Acțiune în constatare. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 32/
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta, cu domiciliul în Târgu-M,-, județul M, sentinței nr. 27/18.01.2007 a Tribunalului Mureș, dosar nr. 4661/2007.
La apelul nominal răspund reclamanta-recurentă și pârâta-intimată Primăria Municipiului Târgu-M prin consilier juridic.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și a unui timbru judiciar de 0,15 lei, iar la fond cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 13,00 lei, iar pârâta-intimată a depus întâmpinare
Ambele părți declară că nu au alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta-recurentă solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei-intimate la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1900 lei, precum și la plata daunelor cominatorii de 10 lei calculate de la data promovării acțiunii și până la eliberarea actelor solicitate în vederea intabulării.
Reprezentanta pârâtei-intimate cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 27/18 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr. 4661/2001, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Târgu M și, în consecință, a obligat pârâta să elibereze reclamantei actele necesare pentru înscrierea în cartea funciară a construcției pentru spațiu comercial, situată pe terenul cuprins în nr. 254, nr. top 100/2/2 și 101/2/1.
De asemenea, a respins petitele privind obligarea pârâtei la despăgubiri civile și daune cominatorii.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 26,3 lei.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.06.2001, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea autorizației de construcție pentru spațiul comercial neevidențiat, situat în Târgu M,-, construit pe terenul înscris în 254, înscris în 254, nr. top 1002/2/2 și 101/2, precum și obligarea la despăgubiri civile în sumă de 19.000.000 lei și daune cominatorii de 100.000/zi de începând cu data intentării acțiunii și până la eliberarea actului solicitat, precum și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivele acțiunii introductive se arată că reclamanta este proprietara imobilului menționat mai sus, teren pe care a construit, potrivit autorizației nr. 127/22.11.1999, un spațiu comercial provizoriu. În anul 1993 demolat acest spațiu, construind un alt spațiu comercial pentru care a cerut eliberarea autorizației de construcție. Cererea a fost respinsă pe motiv că întregul imobil a fost expropriat. Însă, prin Hotărârea nr. 431/06.05.1997 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 i-a fost restituit, reclamantei, imobilul în întregime, întabulându-și, astfel, dreptul de proprietate. Prin cererea din 14.03.2001 a solicitat pârâtei eliberarea certificatului de urbanism pentru spațiul comercial în litigiu, cerere refuzată, fiindu-i refuzată și solicitarea de eliberare a autorizației de construcție făcută prin cererea cu nr. 9310/18.04.2001.
Pârâta, inițial, a solicitat respingerea acțiunii introductive de instanță, motivând că imobilul a fost expropriat de statul român, iar potrivit Legii nr. 112/1995 i-a fost reconstituit reclamantei doar dreptul de proprietate asupra casei de locuit și a terenului efectiv ocupat de aceasta.
Instanța de fond reține că prin încheierea de ședință cu nr. 10.10.2001 s-a dispus, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, suspendarea cauzei până la soluționarea cererii numitei făcută în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea suprafeței de teren înscrisă în nr. 254, nr. top 100/2/2 și 101/2/2, suspendare menținută pentru același motiv și prin încheierea din 13.11.2002. În fine, cauza a rămas suspendată până la pronunțarea hotărârii irevocabile în cauza ce a generat suspendarea, conform deciziei nr. 1657/R/2006 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ.
Instanța de fond mai reține, în aceleași considerente ale hotărârii atacate, că prin sentința civilă nr. 804/13.12.2004 a Judecătoriei Târgu Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1657/R/2006, s-a dispus, în favoarea reclamantei "rectificarea în nr. 254 a înscrierii dispuse în favoarea statului româna a suprafeței de 773 mp teren, nr. top 100/2/2, respectiv a suprafeței de 1147 mp teren, nr. top 101/2/2, în sensul reînscrierii suprafeței de teren în favoarea reclamantei". De asemenea, în această hotărâre s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei referitor la înscrierea în a imobilului casă de locuit și spațiu comercial conform Hotărârii nr. 431/06.05.1997.
