Acțiune în constatare. Decizia 1578/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1578
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Urlețeanu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în P,-,.33, județ P, împotriva sentinței nr.294 pronunțată în data de 19 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat-, județ P și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 3 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, care fac parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 10 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin sentința nr.294 pronunțată în data de 19 mai 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Administrația Finanțelor Publice și P, a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 11.837 lei reprezentând contravaloarea taxei de prima înmatriculare și a luat act că reclamantul nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2007 o autoutilitară nouă marca Scania, iar la data de 19.10.2007 a achitat la Trezoreria Municipiului Pot axă auto de primă înmatriculare în cuantum de 11.837 RON, plătită cu chitanța seria - nr.-/19.10.2007.
În ceea ce privește legalitatea taxei contestată, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturism si autovehicule a fost introdusă prin Legea 343/2006 in codul fiscal, iar nr.OUG110/2006 a limitat aceasta obligativitate în ceea ce privește doar autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si a altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România.
Tribunalul reținut că la momentul achitării acestei taxe si a introducerii cereri de chemare în judecată, ea era reglementată de dispozițiile art. 2141- 2143Codul fiscal, precum si de pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, că potrivit art. 14 din OUG nr. 50/2008, la data intrării in vigoare a acestui act normativ ( 1.07.2008 ), se abroga art. 2141- 2143Cod fiscal, texte ce reglementează taxa specială pentru autoturisme si autovehicule și că, potrivit art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a codului se face numai prin lege, intrând in vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Astfel, rezulta că nici o ordonanța de urgenta nu poate modifica codul fiscal care se poate modifica numai prin lege.
In plus, instanța a precizat ca aceste dispoziții nu se pot aplica retroactiv, întrucât, la aprecierea legalității taxei de prima înmatriculare, trebuie avute in vedere dispozițiile legale in vigoare la data achitării taxei și că taxa a fost achitata cu mult înainte de adoptarea nr.OUG 50/2008.
Ca urmare, rezulta ca dispozițiile nr.OUG 50/2008 nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de prima înmatriculare de către reclamant, raporturi juridice născute anterior intrării in vigoare a acestei ordonanțe de urgență și cărora le sunt aplicabile exclusiv actele normative in vigoare la nașterea lor.
Tribunalul nu a retinut apărarea paratei, conform căreia reclamantului trebuie sa îi fie restituita doar diferența dintre suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea nr.OUG 50/2008, întrucât încasarea taxei speciale pentru autoturism si autovehicule s-a efectuat in mod nelegal în perioada 1.01.2007-30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar, neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunității Europene.
S-a constatat că noua ordonanța de urgenta nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior, având in vedere principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, astfel ca proprietarii de autovehicule care au achitat taxa specială corespunzătoare nu pot fi obligați să achite o altă taxă in temeiul noii reglementari, din moment ce ei si-au înmatriculat autoturismele anterior datei de 1.07.2008.
Nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior in contul bugetului statului ca taxa de prima înmatriculare si sumele care ar fi datorate in temeiul OUG nr. 50/2008 la fondul de mediu ca taxa de poluare, întrucât cele doua prelevări au naturi juridice diferite ( acciza, respectiv taxa de mediu ), si se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar ( bugetul de stat, respectiv bugetul fondului de mediu ).
Tribunalul a mai reținut că soluția propusă de art. 11 din OUG nr. 50/2008 este nelegală si inaplicabila, întrucât statul R nu poate susține că este îndreptățit să păstreze o taxa sau o parte dintr-o taxa prelevată nelegal, si nu poate aplica retroactiv o norma juridică nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorată.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P în nume propriu și pentru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul primului motiv de recurs se susține că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale în materie, întrucât au arătat că taxa specială pentru autoturisme a fost introdusă în Codul Fiscal prin L nr.343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, că aceasta se datora cu ocazia primei înmatriculări în România potrivit art.2141și 2142și că se achita la organele fiscale teritoriale care doar o încasau fără a emite un act administrativ fiscal, deci fără un titlu de creanță care să materializeze taxa.
Se precizează că acest regim al taxei speciale a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuind în fapt regimul accizelor prevăzute de Codul fiscal pentru autoturisme și automobile de teren, inclusiv cele rulate din import.
În ceea ce privește prevederile constituționale ale art.148 a precizat că potrivit art.1-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Statele Europei privind aderarea - Bulgaria și României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, "Legea cadru europeană este un act legislativ, care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților național competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor".
Se precizează că alin.2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Cu privire la prevederile art.90(1) din Tratatul Comunității Europene recurenta arată că aceste nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul prime înmatriculări în România.
Se susține că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizează că principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autoturisme, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Totodată, menționează că, în conformitate cu prevederile art.11 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule taxa, se restituie o parte din taxa specială și prin urmare reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente pentru restituirea taxei rezultate ca diferență între suma achitată de acesta cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a apreciat în mod just și legal cauza dedusă judecății, apreciind că normele juridice ce reglementează atât taxa de primă înmatriculare, cât și taxa de poluare sunt contrare dreptului comunitar, în speță intimatul reclamant achitând pentru un autovehicul second-hand o taxă de 11.837 RON, plătită cu chitanța seria - nr.- din 19.10.2007
În speță este vorba de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ce a fost introdusă prin Legea nr.343/2006, în Codul Fiscal, iar ulterior OUG nr.110/2006 a limitat această obligativitate referitor la autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și a altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România.
Instanța de fond a arătat că la momentul achitării acestei taxe și introducerii prezentei cereri de judecată, ea era reglementată de dispozițiile art. 2141și 2141Cod Fiscal, precum și de punctul 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Ordonanța nr.50/2008 în art.14 se arată că la data intrării în vigoare a acestui act normativ (1 iulie 2008) se abrogă art.2141- 2143Cod Fiscal, așa încât în mod corect prima instanță a apreciat că nu se poate aplica retroactiv, în sensul că reclamantul intimat să primească diferența între taxa de primă înmatriculare și taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Ca atare s-a apreciat în mod just faptul că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de primă înmatriculare de către reclamant, raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a acestei reglementări.
Tribunalul a considerat, în mod just, faptul că încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a efectuat în mod nelegal, în perioada 1.01.2007-30.06.2008, întrucât avea la bază o reglementare contrară dreptului comunitare, în special art.90 paragraf 1 (fost art.95 alin.3) din Tratatul de Instituire a Comunității Economice Europene, care sunt obligatorii și prioritare normelor juridice interne, conform art.148 alin.2 din Constituția României.
Mai subliniem faptul că noua Ordonanță de Urgență, raport la situația de fapt în cauză, nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior, ținând seama de principiul neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin.2 din Constituție.
Instanța de fond a apreciat în mod legal și temeinic că nu se poate opera o compensare între sumele achitate anterior în contul bugetului statului ca taxă de primă înmatriculare și sumele care ar fi datorate în temeiul OUG nr.50/2008 la fondul de mediu ca taxă de poluare, întrucât cele două prelevări de taxe au naturi juridice diferite, prima ca acciză, iar a doua ca taxă de mediu, fiind două componente distincte ale sistemului bugetar.
S-a apreciat în mod corect și legal faptul că soluția propusă de art.11 din OUG nr.50/2008, este nelegală și inaplicabilă, întrucât statul român nu poate susține că este îndreptățit să păstreze o taxă sau o parte dintr-o taxă prelevată nelegal și nici nu poate aplica retroactiv o normă juridică pentru a justifica acest lucru.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în P,-,.33, județ P, împotriva sentinței nr.294 pronunțată în data de 19 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat-, județ P și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Urlețeanu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored.
5 ex./ 25.11.2009
Ds. fondnr- Tribunalul Prahova
Jud. fond -
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Urlețeanu
