Acțiune în constatare. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 19
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu a - -
- -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna Z, sat, județul B, împotriva sentinței nr. 2279 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna Z, județul
Recursul este timbrat cu taxă de timbru în valoare de 2 lei cu chitanța nr. 12011 din 11 ianuarie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns recurentul reclamant personal, lipsă fiind intimata pârâtă Primăria comunei
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare formulată de intimata pârâtă Primăria comunei Z, după care,
Curtea înmânează recurentului reclamant copia întâmpinării formulată de intimata pârâtă Primăria comunei Z pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Recurentul reclamant, prezent în instanță, solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător și depune la dosarul cauzei taxă de timbru în valoare de 2 lei cu chitanța nr. 12011 din 11 ianuarie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La solicitarea instanței, recurentul reclamant arată că nu mai are alte motive de amânare a cauzei.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin.1 Cod procedură civilă, respinge cererea de amânare cauzei formulată de recurentul reclamant, întrucât acesta a primit citația în termen procedural, respectiv la data de 7 decembrie 2007, având timp suficient pentru a-și angaja un apărător.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea recurentului reclamant să ia cunoștință de conținutul întâmpinării depuse la dosarul cauzei de către intimata pârâtă Primăria comunei
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns recurentul reclamant personal, lipsă fiind intimata pârâtă Primăria comunei
Recurentul reclamant, prezent în instanță, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, luând act de împrejurarea că recurentul reclamant nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul reclamant, prezent în instanță, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 2279 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, pentru următoarele considerente:
Arată că la judecata în fond a cauzei s-au întocmit două expertize, cu rezultate diferite și nu i s-a luat nicio declarație.
Învederează că a încercat să ia legătura cu primarul comunei Z, care l-a refuzat și l- amenințat, nedându-i posibilitatea să facă nimic în sectorul său de activitate.
Inițial a fost la Primăria Z unde i s-a comunicat că are o redevență de 7 milioane, pentru ca ulterior să i se aducă la cunoștință că are o redevență mult mai mare decât cea comunicată inițial.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 2279 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău așa cum a fost formulat.
Cu cheltuieli de judecată - taxa de timbru și timbru judiciar.
CURTEA:
Prin actiunea inregistrata la nr. 13011/23.11.2005 la Judecatoria B, reclamantul a solicitat in contradictoriu cu parata Primaria Com. Z sa se constate nulitatea absoluta a masurii de reziliere contract concesiune inregistrat la nr. 1035/16.06.2000, dispusa prin adresa nr. 61/12.12.2005.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a executat obligatia de plata a redeventei anuale, insa parata nu i-a predat intreaga suprafata de teren concesionata, prin adresa nr. 3080/14.11.2005 a solicitat din nou paratei predarea terenului in totalitate, insa parata a emis dispozitia nr. 61/12.12.2005 prin care a dispus rezilierea contractului
Reclamantul a precizat ca dispozitia este nula absolut intrucat se incalca art. VII pct. b din contract, iar parata nu se poate prevala de propria turpitudine, avand in vedere faptul ca nu a urmarit platile privitoare la redeventa, incalcand chiar termenul de prescriptie in acest sens.
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Parata a aratat ca la data de 16.06.2000 a incheiat contractul de concesiune, precum si procesul verbal de predare-primire pentru suprafata de 30.000 mp si bunurile existente la acea data la sectorul sere, solarii, ce au facut obiectul concesionarii. La data de 15.09.2003 reclamantul a solicitat Camerei Agricole comunale acordarea de subventii pentru intreaga suprafata de teren, iar la 11.10.2002 fostul primar a emis dispozitia nr. 26 privind rezilierea contractului de concesiune, ce nu a fost pusa in aplicare. In nenumarate randuri a solicitat reclamantului plata redeventei, avertizandu-l pentru distrugerea si instrainarea bunurilor, precum si asupra concesionarii ilegale. In acest sens, la data de 26.08.2004, a fost invitat in cadrul sedintei de consiliu local unde i s-au adus la cunostinta toate neregulile constatate. Reclamantul a subconcesionat fara documente legale tunele solaria numitilor, firmei. Urmare solicitarilor de plata a redeventei, reclamantul a solicitat amanari la plata, achitand numai suma de 850 lei.
Prin sentinta nr. 329/19.01.2006, Judecatoria Baa dmis exceptia de necompetenta materiala si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului B-Sectia Contencios Administrativ.
Cauza a fost inregistrata la Tribunalul B la nr. 171/10.02.2006.
Reclamantul a precizat actiunea, in sensul ca a solicitat sa se constate ca cererea a ramas fara obiect, apreciind ca parata a revocat Dispozitia nr. 61/2005, intrucat a emis oad oua dispozitie nr. 13/30.03.2006, cu aproape acelasi continut, iar in subsidiar a solicitat anularea Dispozitiei nr. 61/2005, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara, precum si suspendarea masurii pana la solutionarea definitive si irevocabila a litigiului.
