Acțiune în constatare. Sentința 78/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.---.
SENTINȚA NR.78/CA/2009-
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei în primă instanță după casarea cu trimitere spre rejudecare, de contencios administrativ și fiscal privind pe: reclamanta ROMÂNĂ CU - - PRIN ORDINUL SF. C " ȘI " ROMÂNIA - C N,-, Județ C, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN - prin GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, sector 1, nr. 1, intervenient în nume propriu MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " ȘI " -,-, Județ S M și intervenient în numele altei persoane MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor cu sediul în B, sector 1,-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este în rejudecare după casare, este scutită de plata taxei de timbru, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 13 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 aprilie 2009.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 24.07.2007 (după casare cu trimitere spre rejudecare -Decizia nr.3248/02.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B) reclamanta ROMÂNĂ CU - - PRIN ORDINUL SF. C " ȘI " ROMÂNIA - CNa chemat în judecată pârâtul STATUL ROMÂN - prin GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, sector 1, nr. 1solicitând să se constate reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în comuna, jud. SMî nscris în CF 1515 la poziția, în temeiul articolului 2 din Decretului Lege 126/1990 să fie obligă pârâta să emită o hotărâre de guvern pentru predarea imobilului și să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate a reclamantei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Decretul 358/1948, Episcopiile, Capitlurile, Organele, Mănăstirile, Asociațiunile, precum și orice alte instituții și organizațiuni sub orice denumire ale Biserici Române unite cu au fost desființate.
În articolul 2 din acest decret s-a prevăzut că averea acestora trece în proprietatea statului.
În baza acestui decret imobilul a fost înscris la poziția A +10 în CF 1262 în proprietatea statului.
Acest decret a fost aprobat prin Decretului Lege nr. 9/1989, iar prin Decretului Lege 126/1990 în articolul 2 s-a prevăzut restituirea bunurilor preluate prin Decretul 358/1948.
Astfel reclamanta a redobândit personalitate juridică, iar dreptul de proprietate a fost reconstituit prin Decretului Lege 126/1990 și s-a atribuit Guvernului obligația de a identifica bunurile în scopul predării acestora.
Reclamanta a solicitat la 12.06.2007 emiterea hotărârii de Guvern, înscris constatator al dreptului de proprietate și predarea imobilului, dar nu a primit răspuns în termen de 30 zile.
Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu o cerere mixtă, având caracter civil (acțiune în revendicare) și pseudo- administrativ (emitere act), petite a căror reglementare legală este diferită.
Deși printre temeiurile de drept pe care își întemeiază reclamanta pretențiile deduse judecății figurează și art. 8 din Legea 554/2004, aceasta justifică doar pretextul legal al admisibilității acțiunii, cererea introductivă de instanță fiind soluționabilă pe calea dreptului comun.
Cererea privind obligarea la emiterea unui act administrativ privind predarea imobilului în litigiu către reclamantă este inadmisibilă.
Bunul imobil din litigiu, care constituie locaș de cult, nu poate fi atribuit în proprietate reclamntei pe calea acțiunii în contencios administrativ în lipsa vreunei prevederi legale în acest sens.
Temeiul de drept invocat de reclamantă- Decretul 358/1948 a fost abrogat, și nici chiar anterior acestui fapt juridic nu instituia o obligație în sarcina Guvernului României.
Prin Decretul-Lege 126/1990 s-a încuviințat organizarea și funcționarea Bisericii Române Unite cu (-)(). Prin art. 2 din acestui act normativ se dispune, în mod general, restituirea către Rab unurilor preluate de către stat, cu excepția moșiilor, iar potrivit aret. 3 se dispune constituirea unei comisii mixte formate din reprezentanții clericali ai celor două culte religioase în vederea stabilirii situației juridice a lăcașurilor de cult "ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri".
Nu Guvernul avea obligația inventarierii lăcașurilor de cult și nici a stabilirii numărului de credincioși majoritari pentru fiecare din acestea, motiv pentru care temeiul de drept invocat de reclamantă face inadmisibilă pretenția de obligare a Guvernului la emiterea unei hotărâri privind împroprietărirea sa cu o biserică.
Cu privire la capetele de cerere 1 și 3 Guvernul României este lipsit de capacitate juridică civilă și totodată de calitate procesuală pasivă.
Guvernul României poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale, în acest caz fiind în prezența unei capacități juridice speciale de drept public fundamentată pe prevederile constituționale și pe dispozițiile legii speciale de organizare și funcționare.
