Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 20/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 20
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu a - -
- -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenții pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN șiPREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN, cu sediul în B, nr. 48, județul B, împotriva sentinței nr. 2138 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, I, G, OG, G, C, și,cu domiciliul ales în B, nr. 48, județul
Recursul este timbrat cu taxă de timbru în valoare de 2 lei cu chitanța nr. 12475 din 11 ianuarie 2008 și timbru judiciar în valoare de 1 leu, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârât Consiliul Județean B prin avocat din cadrul baroului B, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 159 dosar și intimatul reclamant personal, lipsă fiind recurentul pârât Președintele Consiliului Județean B și intimații reclamanți, -, G, I, G, OG, G, C, Și .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de intimații reclamanți, în cuprinsul căreia au solicitat și judecata în lipsă, după care,
Avocat, pentru recurentul pârât Consiliul Județean B, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și precizează că a luat această împuternicire de dimineață și nu a avut posibilitatea să achite taxa de timbru și timbru judiciar aferent recursului formulat.
Învederează că nici nu poate achita acum, întrucât sunt necesare anumite înscrisuri pentru a achita taxa de timbru în numele Consiliului Județean
Curtea îi pune în vedere recurentului pârât Consiliul Județean B, prin apărător, să achite taxa de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei până la sfârșitul ședinței de judecată, întrucât are calitatea de reprezentant în instanță al recurentului pârât și poate achita taxa de timbru pe numele său și îi înmânează copia întâmpinării formulată de intimații reclamanți pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Avocat, pentru recurentul pârât Consiliul Județean B, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului, precizând că va achita taxa de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei până la sfârșitul ședinței de judecată.
Intimatul reclamant, prezent în instanță, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea, luând act de împrejurarea că părțile prezente nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât Consiliul Județean B, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 2138 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Învederează că sentința recurată este neîntemeiată în primul rând pentru că nu se bazează pe Ordinul nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor cu privire la acordarea sporului de dispozitiv.
Astfel în art. 92se menționează că această indemnizație se acordă și personalului civil din domeniul administrației publice, în timp ce art. 31.1 definește categoria personalului civil în sensul ordinului menționat, în sensul că aceștia sunt funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Se precizează că, astfel, se delimitează clar persoanele care pot primi acest beneficiu, în sensul că numai angajații din Ministerul Administrației și Internelor pot primi astfel de sporuri.
Pe de altă parte, se menționează că noțiunea de administrație publică la care se face referire în cuprinsul art. 92fost pe larg definită în literatura de specialitate.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 2138 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, modificarea în tot a acesteia și, pe fond, respingerea acțiunii.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant, prezent în instanță, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 2138 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Arată că recurentul Consiliul Județean B interpretează în mod eronat dispozițiile Ordinului nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor, întrucât prin introducerea art. 92s-a urmărit tocmai eliminarea diferențelor în materie de salarizare între funcționarii din administrația publică centrală și administrația publică locală.
Precizează că salariații de la Evidența Informatizată a Persoanei, serviciu care a trecut acum la Prefectură, beneficiază de salariu și de la Ministerul Administrației și Internelor și de la Consiliul Județean, fiind pe statul de plată al celui din urmă.
Învederează că și salariații de la Serviciul de pașapoarte beneficiază de acest spor.
Arată că a depus la dosarul cauzei, ca și practică judiciară, decizia Curții de Apel Ploiești nr. 239 din 20 martie 2007.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului recursului formulat împotriva sentinței nr. 2138 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
La sfârșitul ședinței de judecată se depune taxă de timbru în valoare de 2 lei cu chitanța nr. 12475 din 11 ianuarie 2008 și timbru judiciar în valoare de 1 leu, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr-, reclamanții:, -, G, I, G, OG, G, C,și ,funcționari publici și personal contractual din aparatul de specialitate al Consiliului Județean B, au chemat în judecată pe pârâții: Consiliul Județean B și Președintele Consiliului Județean B, solicitând instaței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligați pârâții la plata indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin cererea nr. 4481/2007 au solicitat pârâților acordarea indemnizației de dispozitiv, însă cererea nu a fost soluționată favorabil.
