Acțiune în constatare. Sentința 220/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 220/2009
Ședința publică din data de 18 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea promovată este timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 12 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 11 mai 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 mai 2009, concluziile fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin contestația formulată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de admiterea contestației și în consecință constatarea nulității absolute a actului de constare nr.22/II/2008 din 23 octombrie 2008 Inspecției de din cadrul Agenției Naționale de Investigare B iar în subsidiar admiterea contestației și în consecință anularea actului de constatare.
În motivare se arată că prin actul de constatare s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Maramureș conform art.44 alin.3 din Legea nr.144/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției Naționale de, cu modificările si completările ulterioare, întrucât exista indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii sancționate de art. 292 Cod Penal.
Ulterior rămânerii definitive a soluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Maramureș prin lipsa plângerii împotriva Actului de Constatare, se va sesiza Comisia de Disciplina din cadrul Agenției Naționale Pentru Ocuparea Forței de Munca, cu privire la starea de incompatibilitate in care s-a aflat reclamantul in vederea aplicării sancțiunii disciplinare potrivit art. 101 alin. 1 lit b) din Legea nr. 188/1999 privind statutul Funcționarilor Publici.
Comunicarea actului de constatare către reclamant in termen de 5 (cinci) zile de la data întocmirii, conform art. 44 alin. 2 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției Naționale de, cu modificările si completările ulterioare.
Un exemplar al actului de constatare împreuna cu lucrarea se vor transmite Parchetului de pe lângă Judecătoria Maramureș.
Din cuprinsul actului de constatare se desprinde faptul ca doamna a sesizat B cu privire la faptul că reclamantul deține funcția de cenzor expert la societatea comerciala SC SA si ca astfel încalcă prevederile art. 84 alin. 1 lit. c si art. 94 alin. (2) lit. c din Legea nr. 161/2003, fiind si Director Executiv Adjunct la AJOFM
Urmare a acestei sesizări, la data de 04.08. 2008 s-a întocmit procesul verbal de începere a procedurii de verificare si inițial s-a făcut o solicitare la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru a Ii se comunica funcțiile si calitățile pe care reclamantul le deține la SC SA B M, apoi ca ulterior, in data de 25.09.2008, sa se solicite Oficiului Național al Registrului Comerțului informații referitoare la calitățile pe care le deține in cadrul altor societăți comerciale.
Din comunicările primite de la Registrul Comertului, Inspecția de a reținut următoarele: in data de 23.02.2006 reclamantul a fost numit cenzor la SC SA B M, mandatul său expirând in data de 23.02.2008, dupa care a fost din nou numit la 01.05 2008, mandatul expirând la 01.05.2011; in data de 30.03.2006 reclamantul a fost numit cenzor la SC SA B M, mandatul expirand in datade30.03.2009; faptul ca reclamantul este cenzor la SC SABM, fără a se preciza in ce perioada si daca mandatul său este sau nu valid, menționându-se doar ca a fost numit in 27.06.1994, mandatul expirând in condiții normale la data de 27.06.1997, conform art. 1592(2) din Legea nr. 31/1990; faptul ca reclamantul, in data de 22.02.2007, a fost numit cenzor la SC SA B M si ca mandatul său expira la data de 21.02.2010; faptul ca reclamantul a fost numit in calitate de administrator la SC SA B M in data de 03.08.2007, mandatul expirând in data de 03.08.2011; faptul ca reclamantul este administrator cu puteri depline la SC and Expert SRL B M, fiind numit in data de 18.06.1999; faptul ca reclamantul este administrator la SC --BO Expert SRL B M, unde a fost numit in 06.10.2006, mandatul expirându-i in 05.10.2105.
In actul contestat, se retine in final ca in declarația de interese pe care a dat-o la 06.02.2008 si care a fost anexată, nu a declarat funcțiile deținute mai sus, motiv pentru care se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals in declarații, fapta prevăzuta si pedepsita la art. 292 Cod Penal, deoarece nu poate desfășura alte activități remunerate sau neremunerate in cadrul societăților comerciale din sectorul public sau privat, interdicție stabilita in art. 84 lit. c si art. 94 alin. 92) lit. c din Legea nr. 161/2003.