Reclamanta trebuie să-și poată obține recunoașterea sau realizarea dreptului pretins în contradictoriu cu persoana chemată în judecată, pârâtul trebuie să fie partea obligată la o anumită conduită în raport de dreptul reclamantului.
Guvernul României nu poate sta în instanță nici în nume propriu nici ca reprezentant al Statului Român deoarece potrivit art. 25 din Decretul 31/1954 Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Cu privire la lăcașurile de cult și casele le, restituirea se poate face numai cu respectul principiului libertății cultelor religioase.
Întrucât imobilul ce formează obiectul material al prezentului litigiu se află în posesia Mănăstirii ortodoxe și, obligarea pârâtului de a emite o hotărâre de restituire este inadmisibilă, legea prevăzând o procedură specială, față de care Guvernul nu are nici o responsabilitate.
Din 1926 și până la adoptarea decretului 358/1948, așa cum se menționează în CF 1515 la foaia de proprietate, inclusiv top.2938 (teren și biserică) au fost deținute cu titlu de posesiune faptică de către - din.
Urmare a cererii nr.11013/26.03.1975 a Consiliului Popular a Județului SMp rin Încheierea nr.2640/1.09.1975 a notariatului de Stat al Județului S M - cartea funciară, imobilele cuprinse în CF 153, printre care și nr top. 2938 se transcrie în CF 1515 și acolo dreptul de proprietate să se întabuleze în baza legii 187/1945 drept reformă agrară în favoarea Statului Român.
Astfel imobilele teren și biserică în suprafață de 234 mp au trecut în proprietatea statului ca urmare a reformei agrare și nu ca urmare a confiscării prin decretul 358/1948, motiv pentru care nu puteau face nici obiectul decretului 129/1990, invocat de către reclamantă.
Această biserică se află în posesia Mănăstirii ortodoxe din Comuna din anul 1980, când prin grija Episcopiei Ortodoxe Române O s-au efectuat lucrările de consolidare și restaurare în baza Autorizației pentru executare lucrări nr.192/22.10.1980, lucrări necesare întrucât din 1948 și până în 1980 nefiind utilizată a ajuns în stare de ruină.
Prin cererea de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtului Guvernul României, intervenienta MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " ȘI " - a solicitat respingerea acțiunii reclamantei atât ca inadmisibilă, cât și ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cerererii de intervenție, interventa a arătat că nici o dispoziție din cuprinsul legii 554/2004 nu dă dreptul instanțelor de judecată de a obliga Guvernul României la emiterea unei hotărâri prin care să satisfacă pretențiile invocate de vreo persoană fizică sau juridică.
Dispozițiile Decretului Lege 126/24.04.1990 au fost abrogate prin OUG 94/2000.
Pe fond invocă faptul că reclamanta nu a fost niciodată proprietarul acestui imobil. a fost construită prin anii 1764-1771 fiind preluată de credincioșii în 1773 de la un anume pe nume pe care au stăpânit-o până în 1918.
Din 1926 și până în 1948 imobilul a fost deținut cu titlu de posesiune faptică de către - din așa cum rezultă din CF 1515 nr.top.1938, foaie de proprietate.
În 1975 imobilul se transcrie în favoarea Statului Român CF 1515 cu titlu de reformă agrară.
Imobilul se găsește în posesia Mănăstirii Ortodoxe din începând din anul 1980 când prin grija Episcopiei Ortodoxe Române O s-au efectuat lucrările de consolidare și restaurare, s-au efectuat lucrări de pictură din interiorul bisericii, s-au realizat împrejmuirea mănăstirii și construirea a două porți de acces.
Prin Decizia din 11.12.1990 a Episcopiei Ortodoxe Române a și s-a aprobat reînființarea Mănăstirii care până atunci a funcționat ca Parohie în cadrul SM.
În 1996 s-a edificat o clădire administrativă și au primit titlu de proprietate pentru o suprafață de 13 ha și 1822 mp teren intravilan.
Prin cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca prematură și ca vădit inadmisibilă.
În motivarea cererii de intervenție, intervenientul a arătat că prin felul în care reclamanta a formulat acțiunea este o acțiune în realizarea dreptului ce intră sub incidența reglementării dreptului comun prevăzut de articolul 480 cod civil, fiind inadmisibilă calea aleasă sub jurisdicția de contencios.