Pe fondul cauzei, prima instanță pornește de la prezumția, dovedită de altfel prin hotărârea instanței mai sus-menționată, că reclamanta este proprietara suprafeței menționate, iar din planul de situație depus de pârâtă la dosar rezultă că spațiul comercial se poziționează tocmai pe terenul acesta.
Așadar, instanța de fond constată că nu mai subzistă niciun motiv de refuz al pârâtei de a concura la clarificarea juridică a situației create, eliberând acesteia actele necesare, fapt pentru care instanța de fond a admis acțiunea în ce privește obligarea pârâtei de a elibera reclamantei actele necesare pentru înscrierea în cartea funciară a construcției pentru spațiul comercial aparținând reclamantei și pe terenul al cărui proprietar este.
În ce privește petitele referitoare la despăgubiri și daune cominatorii, instanța de fond le-a respins motivând că situația juridică s-a clarificat numai în urma rămânerii irevocabile a unei hotărâri judecătorești, iar suspendarea soluționării prezentei cauze a fost inițiată de reclamantă până la soluționarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 10/2001.
În schimb, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Față de această hotărâre a declarat, în termen recurs reclamanta solicitând ca prin admiterea recursului să se modifice în parte sentința atacată în sensul obligării pârâtei - intimate la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1.900 lei, precum și la plata daunelor cominatorii de 10 lei calculate de la data intentării acțiunii și până la eliberarea actelor solicitate în vederea întabulării. În motivarea recursului reclamanta arată că pârâta - intimată a persistat, de la data depunerii dosarului privind eliberarea certificatului de urbanism și, ulterior, a autorizației de construcție, în încălcarea dreptului recurentei de proprietate prin impedimentul de a putea evidenția în imobilul și, mai apoi, de a-și exercita dreptul de folosință. În continuare reclamanta arată că după promovarea în contenciosul administrativ a prezentei cereri, pârâta - intimată a solicitat Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară o cerere prin care să fie radiat dreptul de proprietate al recurentei. Din acest motiv, arată recurenta, a fost nevoită să intenteze o nouă acțiune în justiție prin care să solicite anularea radierii, motiv pentru care a și solicitat suspendarea judecății prezentei cauze. În toată această perioadă de timp scursă de la intentarea acțiunii, arată recurenta, nu a putut obține niciun profit din exploatarea imobilului, din contră, fiind obligată să suporte diverse cheltuieli de judecată din procesele derulate, alături de stresul psihic. În continuarea recurenta arată că a depus la dosar dovada încheierii unui contract de închiriere a spațiului cu o societate comercială, fiind nevoită să rezilieze contractul pentru că nu a obținut autorizația de construcție.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta - intimată solicită respingerea recursului motivând, în esență, că despăgubirile nu i se cuvin reclamantei deoarece situația juridică a imobilului nu s-a clarificat decât în urma rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 804/13.02.2004 a Judecătoriei Târgu Mureș, iar în ce privește daunele solicitate se poate lesne constata că autoritatea publică locală nu a urmărit crearea unui prejudiciu în detrimentul recurentei reclamante întrucât atât timp cât statul român avea un drept de proprietate asupra terenului era imposibilă emiterea unei autorizații de construire pentru altcineva decât titularul acestui drept.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și a apărărilor făcute de intimată, dar și în virtutea principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Într-adevăr, potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991 rep. privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, aceste autorizații nu pot fi emise decât deținătorului titlului de proprietate al imobilului obiect al cererii de autorizare.
Or, la data cererii de autorizare, conform extrasului de carte funciară emis la data de 13 martie 2001, titulara dreptului de proprietate era reclamanta - recurentă ( 6 dos. inst. de fond).
De altfel, și din copia fidelă depusă la dosarul cauzei ( 21 dos. inst. de fond) rezulta că proprietara tabulară la data formulării cererii era reclamanta - recurentă, unde se menționează că acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate atât asupra construcției cât și a terenului aferent.