Prin sentinta civila nr. 2279/1.10.2007, Tribunalul Prahovaa respins actiunea.
Instanta a retinut ca sub nr. 1035/16.06.2000 parata Primaria Com. Z, in calitate de concedent, si reclamantul, in calitate de concesionar, au incheiat contractul de concesiune cu obiect sere de in suprafata de 30.000 mp teren situat in intravilanul satului, com. Z, in schimbul redeventei de 8.000.000 lei, platita semestrial, in functie de rata inflatiei.
Conform capitolului VII, art. 7 din contract, reclamantul s-a obligat sa asigure exploatarea eficace, in regim de continuitate si permanenta a bunurilor, activitatilor sau serviciilor publice care fac obiectul concesiunii, conform obiectivelor stabilite de de concedent.
Potrivit art. 7 alin. 2, 3, 4, 5 si 6 din contract, reclamantul, in calitate de concesionar, avea obligatia sa exploateze in mod direct bunurile, activitatile sau serviciile publice care fac obiectul concesiunii, nu putea subconcesiona bunul respectiv, avea obligatia sa plateasca redeventa si sa realizeze actiunile mentionate in fisele de informatii, precum si investitiile cuprinse in contract.
Conform capitolului VIII, art. 9 lit. c din contract acesta inceteaza in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concesionar, prin reziliere, cu plata de despagubiri.
Prin dispozitia nr. 61/12.12.2005 parata prin primar a dispus incepand cu data de 15.12.2005 rezilierea contractului de concesiune, motivat de nerespectarea de catre concesionar a obligatiilor contractuale stabilite prin art. 7 alin. 1, 2, 4, 5 si art. 9 alin. 1 lit. c enuntate, precum si a caietului de sarcini ce constituie anexa la contractul de concesiune
Tribunalul a constatat ca actul evocat este legal si temeinic. In raport de expertiza contabila efectuata in cauza de expert, art.3, art. 7 alin. 4 din contract, instanta a retinut ca reclamantul nu si-a executat obligatia de plata a redeventei semestrial, de asemenea, reclamantul avea de platit la bugetul local paratei suma totala de 100.015.585 lei reprezentand redeventa si penalitati de intarziere, pe de alta parte a incalcat dispozitia art. 7 alin. 2 si 3 din contract, in sensul ca nu a exploatat in mod direct bunurile concesionate, dimpotriva le-a subconcesionat, astfel cum rezulta din actul incheiat cu firma (p)illon.
Tribunalul a mai retinut ca in cuprinsul contractului de concesiune nu a fost prevazuta obligatia concedentului in sensul notificarii concesionarului privitor la plata redeventei, cum neintemeiat sustine reclamantul, mai mult parata chiar l-a incunostiintat pe reclamant in senul platii redeventei precum si a predarii bunurilor constatate lipsa. Instanta a respins sustinerea reclamantului privind existenta unei culpe din partea paratei intemeiata pe nepredarea suprafetei de teren concesionate, avand in vedere faptul ca din continutul cererii inregistrate la nr. 323/15.09.2003 rezulta ca reclamantul exploata suprafata de 3 ha teren arabil in raport de care a solicitat acordare de subventie, de asemenea a respins si sustinerea din precizarea la actiune conform cu care cauza a ramas fara obiect avand in vedere ca parata si-a revocat dispozitia atacata prin emiterea dispozitiei nr. 13/30.03.2006, din continutul acestui act administrative nerezultand ca dispozitia primarului nr. 61/2005 ar fi fost revocata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul.
In motivarea cererii de recurs, reclamantul a aratat ca, de obiectul actiunii, respectiv verificarea legalitatii masurii de reziliere a contractului, mai intai instanta trebuia sa verifice daca actul prin care s-a dispus rezilierea contractului intruneste conditiile cerute de lege si daca rezilierea s-a a dispus cu respectarea legii si doar in subsidiar se proceda eventual la verificarea existentei cauzelor pentru care se poate dispune rezilierea contractului. A invocat nulitatea actului prin care s-a dispus rezilierea contractului, intelegand sa nu recunoasca valabilitatea lui, apreciind ca prin emiterea acestui act administrative contractul de concesiune nu s-a reziliat valabil, deci nu recunosc efectele sale. Independent de faptul ca partile sau o parte contractanta si-au indeplinit sau nu obligatiile contractuale, pentru a se dispune desfiintarea contractului ca urmare a neindeplinirii unor obligatii, este necesara interventia instantei, nicidecum doar emiterea unui act de denuntare unilaterala provenind de la o parte contractanta. Nu se pune problema unei desfiintari judiciare deoarece partile au prevazut in contract conditiile desfiintarii acestuia, partile au prevazut un pact comisoriu de grad I, potrivit caruia neexecutarea culpabila ar conduce la desfiintarea contractului in aceleasi conditii ca si desfiintarea judiciara. Practic, instanta de drept comun trebuia investita de partea interesata cu cerere de constatare a existentei unei neexecutari culpabile, de validare a pactului comisoriu inserat in contract.
