prin decizia civilă nr.1198 din 19 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.1667/2005, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta Asociația Culturală - Fundația, împotriva deciziei civile nr.230 din 15 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr.9092/2004 al Curții de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că nu este prezent nici unul dintre motivele de revizuire expres prevăzute la art. 322 pct.1- 9 Cod pr.civilă.
În cauza ce a format obiectul cererii de revizuire, revizuienta a formulat cerere de strămutare.
Ca urmare a acestei cereri, prin încheierea nr.4002 din ședința de la 23 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr.1179/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, a fost admisă cererea de strămutare, dispunându-se strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr.1667/RG/2005 al Curții de Apel Cluj, la Curtea de APEL CRAIOVA.
Au fost păstrate actele îndeplinite.
Pe rolul Curții de APEL CRAIOVA, cauza a fost înregistrată sub nr-( format vechi 1241/CAF/2006).
Au fost formulate de către revizuientă, cereri de amânare, care au fost admise.
Au fost depuse motivele revizuirii dezvoltate, de către revizuientă.
La termenul din 11 aprilie 2007, apărătorul revizuientei a precizat faptul că a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Cluj, îndreptând totodată această cerere și împotriva sentinței nr.4511/2003 a Tribunalului Cluj.
Tot la termenul din 11 aprilie 2007, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CRAIOVA, în ceea ce privește soluționarea cauzei având ca obiect cerere de revizuire.
Prin Decizia nr.13305 din 11 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- s- declinat competenta de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a se pronunța astfel Curtea de APEL CRAIOVAa reținut ca este întemeiata excepția necompetentei materiale, întrucât potrivit dispozițiilor art. 322 alin. 1 Cod pr. civilă, revizuirea unei hotărâri se poate solicita în cazul unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
După cum se observă, în cauza dedusă judecății, hotărârea instanței de recurs nu evocă fondul cauzei, astfel că hotărârea rămasă definitivă, a cărei revizuire se poate solicita, este hotărârea Tribunalului Cluj nr.4511/C/2003, pronunțată în dosarul nr.290/2003.
Potrivit art.323 alin. 1 Cod pr.civilă, cererea de revizuire se îndreaptă astfel la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, așa cum s-a precizat de către reprezentantul revizuientei la termenul din 11 aprilie 2007.
Primind dosarul spre competentă soluționare a fost înregistrat sub nr- și s-a acordat termen pentru când s-a dispus citarea părților.
La dosar s-au depus memorii de către revizuent, precum si concluzii scrise.
Prin încheierea din 29.06.2007 cauza a fost suspendată în temeiul art.242 civ Cod Penal, fiind repusă pe rol la data de 20.10.2008.
La data de 10.11.2008, urmare a adresei Înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.40 alin.2 civ Cod Penal, fiind repus pe rol la 13.04.2009.
Prin decizia nr. 855//17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins ca neîntemeiată cererea re revizuire.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună si nesuspensivă de drept de executare. Aceasta urmăreste retractarea hotărârii în care starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului, fiind subsumată unor motive strict delimitate de lege.
Instanța a reținut că motivele invocate de revizuient nu se circumscriu niciunuia dintre motivele delimitate de lege.
Astfel, se invocă lipsa calității procesuale a Statului prin Primărie, motiv ce implică legalitatea si nu o stare de fapt, nefiind prevăzut de niciunul din punctele art.322 civ.
Cod PenalSe invocă, de asemenea, art.106 civ Cod Penal, articol ce reglementează regimul juridic al nulităților, ceea ce excede cadrului juridic al revizuirii.
Nu poate fi primită motivarea revizuentei în sensul că ar fi incidente în cauză dispozițiile art.322 punctele 5 si 6.
Primul motiv implică existenta unor înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Revizuentul are în vedere un înscris intitulat "declarație comună" care exista înaintea pronunțării instanței de fond si are ca obiect încercarea soluționării litigiului pe cale amiabilă si care urma a fi completat cu proba testimonială.
Referitor la motivul prevăzut la punctul 6 al articolului 322.civ Cod Penal, acesta vizează situația în care statul sau alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie.
Revizuientul nu are interes pentru a invoca acest motiv, chiar în situația în care ar fi existat trebuind să fie invocat de partea prejudiciată în acest mod, respectiv statul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurentul a susținut că în mod greșit instanța a respins cerea de revizuire deoarece înscrisurile anexate cererii de revizuire nu au fost avute în vedere în prima fază a procesului, ele neputând fi înfățișate datorită haosului existent în evidența cărților funciare și manoperelor dolosive efectuate în aceste evidențe de persoane interesate în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale invocate și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct.5 pr.civ. cererea de revizuire este admisibilă "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative, pe care ea s-a întemeiat.
Într-o primă ipoteză, pentru a putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite următoarele condiții: 1- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, 2- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, 3- înscrisul doveditor să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, 4- Înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, 5- înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Din analiza acestor condiții, de admisibilitate, rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată. Dacă una din aceste condiții nu este îndeplinită, cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
În speță, revizuientul invocă drept înscris nou declarația comună depusă în dosarul de recurs (fila 56), fiind nemulțumit că nu a fost avută în vedere de instanță în sensul pronunțării unei hotărâri de expedient, iar instanța de recurs a analizat pe fond cererea de recurs și de asemenea, copii ale CF. nr. 3 și nr. 266 localității
Este evident că declarația comună nu se poate încadra în categoria actelor prevăzute de text, deoarece nu este vorba de un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată și care nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
De asemenea, copiile din CF nu îndeplinesc condițiile art. 322 pct.5 pr.civ. dat fiind că recurentul avea posibilitatea de a solicita și a obține aceste documente, nefiind probată vreo împrejurare mai presus de voința părții de a procura aceste înscrisuri. Mai mult decât atât, în speța dedusă judecății, aceste înscrisuri nu sunt de natură a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată de instanța de recurs.
Referitor la cel de-al doilea motiv de revizuire invocat în cauză, respectiv art. 322 pct.6C.pr.civ. acesta poate fi invocat "dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere", ceea ce nu este cazul în speța de față.
Față de aceste considerente, se constată că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale care reglementează revizuirea, apreciind că în cauză nu își găsesc aplicare prevederile art. 322 pct.5 și pct.6 pr.civ. pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Prin urmare, în temeiul art. 312.pr.civ. instanța urmează să respingă ca nefundat recursul declarat de ASOCIAȚIA CULTURALĂ - FUNDAȚIA " " împotriva sentinței nr. 855 din 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuienta ASOCIAȚIA CULTURALĂ - FUNDAȚIA " " împotriva sentinței nr. 855 din 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. -
Tehn.red.2ex/02.02.2010
Jud. fond
Președinte:Laura Mariana ChimoiuJudecători:Laura Mariana Chimoiu, Daniela Vijloi, Lavinia
