Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 219/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 219/2009
Ședința publică din data de 18 mai 2009
Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor G nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin HG nr. 1825/2005,abrogat de HG nr.1026/2006, invocată de reclamanta, cauza privind și pe pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ - AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE și GUVERNUL ROMÂNIEI-EMITENT
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamanta, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 29.04.2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtului Guvernul României, din care un exemplar se comunică reclamanta.
Reclamanta arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea excepției de nelegalitate așa cum a fost invocată.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată, reclamanta a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ și PROTECȚIE SOCIALĂ-AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 7381/20.03.2006 și obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a unei indemnizații lunare a câte 800 RON aferente celor doi minori gemeni, începând cu data nașterii acestora; totodată, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.2 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005, aprobate prin HG nr.1825/2005.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 27 martie 2009, tribunalul a dispus sesizarea Curții de APEL CLUJ pentru soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 2 din nr.HG 1.025/2006 aprobate prin nr.HG 1.825/2005.
Pârâtul Guvernul României prin întâmpinarea depusă la data de 29 aprilie 2009 a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a HG nr. 1025/2006.
În dezvoltarea motivelor expuse în întâmpinare, arată că HG nr 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. III din OUG nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și al Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv prin însușirea proiectului inițial, la acea dată, de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu atribuții și competențe în domeniu.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 8 alin 6 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 50/2005 "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare".
Dispozițiile art. 3 alin 1 din HG nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin 1 din OUG nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Potrivit prevederilor art. 6 alin 1 din OUG nr. 148/2005, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2 precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin 2. Astfel, indemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile textului legal citat anterior și reluate de prevederile art. 2 alin 1 din Normele aprobate prin HG nr. 1025/2006, urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului.
Recunoașterea drepturilor prevăzute în ipoteza normei legale, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate și nu încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă, nefiind vorba de drepturi ce aparțin copilului.
Decizia Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin 1 din OUG nr. 148/2005, în raport cu art. 16 din Constituție a reținut că dreptul la concediu este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială care se constituie din perioada de 2 ani, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunar de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade, aceste drepturi se exclusiv din considerarea calității pe care o are persoana îndreptățită, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile.
Curtea Constituțională mai reține că "sub acest aspect apare ca firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe".
Măsurile de ocrotire a copilului fac obiectul de reglementare al altor acte normative și menționează, în acest context Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește, fără discriminare, dreptul fiecărui copil la alocație de stat.
Neacordarea unui astfel de drept unuia dintre copii rezultați din aceeași naștere ar reprezenta o inegalitate și o încălcare a drepturilor constituționale ale acestora, aspect care nu vizează situația în discuție.
Instanța s-a mai pronunțat în sensul respingerii excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin 1 din HG nr. 1025/2006 (sentința civilă nr. 65/3 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba, în dosarul nr- și sentința civilă din 13 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr-).
Examinând excepția de nelegalitate invocată de reclamanta, Curtea reține următoarele:
Analizarea excepției de nelegalitate invocată în raport cu prev. art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OU. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1.825/2005 urmează a fi realizată, deși la acest moment dispozițiile enunțate au fost abrogate, întrucât instanța competentă a apreciat că acestea urmează a produce efecte și de acestea depinde soluționarea litigiului în fond, în raport cu momentul emiterii actului administrativ a cărui anulare se solicită și întrucât fundamentarea în drept a deciziei atacate s-a realizat prin invocarea definiției termenului "naștere" din acest act normativ.
Excepția de nelegalitate a disp. art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1.025/2006 urmează a fi analizată prin raportare la aceleași considerente întrucât instanța de fond a apreciat că de acestea depinde soluționarea litigiului pe fond în raport cu împrejurarea că executarea actului administrativ atacat produce efecte și sub incidența acestor dispoziții legale.
Justificarea emiterii nr.OUG 148/2005 s-a realizat prin menționarea necesității îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității si diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 statuează: Concediul și indemnizația lunară prev. la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prev. la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prev. la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
Definiția stabilită pentru " naștere" prin actele atacate este în contradicție cu dispozițiile legale pentru a căror aplicare au fost edictate normele metodologice analizate, fundamentarea acestora de către chiar emitentul lor realizându-se prin invocarea împrejurării că este necesară susținerea familiei în scopul creșterii copilului și în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Indemnizația acordată prin dispozițiile legale enunțate a fost raportată prin Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum s-au succedat acestea în timp, la definirea nașterii ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Prin definiția enunțată s-a creat o discriminare clară între persoane aflate în situații identice, respectiv atât pentru copii proveniți din aceeași naștere care în aplicarea acestor norme nu urmează să primească o indemnizație egală cât și în raport de copii rezultați dintr-o naștere simplă care urmează să beneficieze de întreaga indemnizație.
Definiția criticată creează o discriminare și în raport de copii care au fost întrucât în cazul acestora acordarea indemnizației este raportată la numărul de copii și nu se face nici o distincție după cum aceștia au rezultat dintr-o naștere simplă sau dintr-o naștere multiplă.
Prin dispozițiile atacate prin invocarea excepției de nelegalitate se realizează o discriminare întrucât copii abandonați care ulterior au fost încredințați în vederea adopției, adoptați, aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență precum și pentru cei care a fost instituită tutela pot beneficia de indemnizație fără a distinge dacă provin dintr-o naștere simplă sau din una multiplă.
Definiția poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele care o cuprind, de la însuși scopul pentru care a fost acesta adoptat, creându-se premisa ca o persoană care a dat naștere la 2 sau 3 copii prin aceeași naștere, să abandoneze copii pentru care nu îi este acordată indemnizația lunară care are ca scop sprijinirea familiei.
Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii ce a fost avută în vedere pentru acordarea indemnizației trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere și nu la nașterea propriu-zisă.
Actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice analizate, respectiv nr.OUG 148/2005, face referire la situația pe care, în principiu, o are în vedere legiuitorul, respectiv cea mai frecventă și nu exclude din sfera de aplicare situațiile de excepție, ceea ce prin dispozițiile legale a căror nelegalitate a fost invocată se realizează, ajungându-se ca în aplicarea unui act normativ să fie excluse de la beneficiile acordate prin acesta anumite categorii de persoane, fără a exista în acest sens nici o justificare la nivel legislativ.
Legalitate actului administrativ semnifică conformarea acestuia actelor emise de Parlament și celorlalte acte normative care au forță juridică superioară acestuia.
Condițiile de legalitate pentru actele administrative cuprind între altele și condiția ca actul administrativ să fie conform scopului legii ca și al celorlalte acte normative emise de organele superioare organului administrativ emitent.
Actele administrative atacate prin invocarea excepției de nelegalitate, în privința definițiilor criticate, în fapt definiția criticată reluată în actul subsecvent fără o analiză critică, cuprind, astfel cum s-a relevat anterior, dispoziții care nu sunt în conforme actelor normative în aplicarea cărora au fost edictate.
Actele atacate apar ca nelegale nefiind respectată cerința conformării lor cu actele normative cu forță superioară și întrucât instituie discriminări pentru persoane aflate în situații similare astfel că în temeiul disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ Curtea va admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta și va constata nelegalitatea dispozițiilor art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 aprobate prin nr. 1.025/09.08.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta domiciliată în C-N- județul C în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, P-ța, nr.1, sector1 și în consecință:
Constată nelegalitatea art.2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 aprobate prin nr. 1.025/09.08.2006.
Dispune publicarea hotărârii în condițiile art. 23 din Legea nr.554/2004.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
5 ex./28.05.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