Reclamantul susține că există motive de nulitate absolută a actului atacat, astfel din cuprinsul art. 8(1) din Legea nr. 144/2007, rezulta ca activitatea de verificare nu poate excede limitelor sesizării. Cum sesizarea a fost făcută numai cu privire la calitatea sa de cenzor deținuta in SC SA B M, depășirea limitelor sesizării duce la nulitatea actului încheiat iar din actul de constatare lipsesc obiecțiile si explicațiile pe care reclamantul le-a dat inspectorului de integritate cu privire la calitatea de cenzor la SC SA B M, obligație ce rezulta din art. 8 pct. 3 din Legea nr. 144/2007, cu toate ca in legătură cu acest aspect a fost întrebat si a dat răspunsurile din chestionarul anexat.
Apreciază ca neincluderea răspunsurilor in actul de control si mai ales neverificarea apărării constituie o încălcare a dreptului la apărare garantat de Constituție, aspect care atrage nulitatea absoluta a actului de constatare.
Nu a fost întrebat deloc in legătura cu deținerea calității de cenzor la societățile SC SA, SC SA, C SA si nici faptul ca este administrator in SC SA, SC and Expert SRL si SC --BO Expert SRL, care pentru motivele prevăzute mai sus la pct. 2, constituie o încălcare flagranta a obligațiilor care ii reveneau inspectorului de integritate conform art. 8(3) din legea nr. 144/2007, aspect care atrage nulitatea actului de constatare.
Conform art. 46(2) din legea nr. 144/2007 in termen de 15 zile de la comunicarea actului de constatare persoana verificata poate face contestație la Curtea de Apel - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Numai după rămânerea irevocabila a hotărârii judecătorești prin care se respinge contestația, se poate retine ca fiind valida constatarea conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate.
Neindicarea termenului in care poate fi atacat actul de constatare, a instanței unde poate fi atacat, duce in opinia sa la nulitatea absoluta a actului de constatare.
Motivele de anulare a actului atacat se referă la faptul că in conformitate cu prevederile circularei nr. 3214/27.09.2000, deținerea calității de membru al consiliilor de administrație si cea de reprezentant in AGA nu este incompatibila cu calitatea de funcționar public si ca numai funcționarul public dintr-un serviciu descentralizat cu atribuții de control financiar din cadrul unui Minister nu poate avea calitatea de cenzor, prevedere care se regăsește si in art. 161(2) lit. d din Legea nr. 31/1990, republicata in anul 2006.
Cum reclamantul nu deține atribuții de control financiar in cadrul unui Minister, putea sa dețină calitatea de cenzor si de administrator la o societate comerciala.
În conformitate cu prevederile art. 1622din Legea nr. 31/1990, in cazul in care un cenzor renunța la mandat, acesta va fi înlocuit de către un supleant si nu este relevanta mențiunea din Registrul Comertului, atâta timp cât cenzorul a renunțat la mandatul sau si a depus la societatea comerciala cerere de renunțare.
Astfel contestatarul a renunțat la calitatea de cenzor după cum urmează:
La SC SA cererea a fost înregistrata sub nr. 684/05.08.2008, anterior datei la care i s-a adus la cunoștință ca s-a depus reclamație împotriva sa; la SC SA, cererea de renunțare la calitatea de cenzor care a fost depusa in 15.08.2008 si care a fost înregistrata sub nr. 2577/18.08.2008, anterior datei la care i s-a comunicat ca s-a depus reclamație împotriva sa; la SC SA, cererea de renunțare la calitatea de cenzor care a fost depusa in 15.08.2008 si care a fost înregistrata sub nr. 1061/18.08.2008, anterior datei la care i s-a adus la cunoștință ca s-a depus reclamație împotriva sa; prin Sentința Civila nr. 801/29 septembrie 2000 Tribunalului Maramureș (dosar nr. 3501/2000) SC SA a fost declarata in stare de faliment si in acest mod a încetat calitatea reclamantului de cenzor, cu 7 înainte de a deveni funcționar public.
