Acțiune în constatare. Decizia 2819/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2819/2008
Ședința publică din 27 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva încheierii civile din 17.07.2008 și sentinței civile nr. 1384/29.08.2008 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații-pârâți INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN C și SCOALA GENERALA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat din Baroul Brașov în reprezentarea intereselor recurentei, consilier juridic pentru intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean C și reprezentantul intimatei Școala Generală - director.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 19 2008 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de intimatul Inspectoratul Școlar Județean
Se comunică un exemplar întâmpinare cu reprezentantul recurentei, care solicită lăsarea cauzei la oad oua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată. Celelalte părți nu se opun.
La a doua strigare a cauzei, reprezentantul recurentei depune la dosar o adresă înregistrată sub nr. 13624 din 23.10.2008 la Inspectoratul Școlar Județean C, prin care recurenta a solicitat să i se comunice hotărârea Comisiei de mobilitate a personalului didactic. Totodată, acesta învederează instanței unele aspecte referitoare la metodologia privind restrângerea de activitate în învățământul preuniversitar, aceasta parcurgând trei etape, și anume: evaluarea cadrelor didactice în baza unor criterii de punctaj, după care Comisia de mobilitate adoptă o hotărâre în ședință publică privind tabelul cadrelor didactice care intră în restrângere de activitate, iar în a treia etapă se emite decizia de transferare.
La întrebarea curții referitoare la temeiul de drept pe care recurenta reclamantă își susține acțiunea, reprezentantul acesteia arată că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Codului muncii.
Întrucât părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat, curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare secției de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Consideră că instanța de fond în mod greșit a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal. Trebuiau analizate efectele produse de decizia atacată, coroborate cu dispozițiile art. 281 și art. 41 alin 3 lit.b din Codul muncii, de unde rezultă că prin Decizia nr. 3526/06.05.2008 a fost modificat contractul individual de muncă cu privire la locul muncii.
Decizia pronunțată de instanța de fond este nelegală, fiind bazată pe dispozițiile Legii nr.554/2004, contestația fiind respinsă pentru lipsa procedurii prealabile. Prin aceasta, a fost modificată natura juridică a actului supus controlului jurisdicțional, hotărârea comisiei de mobilitate fiind calificată drept un act administrativ și nu un act de dreptul muncii, cum este în fapt.
Reprezentantul intimatului Inspectoratul Școlar Județean C solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării, subliniind faptul că decizia atacată are toate elementele unui act administrativ, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Reprezentantul intimatei Școala Generală susține aceleași concluzii de respingere a recursului formulat.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1384 din data de 29 august 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis excepția invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean C și în consecință: s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean C și Școala Generală, având ca obiect contencios administrativ, pe excepția lipsei procedurii prealabile.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004: " înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, plângerea putându-se adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 1 teza 2 din Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, contestația formulată împotriva hotărârii Comisiei de mobilitate din ședință publică reprezintă plângerea prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestație care s-a soluționat de consiliul de administrație al inspectoratului școlar prin hotărâre, care este definitivă. Reclamanta nu a făcut dovada că a formulat în condițiile prevederilor legale menționate contestație împotriva hotărârii Comisiei de mobilitate din ședința publică din 30.04.2008, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, prin dispoziția legală citată, s-a instituit ca o condiție de admisibilitate a unei acțiuni în anularea actului administrativ nelegal, îndeplinirea în termen a procedurii administrative prealabile, reclamanta fiind obligată în conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004 să facă dovada îndeplinirii acestei proceduri.
Față de cele expuse, reținând că procedura prealabilă este o condiție specială de exercițiu al dreptului la acțiune, iar reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii acestei proceduri, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dedusă judecății pentru lipsa procedurii plângerii prealabile și, pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2005 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată reclamantă.
Prin încheierea de ședință publică de la data de 17 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, după deliberare, având în vedere hotărârea dată de comisia de mobilitate și prevederile art. 11 și 18 din Legea nr. 128/1997 competența a aparținut contenciosului administrativ.
Împotriva acestei încheieri de ședință publică din data de 17.07.2008, a declarat recurs reclamanta în termenul legal, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre competența soluționare la completul de litigii de muncă, precum și judecarea cauzei și în lipsa sa.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că, prin Încheierea de ședință publică din data de 17.07.2008, Tribunalul Cluj complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă a admis excepția invocată de cele două pârâte și a transpus soluționarea cauzei completului de contencios administrativ.
