Acțiune în constatare. Sentința 224/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 224
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de reclamanta - ROMÂNIA SA cu sediul în P, BD -, nr. 291, Cod poștal -, Județ în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI cu sediul în B, sector 5, nr. 88, Cod poștal -.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,30 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta - ROMANIA SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatul pârât ANAF - DGFP P reprezentat de consilier juridic.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea pârâtului.
Curtea, comunică copie pe întâmpinare apărătorului reclamantei și invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței.
Avocat pentru reclamanta - ROMANIA SA solicită respingerea excepției, competența aparține Curții de Apel, întrucât pârâtă în cauză este autoritatea centrală ANAF.
Consilier juridic pentru pârât solicită admiterea excepției față de valoarea pretențiilor.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2009 sub nr- pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ reclamanta - România SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B, a solicitat în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, față de refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la ștergerea din evidențele fiscale a unui pretins debit în cuantum de 6.250 lei cu titlu de amendă, a se constata că aceasta nu datorează la bugetul de stat suma menționată și în consecință obligarea pârâtei să procedeze la ștergerea acestui debit din evidențele sale.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că la data de 21.06.2006 a fost sancționată contravențional de Agenția Română pentru Conservarea Energiei cu o amendă de 10.000 lei, conform procesului seria 1231 nr. 205/11 din 21.06.2006.
Mai arată că n cuprinsul acestui proces-verbal a fost menționată de către agentul constatator posibilitatea legală (conform OG nr.2/2001) a achitării în termen de 48 de ore, a Jd in cuantumul minim al amenzii, respectiv suma de 3750 lei, ce reprezentă J din limita minimă a amenzii de 7500 lei. Totodată, fiindu-i comunicat pe loc procesul-verbal, menționându-se în cuprinsul său respectiv în înștiințarea de plată, contul în care trebuie să achite această amendă, respectiv contul special amenzi - - deschis la Trezoreria Finanțelor Publice
În aceste condiții, societatea reclamantă, recunoscând fapta contravențională,menționează că a efectuat chiar in ziua comunicării procesului-verbal plata a Jd in minimul amenzii, în contul indicat de organul constatator (conform Ordinului de plata nr. /21.06.2006), respectând astfel dispozițiile art.28 din OG nr.2/2001, în baza cărora sancțiunea contravențională a amenzii se consideră executată și orice urmărire împotriva contravenientului pe acest temei încetează.
În continuare susține reclamanta că în data de 27.06.2006, Trezoreria Pap rocedat la returnarea acestei sume în contul Societății (conform de cont din 27.06.2006), pe motiv că amenda nu trebuia achitată în contul Trezoreriei P, așa cum a indicat organul constatator, deoarece aceasta este administrată de Direcția Generala a Contribuabili, astfel încât amenda trebuia achitată în contul acestei autorități.
Precizează reclamanta că imediat după returnarea de către Trezoreria Pas umei achitate cu titlu de amendă, a achitat aceeași sumă și în contul indicat de Trezorerie (OP nr.570/28.06.2006).
Așadar consideră reclamanta că nu se poate susține că ar fi avut vreo culpă în această situație, având în vedere faptul că a respectat, cu bună-credință, indicațiile agentului constatator (care menționase un cont greșit în Procesul-verbal), astfel încât plata a Jd in minimul amenzii a fost efectuată în termenul legal de 48 de ore, fiind deci valabilă.
În continuare arată că acest aspect rezultă și din faptul că, la data la care a fost sancționată contravențional, nu exista contul unic de plată a impozitelor și taxelor către bugetul statului consolidat (introdus abia prin OG nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicata în nr.603/31.08.2007, cu aplicabilitate din 01.01.2008), iar la acel moment existau zeci de conturi si subconturi ale, fiind excesiv astfel sa se pretindă contravenientului să cunoască exact care este contul corect pentru plata amenzii, în lipsa unei mențiuni în procesul verbal de sancționare sau a unei mențiuni eronate.
Ignorând însă aceste prevederi legale și faptul că Societatea a fost de bună-credința și a achitat amenda, conform prevederilor legale (art. 8 alin.3 și art.28 alin.2 din OG nr.2/2001) și indicațiilor agentului procedural din cuprinsul procesului verbal, susține reclamanta că ANAF a procedat la emiterea unui titlu executoriu (nr. 5970/04.03.2008) și a unei Somații de executare (nr.-/12519 din aceeași dată) pentru suma de 10000 lei reprezentând cuantumul integral al amenzii contravenționale aplicată subscrisei prin procesul verbal menționat mai sus.
Învederează reclamanta că aceste acte de executare silită au fost contestate în instanță, contestația la executare fiind admisă în întregime, în mod irevocabil, cu consecința anularii integrale a celor două acte (Sentința civila nr. 5590/04.06.2008 pronunțata de Judecătoria Ploiești în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de ANAF).
Cu privire la cea de a doua executare susține reclamanta că deși a solicitat pârâtei, prin adresa nr. -/27.08.2009, să procedeze la radierea debitului din evidențele fiscale, ca nedatorat, având in vedere și considerentele hotărârii judecătorești prin care au fost desființate măsurile de executare silită, ANAF a procedat la emiterea unui nou Titlu executoriu și a unei noi Somații (Somația nr. -/25.08.2009 și Titlul executoriu nr.6252/21.08.2009 comunicate la data de 28.08.2009), în baza aceluiași proces verbal de sancționare a contravenției, dar de data aceasta pentru suma de 6.250 lei, reprezentând diferența dintre cuantumul amenzii aplicate, 10.000 lei, și suma achitată de 3750 lei, ce reprezintă J din minimul amenzii.
