Obligare emitere act administrativ. Sentința 226/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 226
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii având ca obiect obligare emitere act administrativ formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în com. Albă, sat., județ B, cod poștal - și în B,-, sect. 2 la, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, Sector 5, cod poștal - și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B,-, Sector 6, cod poștal -.
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 07 septembrie 2009, aflată la fila 79 dosar, timbre judiciare de 0,3 lei, ce au fost anulate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: reclamanta, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, din oficiu invocă excepția lipsei procedurii prealabile și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 26 august 2009 reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită un act administrativ de autoritate publică individual prin care să se recunoască calitatea reclamantei de cetățean de jure al României și obligarea pârâtei Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor la înregistrarea în evidențele sale de specialitate prev. de OG 97/22005, drept cetățean român.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că din actele anexate cererii rezultă că la data nașterii autorilor săi aceștia au fost cetățeni români, calitate păstrată și de aceasta, conform principiului jus sangvini consacrat de legea nr. 21/1991 care recunoaște cetățenia română. Conform prev. art. 5 lit. b din Legea nr. 21/1991 este cetățean român cel care a avut cel un părinte cetățean român, iar potrivit art. 5 alin 2 din Constituție cetățenia română nu poate fi retrasă.
Mai mult, prin Legea 171/2009 privind aprobarea OUG nr. 147/2008 pentru modificarea și completarea legii cetățeniei române legii nr. 21/1991 s-a impus soluționarea cu celeritate de către Comisia pentru acordarea cetățeniei române din cadrul Ministerului Justiției și libertăților a cererilor depuse de către acei cetățeni care de jure, prin naștere, nu și-au pierdut niciodată cetățenia română iar autorii lor nu au renunțat expres la aceasta.
Astfel, întrucât cetățenia română se acordă persoanelor care au pierdut-o precum și descendenților până la gradul III inclusiv aceștia au la dispoziție atât procedura administrativă cât și cea judecătorească, în vederea obținerii recunoașterii drepturilor lor, de cetățeni de drept ai României, termenul de rezolvare al unor asemenea cererii fiind unul guvernat de principiul celerității, respectiv de maxim cinci luni.
Cetățenii moldoveni și-au păstrat de jure cetățenia română, dobândită de către autorii lor prin nașterea pe fostul teritoriu al României, reiese indubitabil din analiza principiilor generale ale cetățeniei române, precum sunt acestea analizate în lucrarea de referință "Drept constituțional și instituții publice".
Apreciază că legiuitorul român a avut în vedere la adoptarea Legii 21/1991 principiul ius sanguinis ceea ce înseamnă că în stabilirea cetățeniei unei persoane primează legătura de sânge a acesteia cu părinții săi. Dacă aceștia au cetățenia română, automat persoana respectivă va dobândi la naștere cetățenia română. Art. 5 din Legea cetățeniei române a reflectat acest principiu și a statuat:"copiii născuți pe teritoriul României, din părinți cetățeni români, sunt cetățeni români". Pe baza aceluiași principiu, legiuitorul a stabilit că au, de asemenea, calitatea de cetățean român și cei ce s-au născut în străinătate și ambii părinți sau numai unui dintre ei are cetățenia română.
Arată reclamanta că, întrucât se găsește în situația prevăzută de legea nr 21/1991, completată și modificată, precum reiese din actele anexate acțiunii introductive și pârâtele refuză soluționarea cererii sale, consideră că este îndreptățită să solicite pronunțarea unei hotărâri care să impună pârâtelor soluționarea cererii conform normelor în vigoare și că nu există reglementări interne sau internaționale care să infirme dreptul legal al basarabenilor de a fi cetățeni români, ci dimpotrivă, din interpretarea teleologică și sistematică a prevederilor dec. 33/192 și ale legii nr. 21/1991 reiese că autorii săi și-au păstrat cetățenia română.
Tratatele internaționale ratificate de republica M și de către România ca și legile interne ale M, recunosc cetățenilor moldoveni dreptul de cetățeni de jure ai României.