Se solicită a se reține ca in formularul de declarație de interese, nu a fost întrebat daca deține sau nu funcția de cenzor in societăți comerciale, motiv pentru care nu se poate retine ca a săvârșit infracțiunea de fals in declarații, nesolicitându-i-se o asemenea declarație. Din declarația de interese din 06.02.2008, la pct. 2 fost întrebat daca are calitatea de membru in organele de conducere, administrare si control ale societăților comerciale, Regiilor Autonome, companiilor/societăți naționale, de Credit, Grupurilor de interes economic, asociațiilor sau fundațiilor sau altor organizații neguvernamentale, nefiind întrebat in legătură cu calitatea de cenzor.
Menționează faptul ca in conformitate cu prevederile art. 163(1)1 din Legea nr. 31/1990, cenzorii nu sunt organe de control ale societăților comerciale pe acțiuni, avand doar obligația de a supraveghea gestiunea societății si sa verifice daca situațiile financiare sunt legal întocmite.
Acesta este si motivul pentru care nu a declarat ca are calitatea de cenzor la SC SA.
În conformitate cu prevederile art. 51(1) din Legea nr. 144/21 mai 2007, se pedepsește pentru infracțiunea de fals numai fapta persoanei care, cu intenție depune o declarație de interese care nu corespunde adevărului, aspect care tine de latura subiectiva a infracțiunii, ori atâta timp cat nu a fost întrebat in legătură cu aceasta împrejurare, omisiunea de a răspunde nu a fost făcută cu intenție.
În legătură cu funcțiile de administrator face următoarele precizări: din certificatul nr. 13545/10.05.2005 a ORC de pe lângă Tribunalul Maramureș, rezulta ca SC and Expert SRL a fost dizolvata de drept, înregistrarea dizolvării făcându-se in data de 10.05.2005, cu 2 înainte de a deveni funcționar public; din Hotărârea nr. 1/15.01.2008 a SC --Bo Expert SRL, rezulta ca reclamantul am fost revocat din calitatea de administrator al societății si ca domnul Gaf ost mandatat sa se prezinte la ORC de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru înscrierea mențiunii in registrul comerțului; din cererea depusa in data de 29.01.2008 si înregistrata sub nr. 44/30.01.2008, rezulta ca la acea data a demisionat din calitatea de membru in consiliul de administrație a firmei SC SA B
În conformitate cu dispozițiile art. 46(2) din Legea nr. 144/2007, Instanța are căderea sa soluționeze contestația in baza Legii nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor art. 18(2) din Legea nr. 554/2004 Instanța de Contencios este competenta sa se pronunțe si asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului dedus judecății.
În măsura in care instanța constata încălcări ale legii in faza cercetării administrative, acestea pot constitui motivul de anulare al actului dedus controlului de legalitate.
Agenția Națională de prin întâmpinarea formulată a invocat excepția inadmisibilității (prematurității contestației) arătând că agenția prin personalul împuternicit a întocmit actul de constatare nr.22/II/2008 atacat de petent în condițiile art.44 alin.3 din Legea nr.144/2007, actul având valoarea unei veritabile sesizări a organului de cercetare penală situație raportat la care contestația apare ca fiind inadmisibilă.
Referitor la fondul cauzei pârâta învederează că actul atacat nu este lovit de nulitate absolută iar împrejurarea că activitatea de verificare nu poate excede limitelor sesizării împrejurare din care a fost dedusă nulitatea actului încheiat nu poate atrage nulitatea afirmația fiind nefondată.
Pârâta arată că sesizarea a avut ca obiect starea de incompatibilitate în care persoana, subiect al sesizării se află iar faptul că urmarea verificărilor s-a constatat că reclamantul ar mai fi avut și alte calități și a ocupat funcții și în alte unități comerciale nu poate fi apreciat ca excedând limitelor sesizării.
Susținerea reclamantului vizând nulitatea absolută decurgând din lipsa obiecțiunilor și explicațiilor este înlăturată de pârâtă prin invocarea împrejurării că s-a procedat la verificarea tuturor documentelor necesare a declarației de interese depusă de d-nul fiindu-i comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire împrejurarea începerii verificării.