Intimata parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul ca din raportul de expertiza contabil efectuat instanta retine faptul ca reclamantul nu a executat obligatia de plata a redeventei semestriale.
Examinand recursul, prin prisma motivelor de recurs invocare, curtea constata ca este fondat pentru urmatoarele considerente:
Intre parata Primaria Com. Z in calitate de concedent, si reclamantul, in calitate de concesionar, s-a incheiat contractul de concesiune nr. 1035/16.06.2000 cu obiect teren in suprafata de 30.000 mp sere de, situat in intravilanul satului, com. Z, in schimbul redeventei de 8.000.000 lei, platita semestrial.
Prin dispozitia nr. 61/12.12.2005 Primarul Comunei a dispus incepand cu data de 15.12.2005 rezilierea contractului de concesiune, motivat de nerespectarea de catre concesionar a obligatiilor contractuale stabilite prin art. 7 alin. 1, 2, 4, 5 si art. 9 alin. 1 lit. c enuntate, precum si a caietului de sarcini ce constituie anexa la contractul de concesiune.
Conform capitolului VII, art. 7 din contract, reclamantul s-a obligat sa asigure exploatarea eficace, in regim de continuitate si permanenta a bunurilor, activitatilor sau serviciilor publice care fac obiectul concesiunii, conform obiectivelor stabilite de de concedent.
Potrivit art. 7 alin. 2, 3, 4, 5 si 6 din contract, reclamantul, in calitate de concesionar, avea obligatia sa exploateze in mod direct bunurile, activitatile sau serviciile publice care fac obiectul concesiunii, nu putea subconcesiona bunul respectiv, avea obligatia sa plateasca redeventa si sa realizeze actiunile mentionate in fisele de informatii, precum si investitiile cuprinse in contract.
Conform capitolului VIII, art. 9 lit. c din contract nerespectarea de catre partile contractante a obligatiilor cuprinse in contract atrage raspunderea contractuala a partii in culpa.
Potrivit art. VII lit. contractul de concesiune inceteaza, in cazul nerespectarii obligatiilor contractale de catre concedent, prin reziliere, cu plata de despagubiri, in sarcima concedentuluiu.
Examinand clauzele contractuale, in virtutea principiului pacta sunt servanda, curtea constata ca mentiunile privind rezilierea contractului de concesiune reprezinta un pact comisoriu de grad I, mentionand faptul ca in caz de nerespectare a obligatiilor de catre concedent, contractul inceteaza prin reziliere.
Clauza de reziliere, de continutul sau, reprezinta o clauza de reziliere judiciara, partea interesata, respectiv concedentul, avand posibilitatea de a solicita instantei sa constate neindeplinirea obligatiilor de catre concesionar si sa dispuna rezilierea, si nu da dreptul concedentului de a rezilia unilateral contractul de concesiune.
de aceste imprejurari, rezilierea unilaterala de catre primar a contractului de concesiune este nelegala, fiind contrara dispozitiilor art. 1021 cod civil si art. 969 Cod civil privind obligativitatea contractului intre partile contractante, motiv pentru care actiunea formulata de reclamant, in constatarea nulitatii absolute a Dispozitiei prin care s-a dispus rezilierea contractului de concesiunea, este intemeiata.
In mod nelegal si netemeinic instanta de fond nu a examinat legalitatea masurii dispusa de catre primar prin dispozitie, de reziliere unilaterala a contractului de concesiune, considerente pentru care curtea va admite recursul, va modifica in tot sentinta recurata si pe fond va admite actiunea si va constata nulitatea absoluta a Dispozitiei nr. 61/12.12.2005, prin care s-a dispus in mod unilateral, contrar dispozitiilor legale si clauzelor contractului de concesiune, rezilierea unilaterala a acestuia.
In baza art. 274 Cod proced. civ. la cererea recurentului, curtea va obliga intimata la 2,15 lei cheltuieli de judecata catre recurent, reprezentand 2 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar anulate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul formulat de de recurentul reclamant, domiciliat în comuna Z, sat, județul B, împotriva sentinței nr. 2279 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna Z, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă intimata la 2.15 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
- - - -a - - -
Grefier,
Nora
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Red/dact
3 ex/7 februarie 2008
Dosar fond 171/2006 Tribunalul Buzău
Jud. fond,
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