Pârâții au formulat la 7 septembrie 2007 întâmpinare prin care au arătat că sporul solicitat nu a fost acordat întrucât nu au existat precizări în legislația privind salarizarea personalului din cadrul autorităților județene, iar Ordinul 496/2003 al MAI se referă la personalul civil respectiv funcționarii publicii și personalul contractual din cadrul și în subordinea Ministerului Administratiei și Internelor.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 2138/10.09.2007, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să acorde salariaților indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data promovării acțiunii.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunal Bar eținut că, în conformitate cu OUG 63/203, dreptul la indemnizația de dispozitiv a fost acordat funcționarilor publicii și personalului contractual, datorită specificului activității pe care aceștia o desfășoară, ce presupune disponibilitatea totală de a participa la activități cu caracter extraordinar, de urgență, precum și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public, indemnizația ce a fost acordată și personalului civil din domeniul administrației publice, conform Ordinului MAI 496/2003, act normativ emis în aplicarea OUG 63/2003 și a Legii 138/1999.
Deasemenea, s-a reținut că MAI are competențe în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei, în cadrul său, funcționează ministrul delegat pentru administrația publică, în acest din urmă domeniu ordinele și instrucțiunile se emit de MAI și se contrasemnează de ministrul delegat, astfel că, acest Minister are competență de reglementare în cazul administrație publice, fără a se face vreo distincție între autoritățile centrale și cele locale.
A concluzionat instanța de fond că, potrivit dispozițiilor pct. 92din Ordinul 496/2003, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care îsi desfăsoară activitatea în domeniul administrație publice locale, fără distincție dacă respectivul personal exercită atribuții de evidența populației, sau alte atribuții, Legea 137/2000 consacrând principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor economice, iar o astfel de interpretare a actelor normative dă eficiență principiului constituțional al egalității cetățenilor.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs pârâții: Consiliul Județean B și Președintele Consiliului Județean B, criticând sentința civilă 2138/2007, pronunțată de Tribunalul Buzău pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căi de atac, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond respingerea cererii.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor Ordinului 496/2003 al MAI, cu privire la acordarea sporului de dispozitiv, necoroborând dispozițiile art. 92cu cele ale art. 31 pct. 1, prin personal civil înțelegându-se funcționarii publicii și personalul contractual din cadrul MAI, cele două articole delimitând fără echivoc autoritățile și instituțiile administrației publice beneficiare ale acestui spor, actul normativ modifică Ordinul MAI nr.275/2002, ce regelementează salarizarea personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne.
S-a mai susținut că, administrația publică este reprezentată de activitatea de organizare și executare în concret a legii, cu caracter dispozitiv și prestator, ce se realizează în principal de autoritățiile administrației publice și în subsidiar de alte autorități ale statului, autoritătile administrației publice sunt consiliile locale, primarii, consiliile județene și nu fac parte din sistemul puterii executive, Ordinul 275/2002 modificat prin Ordinul 496/2003, reglementează salarizarea persoanlui militar și civil din cadrul autorității publice din sistemul puterii executive.
Recurenții, au mai arătat că recunosc și susțin aplicarea principiului egalității între cetățeni, fără discriminări, actualul sistem de salarizare aplicabil în administrația publică, în conceptul larg, este discriminator între categoriile de persoane din aparatul autorităților administrației publice locale și cel din aparatul autorităților și instituților aparținând puterii executive, însă încălcarea legii în vigoare nu este modalitatea de îndreptare a acestor inechități, refuzul Președintelui Consiliului Județean de neacordare a sporului de dispozitiv nu este un abuz, ci este fundamentat pe aplicarea prevederilor legale în domeniul salarizării personalului din aparatul de specialitate al autorităților publice deliberative, respectiv celor aparținând puterii executive.
Intimații - reclamanți, au formulat la 08.01.2008 întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, arătând că cei doi recurenți interpretează eronat actele normative incidente, interpretare ce încalcă principiile ce guvernează statul de drept și prevederile Constituției României, prin modificarea Ordinului 275/2002 și introducerea art. 92s-a urmărit eliminarea diferențelor și discriminării în materie de salarizare între fucționarii din administrația publică centrală și locală, beneficiarii nefiind limitați, iar în situația în care s-ar fi dorit o delimitare clară între administrația centrală și locală s-ar fi prevăzut în mod expers.
Deasemenea, intimații au mai învederat că, prin chiar motivele de recurs se recunoaște că există discriminări în sistemul de salarizare aplicabil în administrația publică, sentința recurată asigurând o interpretare legală a normelor de drept aplicabile în materia salarizării funcționarilor publicii și contractuali din sistemul administrație publice, asigurându-se o aplicare unitară a normelor de drept menționate la nivelul întregii țări.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticiilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a dispozițiilor art. 3041și art. 304 pct. 9 civ., constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Reclamanții sunt funcționari publicii și personal contractual din aparatul de specialitate al Consiliului Județean B, aflându-se în raporturi de muncă cu această autoritate, ce face parte din autoritatea publică locală conform art. 23 din Legea 215/2001 republicată, din aceeași autoritate făcând parte și consiliile locale, comunale, orășenești și municipale ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive, toate aceste autorități fiind eligibile.