Reclamantul a invocat excepția tardivității comunicării actului de constatare arătând că acesta a fost întocmit la data de 23 octombrie 2008 și potrivit dispozițiilor art.43 alin.2 din Legea nr.144/2007 trebuia comunicat în termen de cel mult 5 zile de la data adoptării or, acest lucru nu s-a realizat fiind expediat la 17.11.2008 sosit în B M la 19.11.2008 și reavizat la 24.11.2008.
Referitor la excepția tardivității contestației reclamantul a învederat că apreciază că a depus contestația în termenul de 15 zile de la comunicare întrucât prin adeverința nr.104 din 28 ianuarie 2009 s-a confirmat ridicarea recomandatei doar la data de 27.11.2008 astfel că în raport cu data promovării contestației 08.12.2008 contestația apare ca fiind depusă în termenul stabilit de lege.
Excepțiile care fac de prisos cercetarea fondului se analizează cu prioritate în conformitate cu prevederile art.137 pr.civ.
Excepția tardivității contestației promovată de reclamant în raport cu prevederile art.46 alin.2 din Legea nr.144/2007 a fost invocată din oficiu raportat la împrejurarea că alăturat contestației înregistrate la 08.12.2007 a fost anexat doar plicul care cuprindea expedierea la data de 17.11.2008 a actului administrativ contestat și receptarea acestuia de către oficiul poștal M la data de 19.11.2008.
Reclamantul raportat la invocarea acestei excepții a prezentat adresa întocmită de către Compania Națională Poșta Română Oficiul Județean M prin care s-a confirmat că recomandata cu - nr.- a sosit la oficiul poștal sub acest număr și a fost ridicată la data de 27.11.2008 prezentând copia borderoului de predare care confirmă că reclamantul a ridicat sub semnătură la data de 27.11.2008 recomandata expediată astfel că această împrejurare confirmă promovarea contestației în termenul prevăzut de dispozițiile art.46 din Legea nr.144/2007 astfel că în temeiul dispozițiilor art.137 coroborat cu textul legal enunțat excepția tardivității contestației va fi respinsă.
Excepția inadmisibilității contestației invocată de pârâta I îa fost motivată prin împrejurării că potrivit prevederilor art.44 alin.3 din Legea nr.144/2007 Agenția prin actul de constatare întocmit sesizează organul de urmărire penală sau organul fiscal competent dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală iar verificarea efectuată de inspectorul de integritate se suspendă până la soluționarea cauzei de către organul judiciar, împrejurare în raport de care actul de constatare se apreciază că are valoarea unei veritabile sesizări a organului de cercetare penală în raport de care s-a apreciat că este inadmisibilă contestația formulată.
Afirmațiile pârâtei în susținerea excepției invocate sunt nefondate întrucât subsecvent momentului comunicării actului de constatare încheiat de inspectorii de integritate din cadrul Agenției Naționale de se naște dreptul persoanei căreia i-a fost comunicat actul de a promova contestația împotriva acestui act.
Legiuitorul a statuat prin dispozițiile art.46 alin.2 din Legea nr.144/2007 că în termen de 15 zile de la data comunicării actului de constatare a conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate, persoana verificata poate face contestație la curtea de apel, secția de contencios administrativ si fiscal, in a cărei circumscripție locuiește. Acțiunea este scutita de taxa de timbru. Prevederile <LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplica in mod corespunzător.
Actul de constatare emis de Agenția Națională de - Inspecția de sub nr.22/II/2008 cuprinde constatările inspectorului de specialitate consemnate în urma încheierii verificărilor în sesizarea privind pe d-nul depuse de către d-na.