Această soluție este criticabilă pentru următoarele aspecte:
Prin acțiune reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 3526/06.05.2008 emisă de prin care s-a adus modificare pe cale unilaterală a contractului individual de muncă în ceea ce privește locul muncii.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. a din prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea contractului individual de muncă.
Pe contenciosul administrativ se poate soluționa potrivit legii numai plângerile care au ca și obiect contestațiile la punctajele acordate în urma criteriilor de evaluare obiectivă.
Potrivit calendarului mișcării personalului didactic din învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2008 - 2009, prin decizia a fost înființată comisia de mobilitate a personalului didactic iar în cadrul acestui calendar sunt prevăzute atribuțiile comisiei (a se vedea punctul 4, lit. a-j).
În atare situație este evident că potrivit art. 29(1) din CT nr. 2573/2007 raportat la art. 11 alin. 6 din Legea nr. 128 din 1997 pe calea contenciosului administrativ pot fi atacate numai hotărârile acestei comisii de mobilitate.
Prin încheierea atacată practic s-a întrerupt cursul judecării cauzei, care prin natura sa aparține acestui complet iar nu completului de contencios administrativ.
Faptul că, modificarea s-a făcut prin decizia unilaterală a nu face ca această decizie să aibă caracterul unui act administrativ care să fie cenzurat de instanța de contencios administrativ ci este un act de drept al muncii.
Împotriva încheierii de ședință publică din data de 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj Secția Conflicte de Muncă în Dosar nr- prin care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și înaintarea ei către secția de Contencios Administrativ și Fiscal al aceleiași instanțe, precum și împotriva Sentinței civile nr. 1384/29.08.2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a formulat recurs reclamanta în termenul legal, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare secției de conflicte de muncă și asigurări sociale.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că, în temeiul principiului disponibilității a solicitat instanței să constate că nu a intrat în restrângere de activitate; anularea deciziei nr. 3526/06.05.2008 emisă de C; obligarea la plata sumei de 70.000 lei reprezentând daune morale.
La termenul de judecată din data de 17.07.2008 instanța învestită cu soluționarea cauzei, a pus în discuție excepția de necompetență a acestei secții invocată prin întâmpinare de pârâta C, motivată pe art. 29 alin. 1 din Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar aprobată prin nr. 2573/2007.
Excepția a fost admisă și s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și înaintarea ei către secția de Contencios Administrativ și Fiscal al aceleiași instanțe. Soluția este criticabilă pentru următoarele argumente:
Decizia nr. 3526/06.05.2008 nu poate fi asimilată ca fiind un act administrativ cum este definit la art. 2 lit. c din Legea nr. -, ci este un act de dreptul muncii întrucât prin acest act s-a modificat contractul individual de muncă cu privire la locul muncii.
Dispozițiile art. 281 din a arătat că: Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
De asemenea art. 41 alin. 3 lit. b arată că modificarea contractului individual de muncă s-a referit la oricare dintre următoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condițiile de muncă;
e) salariul;
f) timpul de muncă și timpul de odihnă.
La art. 1 din Decizia nr. 3526/06.05.2008 s-a specificat că reclamanta a fost transferată pentru restrângere de activitate de la Școala cu clasele I-VIII la Școala cu clasele I-IV com..
Față de argumentele invocate mai sus este evident că secția de conflicte de muncă și asigurări sociale este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Prin întâmpinare Cai nvocat excepția lipsei plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. -, motivat pe art. 29 alin. 1 teza 2 din Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar aprobată prin nr. 2573/2007, care spune ca: Hotărârea Comisiei de Contestații este definitivă și poate fi atacată numai la instanța de contencios administrativ, contestația reprezentând plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Instanța a admis excepția invocată și a respins acțiunea pe lipsa procedurii prealabile, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că a formulat în condițiile art. 29, contestație împotriva hotărârii Comisiei de Mobilitate din ședința publică din 30.04.2008 ceea ce echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile.
Sentința civilă nr. 1384/29.08.2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Cluj este netemeinică și nelegală din următoarele motive: Considerentele reținute în sentința atacată nu are legătură cu pricina dedusă judecății întrucât în temeiul principiului disponibilității obiectul cauzei a constituit anularea deciziei nr. 3526/06.05.2008 emisă de C ci nu contestație împotriva Hotărârii Comisiei de Mobilitate. Nu s-a făcut dovada existenței unei astfel de hotărâri și nici a comunicării acesteia către reclamantă conform art. 29 alin.1.