Conform art. 8 din legea contenciosului administrativ, litigiile legate de refuzul autorităților publice de a recunoaște un drept preexistent, concretizat prin tăcerea serviciului public, sunt supuse de plin drept cenzurii instanței de contencios administrativ.
Întrucât refuzul pârâtelor de a-i recunoaște calitatea de cetățean de jure al statului român constituie cazul prev. de art. 2 lit.i din legea contenciosului administrativ în cauză nu este necesară efectuarea procedurii prealabile, fiind aplicabile prev. art. 7 alin. 5 și art.2 alin. 2 din legea nr. 554/2004.
Precizează că potrivit art. 5 alin. 2 din Constituție, cetățenia dobândită prin naștere nu poate fi retrasă și situația sa se circumscrie disp. art. 5 alin. 2 din Legea 21/1991, în sensul că este considerat cetățean român cel născut în străinătate, dacă cel puțin unul dintre părinți are la rândul său cetățenie română.
Mai arată reclamanta că în cauza, din actele anexare reiese că îndeplinește cumulativ condițiile de acordare cetățeniei române, astfel că autorii săi s-au născut pe teritoriul României având descendența română și a locuit continuu și statornic la adresa indicată drept domiciliul procesual în cererea introductivă, așa încât legăturile mele cu societatea românească sunt mult mai strânse decât în cazul unei persoane născute în străinătate, din proba cu martori, a dovedit prin comportare și atitudine loialitate față de statul român și este încadrată în câmpul muncii, începând de la vârsta de 18 ani are asigurate mijloacele de existență, nefiind condamnată penal în tară sau străinătate, știe limba română și cunoaște prevederile Constituției.
Potrivit Convenției Europene a Consiliului Europei și față de dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 50/2005 consideră că este o obligație a statului Român de a acorda cetățenia română cetățenilor basarabeni, inclusiv prin justiție, cât timp îndeplinesc condițiile impuse de legislație in vigoare.
Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nu a formulat procedura prealabilă prev. de Legea 554/2004.
La termenul de judecată din 18 noiembrie 2009, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de Ministerul Justiției prin întâmpinare.
Analizând această excepție prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză și față de dispozițiile art. 137.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ " înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că procedura plângerii prealabile trebuie îndeplinită în cazul actelor pe care autoritatea publică emitentă le poate revoca în tot sau în parte.
Această reglementare este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității, având ca scop atât protecția autorității publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces public, cât și pe cea a particularului care are posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură administrativă mai simplă și scutită de taxă de timbru.
Procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, potrivit art. 109 alin.2 pr. civ.
Cu alte cuvinte, instanța sesizată cu o cerere în anularea unui act administrativ are obligația, înainte de a soluționa pe fond cauza, să examineze efectuarea procedurii prealabile.
Această procedură trebuie îndeplinită chiar și atunci când se cere autorității publice să emită un anumit act, așa cum este situația de fapt în prezenta cauză.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta nu a formulat o cerere direct pârâților pentru a solicita recunoașterea calității sale de cetățean român, adresându-se în mod direct instanței de judecată.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei cum că în cazul său nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, întrucât procedura prealabilă nu se cere a fi îndeplinită în cazul refuzului autorității publice de a emite un anumit act, refuz exprimat expres sau decurgând din faptul de a nu răspunde unei solicitări în termenul legal de 30 de zile. Însă, în cauza de față nu a existat o solicitare adresată autorităților publice pârâte.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea va admite excepția lipsei procedurii prealabile și va respinge acțiunea ca inadmisibilă. Admiterea excepției lipsei procedurii prealabile face de prisos cercetarea celorlalte excepții invocate de pârâte prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de Ministerul Justiției și Libertăților.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta, cu domiciliul ales în com. Albă, sat., județ B, cod poștal - și în B,-, sect. 2 la, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, Sector 5, cod poștal - și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B,-, Sector 6, cod poștal -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/DD
5 ex./26.11.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