În cadrul autorităților publice la nivel local, județean sau central, își desfășoară activitatea și personal civil ce a fost preluat urmare a reorganizării Ministerului d e Interne, prin OUG 63/2003 prin care Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației s-au unificat într-un singur minister - Ministerul și Internelor, acest personal efectuând activități în executarea legii.
Salarizarea personalului militar și civil din cadrul MAI a fost reglementată prin Ordinul 275/2002, în care este prevăzut și sporul de dispozitiv de 25% din salariul de bază, conform art. 13 din Legea 138/1999, iar după unificarea celor două ministere prin OUG 63/2003, a fost emis Ordinul 496/2003, prin care s-au făcut precizări cu privire la beneficiarii sporului de dispozitiv, în scopul continuității acordării acestui spor la salariu personalului contractual și funcționarilor publici ce își desfășoară activitea în cadrul autorităților publice, în conformitate cu pct.92și pct.31.1 din acest act normativ.
Este adevărat că, pct. 92prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, categoriile de personal fiind cele enumerate de art. 31.1, respectiv funcționarii publicii și personalul contractual din cadrul MAI, astfel că de acest drept benefeciază personalul civil ce a lucrat în structurile Ministerului d e Interne, până la data reorganizării acestuia, ca urmare a demilitarizării unora dintre activitățile sale, cum ar fi cele de evidență informatizată a persoanei, care prin OUG 63/2003, au trecut la autoritățile publice.
A extinde aplicabilitatea acestor dispoziții legale și la alte categorii de funcționari publici și personal contractul, aflate în raporturi de muncă cu o autoritate publică deliberativă, cum a procedat instanța de fond, este echivalentă cu adăugarea la lege și acordarea unor drepturi salariale neprevăzute de actele normative pentru reclamanții din prezenta cauză, susținerile acestora potrivit cărora prin Ordinul 496/2003, s-a unificat sistemul de salarizare pentru toți funcționarii publici și personalul contracutal din cadrul MAI și a administrației publice locale și centrale, sunt lipsite de fundament și în neconcordanță cu actele normative prin care s-a reglementat salarizarea personalului din cadrul administrație publice, respectiv OUG 92/2004, OG 2/2006,OG 3/2006.
Nu se poate susține,că există o discriminare în ceea ce privește salarizarea între funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MAI și cel din autoritatea publică, întrucât persoanele ce au lucrat în structurile Ministerului d e Interne au beneficiat de sporul de dispozitiv în conformitate cu Ordinul 275/2002 al MI, prin Ordinul 496/2003 al MAI s-a asigurat continuitatea acordării acestrui drept salarial, urmare specificului activității desfășurate de persoanele în cauză ce presupune disponibilitatea totală a acestora de a participa la activitățile specifice, reglementate prin OUG 63/2003, sporul de dispozitiv fiind expers prevăzut de aceste acte normative.În ceea ce îi privește pe funcționarii publicii și personalul contractual din cadrul autorităților publice deliberative, sporul de dispozitiv nu a fost reglementat expers de actele normative menționate mai sus, reclamanții nu sunt enumerați ca beneficiari ai acestui drept salarial iar in lipsa unei reglementări legale, nu poate fi acordat, atribuițiile MAI și ale Consiliului Județean fiind distincte, prevăzute de acte normative speciale respectiv OUG 63/2003 și Legea 215/2001 republicată.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod greșit Tribunalul Buzăua interpretat dispozițiile pct. 92din Ordinul 496/2003, de sporul de dispozitiv beneficiază funcționarii și personalul contractual din cadrul MAI, nu se poate extinde acordarea acestui spor și altor categorii de persoane aflate în raporturi de muncă cu o autoritate publică deliberativă, fără încălcarea dispozițiilor legale, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ., recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 (1)(2)(3)(4) pr.civ. să fie admis, să se modifice în tot sentința recurată iar pe fond să se respingă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Deasemenea, curtea în conformitate cu art. 274 pr.civ. va lua act că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții pârâțiCONSILIUL JUDEȚEANșiPREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN, cu sediul în B, nr. 48, județul B, împotriva sentinței nr. 2138 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Modifică în tot sentința 2138/10.09.2007 pronunțată de Tribuinalul B în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Ia act că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
- - - -a - -, -
Grefier
Nora
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.MS/23.01.2008
.red.DL/3 ex.
f- Tr.
,
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