Adresa nr. 4225/06.05.2008 pe care Cai nvocat-o nu constituie un act administrativ, în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.
De altfel atât instanța cât și C fac o confuzie totală între decizia atacată ce este un act de dreptul muncii și hotărârea Comisiei de Mobilitate ( dacă există) care este un act administrativ. Or, așa cum s-a arătat instanța nu a fost investită în temeiul principiului disponibilității cu un capăt de cerere care să vizeze anularea hotărârii Comisiei de Mobilitate a personalului didactic.
Instanța prin soluția pronunțată a schimbat natura juridică a actului supus controlului jurisdicțional, în sensul că a catalogat decizia nr. 3526/06.05.2008 ( act de dreptul muncii) drept o hotărâre a comisiei de mobilitate care a condus la calificarea lui ca fiind un act administrativ.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Cas olicitat respingerea recursului și pe cale de consecință, menținerea Sentinței Civile nr. 1384/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în ședința publică de la 29 august 2008, în Dosarul nr-.
În motivare pârâtul a arătat că, recurenta - reclamantă, prin recursul declarat, atât împotriva Încheierii de ședință publică din data de 17.07.2008. pronunțată de Tribunalul Cluj, Secția Conflicte de Muncă în Dosar nr-, prin care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și înaintarea ei către Secția de Contencios Administrativ și Fiscal al aceleiași instanțe, cât și împotriva Sentinței civile nr. 1384/29.08.2008 pronunțată în Dosar nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a înțeles să solicite casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare secției de conflicte de muncă și asigurări sociale pe două considerente.
În opinia recurentei, "soluția este criticabiIă", în primul rând, pentru faptul că, în mod greșit, s-a admis excepția de necompetență a secției de conflicte de muncă și asigurări sociale în soluționarea cauzei cu care a fost investită (și, pe cale de consecință, s-a dispus "scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și înaintarea ei către secția de Contencios Administrativ și Fiscal al aceleiași instanțe"), deoarece Decizia nr. 3526/06.05.2008 emisă de către Inspectorul Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean C - a cărei anulare s-a solicitat de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată formulată - "nu poate fi asimilată ca fiind un act administrativ.ci este un act de dreptul muncii.. ".
Drept urmare, în opinia recurentei, competența de soluționare a prezentei cauze trebuia să revină secției de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Astfel, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) definesc actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice ".
Raportat la aceste prevederi legale, este evident faptul că Decizia nr. 3526/06.05.2008 emisă de către Inspectorul Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean C constituie un veritabil act administrativ și nu un "act de dreptul muncii" așa cum s-a susținut, în mod eronat, recurenta, sens în care competența de soluționare aparține instanței de contencios administrativ potrivit dispozițiilor act. 1 alin. (1) și urm. din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 contenciosului administrativ.
În conformitate cu dispozițiile pct. 3 lit. b) din mișcării personalului didactic din învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2008/2009, la data de 11.03.2008, s-a afișat la Inspectoratul Școlar Județean C Tabelul nominal cu posturile didactice care intră în restrângere, începând cu 01.09.2008, iar la data de 07.04.2008, în baza dispozițiilor pct. 4 lit. c) din, s-a afișat la inspectoratul școlar Lista cadrelor didactice care intră în restrângere de activitate, începând cu data de 01.09.2008, care cuprinde și restrângerea de activitate a reclamantei.
În data de 10.04.2008, reclamanta a depus la secretariatul Cos esizare, înregistrată cu nr. 3932/10.04.2008 (anexată), apreciind că postul ocupat de aceasta nu se încadrează în cazul restrângerii de activitate., la care, prin adresa nr. 3932/16.04.2008 (anexată), îi este comunicat răspunsul Inspectoratului Școlar Județean
La data de 23.04.2008 - după expirarea perioadei de înregistrare a contestațiilor la punctajele acordate de inspectoratul școlar, în conformitate cu dispozițiile pct. 4 lit. f) din mișcării personalului didactic din învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2008/2009 reclamanta înțelege să conteste poziția 26 din lista cu reducerea de activitate afișată la. C în 22. 04.2008 pe considerentul că este titulară la Școala cu clasele I - VIII, nu la Școala cu clasele I - IV.