Rezultă că încă de la data formulării cererii de eliberare a autorizației de construcție reclamanta - recurentă era titulara dreptului de proprietate.
Ulterior, prin încheierea nr. 2187/28.02.2001, într-adevăr se face mențiunea că potrivit decretului nr. 154/1988 ( 101 dos. primă inst.) terenul de 773 mp se trece în favoarea statului. În legătură cu această mențiune, este de reținut că încheierea a fost trecută ulterior formulării cererii de eliberare a autorizației de construcție, nu se știe din ce motive. În orice caz, situația tabulară a imobilului, inclusiv a terenului, a fost clar tranșată în favoarea reclamantei - recurente prin sentința nr. 804/13.12.2004, rămasă irevocabilă.
Din toate aceste elemente de fapt, rezultă ca fiind corect raționamentul recurentei, în sensul că, în primul rând, la data efectuării cererii de eliberare a autorizației de construcție aceasta era titulara dreptului de proprietate, fapt confirmat de situația tabulară de la data înregistrării cererii, iar mențiunile tabulare au fost făcute ulterior acestei date de înregistrare a cererii, chiar dacă au fost făcute în baza unei încheieri cu dată prezumtiv anterioară. Mai mult, în urma acestor mențiuni făcute prin încheierea cu nr. 2187/28.02.2001, reclamanta - recurentă a solicitat rectificarea acestora, acțiune admisă de instanță prin sentința nr. 804/13.12.2004 rămasă irevocabilă.
Din această perspectivă, fără îndoială că recurentei îi sunt admisibile cererile de despăgubire materiale.
Astfel, aceasta a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță acoperirea prejudiciului material, cuantificate la suma de 1.900 lei, constând în suma de 1.200 lei cu titlu de chirie neîncasată pe 24 de luni; amenajarea spațiului în sumă de 520 lei; autorizația de mediu în sumă de 140 lei și autorizația sanitară în sumă de 40 lei.
Potrivit art. 1169 cod civil cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o și dovedească.
În cazul de față, reclamanta - recurentă a depus, ca probe în ce privește pretinsele prejudicii materiale, contractul de închiriere încheiat cu ȘI, vizat de organele financiar fiscale (fila 13 dos. primă inst.), rata lunară a chiriei fiind de 50 lei pe o perioadă de 24 luni.
În schimb, recurenta nu a dovedit în niciun fel celelalte sume pretinse drept prejudiciu material prin înscrisuri.
Fapt pentru care instanța va admite drept despăgubiri materiale doar acele despăgubiri care realmente au fost dovedite, respectiv suma de 1.200 lei.
În ce privește daunele cominatorii solicitate de recurentă, instanța de recurs reține, așa cum reține de altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (decizia nr. XX/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), că daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească, precum și că suma de bani stabilită să fie achitată cu acest titlu este independentă de despăgubirile ce trebuie să constituie echivalentul prejudiciului cauzat, iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face.
În cazul specific al contenciosului administrativ, art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 prevăd cum se acordă daune și despăgubiri pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 24 din același act normativ, termen în care autoritatea administrativă, în cazul de față intimata, trebuie să aducă la îndeplinire dispoziția instanței, respectiv emiterea actului administrativ.
Or, în condițiile în care instanța de executare se pronunță asupra unor astfel de daune în raport cu neexecutarea obligației dispuse de instanță, așa cum impune art. 25 din Legea nr. 554/2004, acest capăt de cerere apare ca fiind inadmisibil.
Ca atare, instanța va admite recursul, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va obliga intimata - pârâtă la plata sumei de 1.200 lei reprezentând daune materiale către reclamanta - recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei, cu domiciliul în Târgu-M,-, județul M, formulat împotriva sentinței nr. 27/18.01.2007 a Tribunalului Mureș, dosar nr. 4661/2007 și, în consecință,
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 1.200 lei reprezentând daune materiale către reclamantă.
Menține restul dispozițiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
24.03.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