Este inadmisibilă acțiunea în condițiile articolului 111 cod procedură civilă, după care cererea de constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Pentru rezolvarea cererii reclamantei privind restituirea Bisericii s-a adoptat un act normativ special de reparație, respectiv OUG 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și care prevede o procedură specială de redobândire. Instanța de judecată nu poate să examineze fondul dreptului înainte de a se face dovada de către reclamantă că a parcurs procedurile prevăzute de actul normativ invocat.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Decretul nr.358/02.12.1948, Episcopiile, Capitlurile, Organele, Mănăstirile, Asociațiunile, precum și orice alte instituții și organizațiuni sub orice denumire ale Biserici Române Unite cu - au fost desființate.
În articolul 2 din Decretul nr.358/1948 prevedea că averea organizațiilor și institutelor arătate la art. 1, intră în proprietatea statului.
Decretul nr.358/1948 a fost abrogat prin Decretul Lege nr.9/31.12.1989, iar prin Decretul-Lege nr.126/1990 s-a arătat că urmare a abrogării decretului 358/1948, prin decretul lege nr.9/31.12.1989, Română Unită cu (greco-catolică) este recunoscută oficial. Română Unită cu (greco-catolică) se organizează și funcționează în conformitate cu regimul juridic general al cultelor religioase din România, iar bunurile preluate de către stat prin efectul Decretului 358/1948, aflate în prezent în patrimoniul statului, cu excepția moșiilor, se restituie, în starea lor actuală, Bisericii Române Unite cu (greco-catolică). În vederea identificării și predării acestor bunuri se instituie o comisie formată din reprezentanți ai statului și ai Bisericii Române Unite cu (greco-catolică), numiți prin hotărâre a guvernului (art. 1 și 2 din Decretul- Lege 126/1990.
Se reține că în urma adoptării Decretului-Lege nr.9/1989 care a abrogat Decretul nr.358/1948 și în temeiul art. 1 din Decretul- Lege 126/1990, Ordinul cel M, Provincia " și " România și-a redobândit personalitatea juridică prin îndeplinirea condițiilor impuse de art. 28 din Decretul nr.177/1949 raportat la art.2-14 din OG nr.26/2000 fiind înscris în Registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Cluj N în baza Încheierii civile nr.303//1990 pronunțată de Judecătoria Cluj N.
În speță, reclamanta ROMÂNĂ CU - - PRIN ORDINUL SF. C " ȘI " ROMÂNIA - CNa solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în comuna, județul S M, înscris în CF 1515 la poziția, în temeiul articolului 2 din Decretul Lege 126/1990, obligarea pârâtului Guvernul României să emită o hotărâre de guvern pentru predarea imobilului și să se dispună înscrierea în CF a dreptului său de proprietate asupra imobilului menționat.
Instanța constată, în ceea ce privește imobilul în litigiu, că în temeiul prevederilor art.2 din Decretul nr.358/1948, imobilul situat în comuna, județul S M, înscrisă la poziția în CF 1262, a intrat în proprietatea Statului Român. În momentul confiscării, era înscrisă la poziția nr. top.2398, 234 mp în CF 1262, dar a fost transcrisă în CF 1515 la poziția A +13 nr. top. 2938, 234 mp.
Dreptul de proprietate a fost deja reconstituit prin Decretul Lege nr.126/1990, însă legiuitorul, după ce a reconstituit dreptul de proprietate prin teza I din art. 2 al Decretului Lege 126/1990, a atribuit Guvernului României obligația de a le identifica în scopul predării, prin Teza II a art. 2.
În exercitarea acestei obligații, conferite prin art. 2 teza II a Decretului-Lege 126/1990, Guvernul României a emis Hotărârea de Guvern nr.466/1992 prin care a predat ROMÂNĂ CU - prin organismele ei componente (episcopii, parohii, etc) o parte din imobilele asupra cărora i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Decretul Lege nr.126/1990.
Hotărârea de Guvern nr.466/1992 reprezintă dovada că Guvernul României și-a exercitat prerogativa atribuită de art. 2 teza II din Decretul-Lege 126/1990 și, mai mult decât atât, prin HG 466/1992 poz. 43 și 64 s-au predat Bisericii reclamante curtea și clădirile (CF nr.1515 nr. top. 2939 și 2942) din jurul imobilului (CF nr.1515 nr top. 2938) revendicat prin prezenta acțiune.