Potrivit prevederilor art. 29 alin.( 1) teza 2 din Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, contestația formulată împotriva hotărârii comisiei de mobilitate din ședința publică (soluționată de către consiliului de administrație al inspectoratului școlar, a cărui hotărâre este definitivă) reprezintă plângerea prealabilă reglementată de arte 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (contestația formulată împotriva hotărârii comisiei de mobilitate din ședința publică soluționată de către consiliului de administrație al inspectoratului școlar, a cărui hotărâre este definitivă).
Examinând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Curtea, cu majoritate de voturi, apreciază că recursul este fondat în limitele și pentru motivele care se vor expune în continuare:
1. Principala problemă de drept incidentă în speță este de a ști care este regimul juridic al unei încheieri pronunțate de un complet specializat al unei instanțe prin care, pentru rațiuni de necompetență materială, transpune cauza la alt complet specializat din cadrul aceleiași instanțe și mai apoi să se stabilească dacă instanța de fond învestită într-o astfel de manieră a judecat litigiul cu respectarea normelor de competență materială și de compunere a completului de judecată.
Altfel spus, este necesar ca mai întâi să se efectueze controlul judiciar asupra încheierii de ședință din data de 17.07.2008 ce formează obiectul primului recurs.
În adevăr, prin această încheiere Tribunalul Cluj în compunerea prevăzută de art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a statuat că în cauză competența aparține instanței de contencios administrativ, având în vedere hotărârea dată de comisia de mobilitate văzută prin prisma prevederilor art. 11 și art. 18 din Legea nr. 128/1997, sens în care a decistranspunerea cauzei la completul de judecată 1C.
Este de notat că Tribunalul Cluj în compunerea menționată anterior printr-o încheiere pregătitoare anterioară încheierii analizate de C, și-a propus să analizeze din oficiu altă excepție decât cea la care s-a oprit, respectiv excepția necompetenței teritoriale în armonie cu art. 284 din Codul muncii, excepție pe care de altfel a și pus-o în discuție la termenul de judecată din data de 17 iulie 2008 dar pe care a abandonat-o fără să prezinte o justificare a acestei măsuri.
Revenind la încheierea din 17 iulie 2008 ce face obiectul primului recurs, Curtea apreciază că această hotărâre judecătorească are regimul juridic al unei hotărâri de declinare a competenței cu regimul juridic consacrat la art. 158.pr.civ.
Și este așa, deoarece conform art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 în cadrul Tribunalului Cluj funcționează atât complete specializate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale cât și pentru cauze de contencios administrativ.
Curtea apreciază că de vreme ce un litigiu poate fi supus competenței unei secții specializate sau unui complet specializat și această formațiune de judecată transpune pentru motive de competență cauza altui complet specializat al aceleiași instanțe avem de a face cu un conflict de competență dacă cele două structuri își reciproc competența sau în ipoteza în care cea de a doua structură se învesteșete și judecă pricina avem de a face cu o învestire atipică prin hotărârea de declinare a cauzei provenită de la prima entitate.
Așa fiind, încheierea prin care un complet specializat sau o secție specializată a unei instanțe transpune cauza pentru motive de necompetență altui complet specializat sau altei secții specializate din cadrul acelei instanțe nu are regimul juridic al unei simple încheieri pregătitoare/premergătoare ci are regimul juridic al încheierii prevăzute de art. 158.pr.civ. susceptibilă de a fi atacată cu recurs separat.
Curtea apreciază că potrivit noii concepții introduse prin Legea de organizare judiciară nr. 304/2004 cât și altor legii procesuale succesive, bunăoară Legea nr. 554/2004, se poate conchide că la nivelul instituției competenței instanțelor judecătorești s-a produs o mutație radicală. Altfel spus, necompetența nu mai privește exclusiv instanța așa cum este concepția clasică a Codului d e procedură civilă, ci aceasta poate să privească și structurile ei interne dacă aceste structuri pot avea autonomie instituțională în materia competenței. în vedere, dispozițiile legale speciale care dau în competență soluționarea unui anumit litigiu nu instanței judecătorești în accepțiunea legii procesuale de drept comun, ci unei structuri ale acesteia (jurisdicția de dreptul muncii sau asigurări sociale exercitată de secția ori completul specializat în această materie, jurisdicția de contencios administrativ exercitată de secțiile specializate ale tribunalelor, curților de apel și a Înaltei Curții de Casație și Justiție etc.). Toate aceste entități, structuri ale unei instanțe judecătorești privită ca noțiune clasică, sunt de fapt adevărate instanțe judecătorești sub aspectul competenței materiale. Se poate afirma așadar că dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul completurilor ori secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
Și este așa deoarece excepția de necompetență aduce în discuție întotdeauna concurența, sub aspectul competenței, între două instanțe iar declinatorul de competență este un proces incident care se soldează cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești distinctă de cea pronunțată pe fondul cauzei, proces incident susceptibil de finalizare prin soluționarea unei căi de atac.
Prin urmare, recursul declarat împotriva unei încheieri ca și cea analizată în prezenta cauză este perfect admisibil.
2. Cu privire la legalitatea și temeinicia încheierii pronunțate la 17 iulie 2008 Curtea reține următoarele:
Așa cum s-a redat anterior, pentru a statua asupra necesității transpunerii cauzei de la instanța competentă în materia conflictelor de muncă în compunerea corespunzătoare la instanța de contencios administrativ în compunerea prevăzută de art. 17 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 54 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 s-a reținut că hotărârea comisiei de mobilitate are caracterului și trăsăturile unui act administrativ, singura justificare fiind indicarea art. 11 și art. 18 din Legea nr. 128/1997.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic,contestațiile privind mobilitatea personalului didactic, cu excepția prevederilor art. 12, se rezolvă de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar, cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin. (6). Hotărârile acestuia sunt definitive și pot fi atacate numai prin procedurile contenciosului administrativ.
Instanța inițial sesizată a ignorat însă temeiul de drept material și procesual invocat de reclamantă în acțiunea introductivă, respectiv art. 281-291 din Legea nr. 53/2003 în baza cărora reprezentantul reclamantei, avocat, a susținut că natura cauzei este un litigiu de dreptul muncii și nu de contencios administrativ, fiind o plângere împotriva unei decizii privind evaluarea punctajului întemeiată pe dispozițiile art. 283 din Codul muncii.
Date fiind aceste precizări conform cărora reclamanta solicită ca respectiva cauză să-i fie judecată ca un litigiu de muncă de drept comun cu toate că i s-a pus în discuție excepția necompetenței materiale a acestei jurisdicții, instanța inițial sesizată nu putea să abandoneze litigiul chiar dacă problema pusă în discuție era de ordine publică fără să stabilească convingător natura litigiului, să deslușească care sunt de fapt cererile reclamantei, scopul și finalitatea urmărită de aceasta.
Este de notat că prima solicitare formulată de reclamantă se circumscrie unei acțiuni în constatare în principiu incompatibilă cu procedura contenciosului administrativ iar apoi se solicită ca și capăt accesoriu anularea deciziei nr. 3526/06.05.2008 emisă de pârâtul de ordin 1 cu daune interese.
Or, prima jurisdicție sesizată nu a stăruit îndeajuns și nu a cercetat conform obligației ce-i incumba potrivit art. 129 alin. 4-6.pr.civ. să lămurească dacă într-adevăr reclamanta a tins să o învestească cu un litigiu de muncă de drept comun sau a disimulat demersul său, care în realitate s-ar fi circumscris contenciosului administrativ așa cum rezultă din dispozițiile art. 18 ale Legii nr. 128/1997.
Pe de altă parte, se presupune că apărătorul reclamantei, profesionist al dreptului, și-a asumat toate posibilele riscuri ce derivă dintr-o eventuală respingere ca inadmisibilă a acțiunii fundamentată pe dreptul comun al muncii de vreme ce a insistat ca acest litigiu să fie judecat astfel.
Prin urmare, Curtea apreciază că prima jurisdicție sesizată trebuia să rețină cauza spre judecată și să deslușească care este natura juridică a actelor contestate și a cererilor formulate de reclamantă iar în măsura în care ar fi considerat că au natura unor acte de dreptul muncii ar fi reținut cauza și ar fi soluționat-o pe fond, iar dacă ar fi apreciat că acestea au natura unor acte administrative emise în procedura prevăzută de art. 18 din Legea nr. 128/1997 și reclamanta în cunoștință de cauză ar fi insistat să fie judecată de completul specializat de dreptul muncii s-ar fi impus respingerea ca inadmisibilă a acțiunii pe considerentul că un astfel de control nu ar putea fi făcut de către jurisdicția de dreptul muncii, cu toate că norma legală impunea declinarea competenței către jurisdicția de contencios administrativ.
Instanța judecătorească nu este îndrituită să schimbe temeiul de drept al acțiunii.
Neprecedând în una din manierele arătate în precedent, prima instanță sesizată a nesocotit principiul rolului activ și principiul disponibilității, încălcând astfel voința reclamantei de a supune judecății litigiul de față jurisdicției de dreptul muncii.
Așa fiind, pentru remedierea unor astfel de neajunsuri se impune admiterea recursului declarat de reclamantă cu consecința casării acesteia. Având în vederea că instanța de contencios administrativ a cărei sentință a fost la rândul ei recurată de reclamantă a soluționat cauza pe baza unui act de învestire care încalcă ordinea de drept și care a fost casată de C, potrivit principiului că accesoriul urmează soarta principalului (accesorium sequitur principale) se poate conchide că sentința fondului este la rândul ei casabilă.
Așa fiind, în temeiul art. 158 corelat cu art. 159 pct. 3.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 3 și art. 312.pr.civ. se vor admite ambele recursuri declarate de reclamantă, se va casa încheierea din 17.07.2008, respectiv sentința civilă nr. 1384 din 29 august 2008, și se va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Cluj, completul specializat în materia conflictelor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi, admite recursurile declarate de reclamanta împotriva încheierii civile din 17.07.2008 și sentinței civile nr. 1384/29.08.2008 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care le casează și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Cluj, completul specializat în materia conflictelor de muncă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT. M/Dact.
3 EX./11.12.2008.
JUD. FOND..
Cu opinia separată a doamnei judecător - -, în sensul respingerii ca inadmisibil a recursului împotriva încheierii din 17.07.2008.
Am opinat în sensul repingerii recursului ca inadmisibil din următoarele considerente:
Prin încheierea din data de 17 iulie 2008, față de care s-a formulat prezentul recurs, instanța a dispus singura măsură procedurală, actualmente reglementată, pentru aceste situații.
Art. 99 alin. 2 din Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotarârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII, prevede pentru situația de determinare a competenței între secții instanțelor judecătorești și implicit între complete specializate din cadrul aceleiași secții, soluția transpunerii cauzei și nu a unei declinări de competență.:" (2) Transpunerea cauzei de la o sectie la alta, in cadrul aceleiasi instante, se va realiza prin incheiere."
Diferența este esențială în privința consecințelor, respectiv a căilor de atac ce pot fi formulate împotriva acestora.
Prima, încheierea de transpunere, este o încheiere de ședință preparatorie, deci nesusceptibilă de apel sau recurs (după caz), în timp ce încheierea de declinare poate fi atacată cu recurs.
Transpunerea cauzei este singura măsură ce poate fi aplicată de către instanță, fiind singura modalitate reglementată legal de stabilire a competenței în favoarea unei alte secții sau chiar complet din cadrul aceleiași secții.
Desigur, Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești nu poate stabili reguli de procedură, valorizarea încheierii de transpunere ca fiind una interlocutorie sau dimpotrivă preparatorie, putând fi realizată numai în acord cu dispozițiile Codului d e procedură civilă.
Art. 158.pr.civ. în forma actuală, face referire lainstanța de judecatăși nu la formele concrete de organizare administrativă a activității unei instanțe, respectiv secții și complete.
Art. 127 din proiectul noului cod de procedură civilă, în forma anunțată în ședința pregătitoare a Guvernului din data de 20 octombrie 2008 și aflată pe circuitul de avizare, după cum se menționează pe site-ul Ministerului Justiției, respectiv http://www.just.ro////tabid/648/.aspx, prevede:
" Art. 127. - (1) Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazulsecțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
(2) Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 126, corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul.
(3) Conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație si Justiție se soluționează de Completul de 9 judecători.
(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazulcompletelor specializate."
Faptul că se intenționează modificarea legislației, în sensul recunoașterii caracterului de declinator de competență pentru încheierea care actualmente este de "transpunere", nu justifică, anterior modificării, acordarea acestui caracter încheierii de transpunere.
Până la eventuala legiferare, valoarea de declinator de competență pentru încheierea de transpunere este o creație jurisprudențială, care, chiar dacă surprinde esența chestiunii, nu are în realitate, un text legal la care să se raporteze.
JUDECĂTOR,
- -
Red.
Dact./3 ex./16.12.2008.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