Mai arată reclamanta că și aceste acte de executare silită au făcut obiectul contestației la executare (dosar nr. 15160/23 09f Judecătoria Ploiești ), fiind, la rândul lor, anulate integral de instanța judecătoreasca, prin Sentința civila nr. 8543/01.10.2009, pe aceleași considerente ca și în primul litigiu: diferența de amenda de 6.250 lei este nedatorata de Societate, sancțiunea amenzii fiind executata de buna-voie.
Referitor la refuzul ANAF de a șterge debitul din evidentele fiscale, arată reclamanta că la data de 06.10.2009 după ce s-a pronunțat cu caracter definitiv și cea de a doua hotărâre judecătorească de desființare a executării silite, a primit răspunsul ( adresa nr.-/06.10.2009, prin care a comunicat faptul că, în continuare figurează în cadrul Serviciului de Executare Silită cu debitul de 6.250 lei, reprezentând diferența de amendă neachitată, aferentă nr.-/25.08.2009.
Mai arată că în asemenea cazuri, așa cum s-a statuat și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr.1265/12.04.2006 în "Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2006", pag. 132), nu este necesară parcurgerea procedurii prealabila instituită de art.7 din Legea nr.554/2004, aceasta fiind obligatorie doar " în acțiunile în anularea unui act administrativ, iar nu în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau refuzul nejustificat de rezolvare a cererii".
În speță susține că este evident ca refuzul pârâtei de a proceda la ștergerea debitului din evidentele fiscale, în ciuda demersurilor efectuate, fiind total nejustificat și abuziv, în condițiile în care instanțele judecătorești au statuat ca debitul nu este datorat și sancțiunea amenzii este stinsă/executată de bună voie, fiind aplicabil sistemul ablațiunii prevăzut de art.28 din OG nr.2/2001.
Consideră reclamanta că Societatea este evident vătămată în interesele sale legitime, fiind pusă în situația de a i se refuza de către ANAF soluționarea unei cereri legale și justificate de ștergere a unui debit nedatorat.
Or, menținerea unei datorii fiscale în sarcina reclamantei, in condițiile in care suma respectiva nu este în realitate datorată, creează Societății prejudicii importante, fiind în imposibilitate de a obține un certificat de atestare fiscală fără datorii, până la momentul în care acest debit nu este șters.
În același timp, precizează reclamanta că suma respectivă nefiind datorată, nici colectarea sau executarea ei silită nu se poate face în mod legal, fiind deja executată de bunăvoie, prin aplicarea sistemului ablațiunii (aspect constatat în două rânduri de instanțele judecătorești). Colectarea creanțelor fiscale are drept scop, conform art. 110 Cod procedura fiscala stingerea creanțelor fiscale, în temeiul unui titlu de creanță sau a unui titlu executoriu. Iar stingerea creanțelor fiscale prin executare silită va avea loc dacă un contribuabil nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale (art.l36 Cod procedura civila). Mai mult, legea procedurală fiscală prevede chiar restituirea sumelor plătite de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale (art. 117).
În speța învederează reclamanta că obligația fiscală a fost îndeplinită de bunăvoie, motiv pentru care executarea silită a acestei obligații a fost desființată ca nelegală în două rânduri de instanța judecătorească.
În consecință, suma este nedatorată, nu mai poate fi pornită o alta executare silita pentru această sumă, dar datoria fiscală figurează în continuare în sarcina de plată a reclamantei, organul fiscal refuzând, în mod nejustificat, ștergerea sa.
Se solicită să se constate că suma de 6250 lei, cu titlu de amenzi, cu care reclamanta figurează în evidențele ANAF este nedatorată, sancțiunea amenzii contravenționale fiind deja executată, prin aplicarea sistemului ablațiunii și să oblige pârâta să procedeze la ștergerea acestei datorii din evidențele sale fiscale, fiind în mod eronat și nelegal menținută.
La termenul de judecată din 18 noiembrie 2009, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței.
Față de excepția invocată din oficiu, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137.pr.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Conform art. 10 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios-administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Articolul 10 alin.1 din legea nr. 554/2004 stabilește, așadar competența materială a instanței de contencios administrativ în funcție de două criterii, respectiv rangul central sau local al organului emitent al actului și cuantumul și natura juridică a sumei la care se referă actul.
În situația în care actul administrativ a cărui anulare se solicită privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric al sumei contestate, indiferent de rangul autorității publice emitente a actului.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1696 din 17 aprilie 2008, publicată în Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008, Semestrul I, Editura, 2008.
Cu privire la obiectul prezentei acțiuni se constată că reclamanta societate solicită ștergerea din evidențele fiscale a unui pretins debit în cuantum de 6250 lei, susținând că nu datorează bugetului de stat suma menționată.
Controlul, constatarea, contestarea și recuperarea sumei stabilite mai sus - care are un caracter specific și reprezintă, din punct de vedere al naturii sale juridice, o obligație (creanță) bugetară, ce poate fi asimilată noțiunii de contribuție din legislația fiscală - urmează în general, regimul de drept comun prevăzut în Codul d e procedură fiscală, așa încât competența de soluționare în primă instanță a litigiilor privitor la actele de imputare contestate revine, în raport de cuantumul sumei la care se referă actul contestat (inferior valorii de 500.000 lei), tribunalului și nu curții de apel.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 158.pr. civ., Curtea va admite excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Comercială II, completele specializate de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu. Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta - ROMÂNIA SA cu sediul în P, BD -, nr. 291, Cod poștal -, Județ în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI cu sediul în B, sector 5, nr. 88, Cod poștal -, în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Comercială II, completele specializate de contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
RED. DF/DD
4 EX./ 25.11.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