Inspectorul de specilaitate urmare a investigațiilor efectuate a constatat pe de o parte existența probelor și indiciilor temeinice în ceea ce privește săvârșirea inffracțiunii de fals în declarații conform art.292 pen. iar pe de altă parte existența stării de incompatibilitate în care se află d-lul raportat la dispozițiile art.44 lit.c din Legea nr.144/2007 coroborat cu art.84 alin.1 lit.c și art.94 alin.2 lit.c din Legea nr.161/2003 față de deținerea simultană a funcției de Director Executiv Adjunct Economic la AJOFM M și a calității de în cadrul A (data numirii 01.05.2008 - data expirării mandatului 01.05.2011); A (data numirii 30.03.2006 - data expirării mandatului 30.03.2009); A (data numirii 27.06.1994 ); A (data numirii 22.02.2007 - data expirării mandatului 21.02.2010) și administrator în cadrul A (data numirii 03.08.2007 - data expirării mandatului 03.08.2011), Expert SRL (data numirii 18.06.1999 - puteri depline) și R- Expert SRL (data numirii 06.10.2006 - data expirării mandatului 5.10.2015).
Consemnarea acestor constatări evidențiază finalizarea verificărilor realizate în privința stării de incompatibilitate a reclamantului în calitatea sa de funcționar public respectiv Director Executiv Adjunct Economic la AJOFM M și totodată și administrator la societăți comerciale astfel că aserțiunile pârâtei vizând suspendarea verificărilor până la finalizarea cercetărilor realizate în baza punctelor subsecvente ale actului de constatare nu pot fi primite.
Comunicarea actului de constatare persoanei cercetate și posibilitatea acordată de legiuitor pentru formularea contestației împotriva actului administrativ emis are menirea de a oferi posibilitatea cenzurării statuărilor inspectorului de specialitate în ceea ce privește existența sau inexistența stării de incompatibilitate și nu poate fi paralizată prin promovarea sesizării organelor de cercetare penală.
Excepția inadmisibilității invocate de pârâtă apare în consecință ca nefondată reținându-se că apărările reclamantului vizând împrejurarea că pentru ipoteza în care inspectorul de integritate ar fi dispus suspendarea verificărilor efectuate în temeiul art.44 alin.3 din Legea nr.144/2007 s-ar fi consemnat în cuprinsul actului această împrejurare și nu s-ar fi procedat la comunicarea în vederea exercitării căilor de atac a actului constatator și în consecință excepția inadmisibilității pentru motivele evidențiate va urmează a fi respinsă.
Excepția tardivității comunicării actului de constatare nu poate fi apreciată ca fiind o excepție de procedură pentru a fi analizată din această perspectivă, excepția invocată constituind în fapt o apărare prin intermediul căreia reclamantul a urmărit valorificarea tuturor posibilităților de apărare.
Prevederile art.43 alin.2 din Legea nr.144/2007 stabilesc în sarcina inspectorului de integritate obligația de a comunica persoanei verificate actul de constatare în termen de cel mult 5 zile de la data adoptării însă termenul nu poate fi calificat ca fiind unul de decădere așa cum susține reclamantul iar înscrisurile prezentate în probațiune de către pârâta Agenția Națională de confirmă comunicarea distinctă a actului de constatare încheiat la data de 23.10.2008 de două ori întrucât pentru prima comunicare nu a existat confirmarea de primire astfel că s-a procedat la recomunicarea actului la data de 17.11.2008 receptarea fiind realizată așa cum de astfel au relevat și înscrisurile prezentate în probațiune de reclamant la data de 27.11.2008.
Scopul comunicării actului de constatare încheiat este tocmai exercitarea dreptului reclamantului de a promova contestație în condițiile art.46 din Legea nr.144/2007 astfel că fiind realizată comunicarea și valorificat dreptul prin promovarea prezentei contestații existența unei vătămări care să determine lipsirea de efecte a actului contestat nu poate fi afirmată și dovedită astfel că această apărare a reclamantului este înlăturată.
Aserțiunile reclamantului vizând existența motivelor de nulitate absolută în raport cu împrejurarea că potrivit dispozițiilor art.8 alin.1 din Legea nr.144/2007 activitatea de verificare nu poate excede limitelor sesizării ori sesizarea a privit doar calitatea de cenzor deținută de reclamant la ABM, nu pot fi primite sensul dat de legiuitor dispozițiilor legale invocate nefiind cel dorit de reclamant.
Interpretarea coroborată a dispozițiilor art.2 și 3 cu prevederile art.8 alin.1 din Legea nr.144/2007 relevă că legiuitorul a limitat verificările doar sub aspectul sesizat având în vedere posibilitatea ca acestea să vizeze verificarea averii dobândite in perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcțiilor ori demnităților publice, după caz, ori existența conflictelor de interese si a incompatibilităților.
Inspectorul de integritate a fost investit cu verificarea existenței stării de incompatibilitate a reclamantului iar actele verificate au vizat exclusiv existența sau inexistența acestei stări fără a excede limitelor investirii.
Persoanei verificate la data de 25.09.2008 i-au fost adresate o serie de întrebări atât cu privire la calitatea de cenzor în cadrul A cât și referitor la deținerea unor funcții în alte societăți private de cât cea menționată iar reclamantul a negat existența unei astfel de stări de incompatibilitate în raport cu funcții deținute la alte societăți comerciale de asemenea reclamantul a comunicat împrejurarea că nu a luat la cunoștință de prevederile Legii nr.144/2007 și a învederat că nu înțelege să adauge alte apărări la cele susținute anterior astfel că nu poate fi reținută apărarea acestuia vizând nerespectarea dreptului la apărare în fața inspectorilor de integritate.
Actul de constatare atacat cuprinde împrejurarea că raportat la prevederile art.4 alin.8 și 9 din Legea nr.144/2007 la data de 25.09.2008 s-a prezentat reclamantul la sediul pârâtei și a luat la cunoștință despre actele dosarului depunând o copie a cererii de renunțare la calitatea de cenzor deținută în cadrul a cărei primire a fost confirmată prin adresa nr.880/25.09.2008 cu mențiunea că operațiunea nu s-a efectuat la nivelul ORC M datorită absenței din unitate a consilierului juridic.
Calea de atac împotriva unui act este cea stabilită atât sub aspectul termenului cât și al procedurii de legiuitor iar omisiunea menționării în cuprinsul actului a acestor aspecte nu atrage nulitatea absolută a actului.
Prevederile art.94 din Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei. Calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica decat cea in care a fost numit, precum si cu functiile de demnitate publica.
Functionarii publici nu pot detine alte functii si nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau neremunerate, dupa cum urmeaza: in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice; in cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului in care functionarul public este suspendat din functia publica, in conditiile legii, pe durata numirii sale; in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, in cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata.
Apărările reclamantului în raport de conținutul circularei nr.3214/2000 nu pot fi primite întrucât interpretarea textelor legale de către o entitate a statului în considerarea legislației în vigoare la un anumit moment în timp și în raport de o anumită situație de fapt nu poate produce efecte juridice în raport de interpretarea pe care un text de lege o poate primi în aplicarea acesteia în raport de o altă stare de fapt.
Interpretarea textului legal enunțat anterior relevă cu certitudine că legiuitorul a făcut referire atât la funcții remunerate sau neremunerate cât și la exercitarea respectiv desfășurarea unei activități, care poate îmbrăca și forma administrării unei societăți comerciale împrejurare care nu poate fi contestată de reclamant și care este relevată de întregul probatoriu administrat.
Considerentele evidențiate anterior au relevat că apărările formulate de reclamant nu pot fi apreciate ca fiind fondate starea de incompatibilitate fiind cea care îi determină limitele investirii ori acestea nu au fost depășite iar existența sau inexistența stării de incompatibilitate se raportează la data întocmirii declarației de interese și nu la momentul efectuării verificărilor de către inspectorii de integritate astfel că nici sub acest aspect apărările nu apar ca fiind pertinente în consecință în temeiul dispozițiilor art.46 alin.2 din Legea nr.144/2007 coroborat cu prevederile art.18 din Legea nr.554/2004 Curtea va respinge contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de împotriva actului de constatare nr.22/II/2008/23.10.2008 emis de inspecția de din cadrul Agenției Naționale de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității contestației formulată de reclamantul în contradictoriu cu Agenția Națională de, ridicată din oficiu.
Respinge excepția inadmisibilității contestației invocată de pârâta Agenția Națională de
Respinge contestația formulată de reclamantul cu domiciliul în B M-, jud M în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de B cu sediul în B-, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./27.05.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
