Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 156/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 156
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Lavinia
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata reclamantă - -, lipsind recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatei reclamante depune, în copie, certificatele nr.41547 și nr.41546 din 09 decembrie 2009 eliberate de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială și arată că nu are alte cereri de formulate.
Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru intimata reclamantă - - solicită respingerea recursului și menținerea sentinței, fără cheltuieli de judecată, arătând că au fost respectate prevederile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberand, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, reclamanta - - -. a solicitat anularea deciziei nr.11 din 26.08.2009, emisă de pârâta DGFP, precum și a deciziei de impunere nr.19384/05.05.2009 privind răspunderea solidară a contribuabilului terț poprit cu debitorul.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat că prin decizia nr. 11 din 26.08.2009 emisă de pârâtă i-a fost respinsă ca tardivă contestația împotriva deciziei 19384/05.05.2009 privind răspunderea solidară a contribuabilului în calitate de terț poprit cu debitorul.
Reclamanta a susținut că decizia nr.11/2009 este netemeinică și nelegală întrucât aceasta nu i-a fost comunicată în condițiile art. 44 Cod procedură fiscală, în sensul că V în mod nelegal a procedat la comunicarea actului administrativ direct prin poștă iar apoi prin publicitate fără să procedeze mai întâi la invitarea contribuabilului la sediul organului fiscal sau la remiterea sub semnătură a actului administrativ fiscal.
Societății reclamante i-a devenit opozabil actul administrativ fiscal la data de 2 iulie 2009, când, tot prin poștă i-a fost remisă somația din 29.06.2009 și titlul executoriu 3931/29.06.2009 emisă de către Tg.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanta a susținut că actele administrativ fiscale sunt netemeinice întrucât nu a încălcat dispozițiile art.149 cod procedură fiscală.
A mai solicitat reclamanta suspendarea actului administrativ fiscal invocând în drept disp.art.152 alin.2 cod procedură fiscală, susținând și oral faptul că prin punerea în executare a actului administrativ fiscal societatea nu își mai poate desfășura activitatea, bunurile fiind sechestrate, în acest sens fiind somată de alți parteneri de afaceri cum este cazul LEASING.
Reclamanta a depus cauțiunea stabilită de instanță conform recipisei seria - nr.-/02.10.2009.
Prin incheierea de la 30 octombrie 2009, Tribunalul Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis cererea de suspendare si a dispus suspendarea executarii deciziei de impunere nr.19.384/05.05.2009 emisă de a Județului, până la soluționarea în mod irevocabil a cauzei.
Pentru a se pronunta stfel, tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.215 alin.1 Cod procedură fiscală, executarea actului administrativ fiscal nu este suspendată de drept ca efect al introducerii contestației pe cale administrativă, în procedura reglementată de Titlul IX din Codul d e procedură fiscală.
Conform art. 215 alin.2 Cod procedură fiscală, suspendarea executării actului administrativ fiscal poate fi solicitată potrivit prevederilor art.14 și art.15 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și sub condiția depunerii unei cauțiuni în cuantum de 20 % din suma contestată.
Potrivit art. 14 alin.1 din Legea 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe un caz bine justificat în sensul art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ. În speță, această condiție este îndeplinită având în vedere motivele invocate relativ la nelegalitatea actului atacat în sensul nerespectării procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal prev. de art. 44 Cod procedură fiscală și totodată că, în cauză nu s-a făcut dovada comunicării prevăzute de art. 44 alin. 3 Cod procedură fiscală.
Totodată, reclamanta făcut dovada unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin.1 lit. ș din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a societății reclamante.
În speță, este îndeplinită această condiție, întrucât organele fiscale au demarat procedura de executare prin instituirea sechestrului, iar suma datorată în temeiul actului este semnificativă.
Din cauza acestui fapt, partenerii de afaceri ai reclamantei au somat-o pe aceasta să restituie sume restante rezultate din derularea diverselor contracte ( fila 21 ).
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.14 și 15 din Legea 554/2004 și, în consecință, a admis cererea de suspendare a actului administrativ fiscal, respectiv decizia de impunere nr. 19.384/05.05.2009 emisă de a Județului V până la soluționarea în mod irevocabil a cauzei.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs parata DGFP, care a criticat-o pentru aplicarea gresita a legii, in cauza nefiind facuta dovada producerii unei pagube iminente sau a cazului bine justificat.
Astfel, relativ la cazul bine justificat, considerentele retinute de instanta in sensul ca reclamanta a invocat nelegalitatea actului atacat in sensul nerespectarii procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal si ca nu s-a facut dovada comunicarii prevazute de art. 44 alin.3 fiscala Cod Penal nu sunt de natura sa complineasca cerinta legiuitorului prevazuta de art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr. 554/2004.
In ceea ce priveste paguba iminenta, recurenta a aratat ca in acceptiunea legiuitorului nu somarea de catre un partener de afaceri de a restitui o suma de bani face dovada unui prejudiciu material viitor si previzibil, aceste motive fiind chestiuni care decurg din relatii contractuale posibil defectuoase intre reclamanta si diversi parteneri, ci eventuale actiuni incepute de creditor in executarea actului administrativ fiscal, actiuni care ar putea produce debitorului acea paguba iminenta.
Prin intampinarea formulata la data de 08.01.2010, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In aparare a depus la dosar copia titlului executoriu nr. 39331 din 29.06.2009, somatia de plata si procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 8873 din 18 august 2009 reprezentand acte de executare incepute de catre parata.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea îl apreciază neîntemeiat.
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație, este reglementată în cuprinsul art. 215 Cod pr.fiscală, Titlul IX; cap.III privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 215 Cod pr.fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
Analizând trimiterea pe care legiuitorul o face în cuprinsul art. 215 Cod pr.fiscală la prevederile Legii 554/2004, Curtea constată că aceasta se referă la prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art.215 Cod pr.fiscală.
Curtea apreciază că prin executarea pornită împotriva reclamantei, respectiv prin emiterea somatiei de plata, a titlului executoriu nr. 39331/29.06.2009, blocarea conturilor bancare si instituirea sechestrului pe bunurile imobile la data de 18 august 2009 se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la solutionarea irevocabila a cauzei se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Având în vedere considerentele expuse si dispozitiile art. 312 alin.1 cu referire la art. 304 ind.1 civ.Cod Penal, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de parata DGFP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.-
Ex.2/24.02.2010
Jud.fond
Președinte:Laura Mariana ChimoiuJudecători:Laura Mariana Chimoiu, Daniela Vijloi, Lavinia