Prin cererea înregistrată la 12.06.2007, reclamanta a solicitat Guvernului României emiterea unei hotărâri de guvern, înscris constatator al dreptului său de proprietate, restituit în temeiul art. 2 din Decretul-lege nr.126/1990, precum și predarea imobilului, însă Guvernul României nu a soluționat cererea în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ.
În ceea ce privește dovada actului normativ prin care a fost preluat imobilul biserică, la care se face referire în Decizia de casare nr.3248/02.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, respectiv Decretul-Lege nr.358/1948 sau a Legii agrare nr.187/1945, instanța a solicitat informații Consiliului Județean S și Direcției Județene a Arhivelor Statului despre adresa nr.11013/1975 (în care se arăta că imobilul Bisericii a fost preluat în temeiul Legii 187/1945) care a stat la baza Încheierii CF pronunțate în dosarul nr.2640/1975 (fila 47 din dosar - al Curții de Apel Oradea ). Niciuna dintre aceste instituții nu deține absolut nici o informație despre pretinsa expropriere, în condițiile în care, dacă ar fi fost confiscată în temeiul Legii 187/1945, comitetele locale alese în temeiul art. 9 ar fi trebuit să o menționeze în tabelele de expropriere întocmite conform art. 11 din lege.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea 187/1945 "sunt exceptate de la expropriere și lăsate în proprietatea actualilor titulari: orezăriile, bunurile agricole aparținând mănăstirilor, mitropoliilor, episcopiilor, bisericilor, parohiilor și așezămintelor bisericești". Drept urmare, clădirea bisericii nu se putea confisca în temeiul legii 187/1945 și, mai mult decât atât, în anul 1992 Statul Român recunoaște confiscarea bunurilor imobile ale Mănăstirii în temeiul decretului nr.358/1948, așa cum indică și documentele din Arhivele secrete și pe cale de consecință, restituie în temeiul Decretului-Lege nr.126/1990 prin HG nr.466/1992 poz. 63 și 64 curtea și clădirile din jurul Bisericii.
În consecință în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea 554/2004 cu raportare la textele legale menționate în cuprinsul hotărârii, instanța va admite acțiunea reclamantei ROMÂNĂ CU, -, prin ORDINUL SF. C M, " ȘI " ROMÂNIA, împotriva pârâtului STATUL ROMÂN - prin GUVERNUL ROMÂNIEI, va constata reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în comuna, județul S M, înscrisă în CF nr.1515 la poziția, în temeiul articolului 2 din Decretul Lege 126/1990.
Va obliga pârâtul Guvernul României să emită o hotărâre de guvern pentru predarea imobilului situat în comuna, județul S M, înscrisă în CF nr.1515 la poziția, în temeiul art. 2 din Decretul Lege 126/1990 în favoarea reclamantei.
Va dispune înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în comuna, județul S M, înscrisă în CF nr.1515 la poziția.
Pentru aceleași motive instanța va respinge cererea de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtului Guvernul României formulată de MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " ȘI " - și cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE acțiunea formulată de reclamanta ROMÂNĂ CU, -, prin ORDINUL SF. C M, " ȘI " ROMÂNIA, cu sediul în C N,-, Județ C, împotriva pârâtului STATUL ROMÂN - prin GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, sector 1, nr. 1.
Constată reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în comuna, județul S M, înscrisă în CF nr.1515 la poziția, în temeiul articolului 2 din Decretul Lege 126/1990.
Obligă pârâtul Guvernul României să emită o hotărâre de guvern pentru predarea imobilului situat în comuna, județul S M, înscrisă în CF nr.1515 la poziția, în temeiul art. 2 din Decretul Lege 126/1990 în favoarea reclamantei.
Dispune înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în comuna, județul S M, înscrisă în CF nr.1515 la poziția.
RESPINGE cererea de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtului Guvernul României formulată de MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " ȘI " -,-, Județ S M și cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR cu sediul în B,-, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red.hot.Blaga
În concept la 12.05.2009
Tehn.red./6 ex.
13.05.2009
Emis 4 comunicări hot+ înch.am pron.
1. reclamanta ROMÂNĂ CU - - PRIN ORDINUL SF. CME. " ȘI " ROMÂNIA - C,-, Județ
2. pârât STATUL ROMÂN - PRIN GUVERNUL ROMÂNIEI - B, sector 1, nr. 1
3.intervenient în nume propriu - MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " ȘI " -,-, Județ S
4. intervenient în numele altei persoane MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR - B, sector 1,-, Cod poștal -, Județ
la exp. la 13.05.2009
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu
