Acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului. Sentința 180/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 180
Ședința publică din 22 iulie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții Comuna prin Primar, Consiliul Local în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect acțiune împotriva ordonanței guvernului.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamanților, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către pârât, întâmpinare care se comunică reprezentantei reclamanților, aceasta la rândul său depune la dosar delegație de reprezentare și note de ședință prin care solicită respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de către pârâtă cât și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local.
Instanța, față de excepția invocată de reclamantă aceea de inadmisibilitate a acțiunii, o respinge întrucât la dosar s-au depus motivele excepției de neconstituționalitate și acordă cuvântul în fond privitor la acțiune și pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local.
Pe fond reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii iar cu privire la excepție calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local, solicită respingerea acesteia.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin acțiune reclamanții Comuna prin Primar și Consiliul Local au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând să se anuleze adresa nr. 15/A/2352/CA/20.05.2008 emisă de Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului ca netemeinică și nelegală; anularea nr.OUG 106/2007 publicată în Of. nr. 703/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal ca nelegală potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 571/2003; repararea pagubei realizată în întregime, atât sub forma beneficiului nerealizat cât și sub forma pierderii suferite, în cuantum de 380.464,02/lună, reprezentând cu aproximație impozitul pe venit din transferul de proprietăți imobiliare începând din luna octombrie 2007 până la data plății efective și să se sesizeze, Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea nr.OUG106/2007 în condițiile art. 31 pct. 3 din Legea nr. 47/1992.
În drept acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 71, art.9 și art. 11 al.4 din Legea nr. 554/2004.
În motivare reclamanții arată că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 43/22.05.200 la art. 1 s-a aprobat contractarea unui împrumut în sumă de 1.800.000 RON de la BCR pe o perioadă de trei ani - Contract de credit - linie de finanțare nr. 108/10019/16.05.2006, raportat la prevederile nr.OUG 45/2003 privind finanțele publice locale și Legea nr. 215/2001.
Raporta la documentația depusă la dosar în baza căruia s-a adoptat această hotărâre, Comisia de Autorizare a . Locale a avizat în mod favorabil contractarea împrumutului în valoare de 1.800.000 RON prin Hotărârea nr. 346/25.05.2006.
La acordarea acestui aviz favorabil s-a avut în vedere de către această comisie prevederile Legii datoriei publice nr. 313/2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 577/29.06.2004, modificată prin Legea nr. 97/2006.
Acest împrumut a fost contractat pentru dezvoltarea rețelei electrice și dotări cu utilaje pentru modernizarea drumurilor pe raza comunei. Însă, prin nr.OUG 106/2007 publicată în Of. nr. 703/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal la art. 238 se prevede: "La art. 771, alineatele (7) se modifică și va avea următorul cuprins:" (7) Impozitul stabilit în condițiile alin. (19 și (39 se virează și se reține integral la bugetul de stat".
Anterior acestei modificări, art. 771alin. 7 cuprindea următoarele: "impozitul stabilit în condițiile alin. 1 și 3 se distribuie astfel:.b) cota de 50% se face venit la bugetul unităților administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării".
Prin această modificare nelegală a legii privind Codul Fiscal printr-o ordonanță de urgență, bugetul local a fost substanțial micșorat prin preluarea de către bugetul de stat a acestor taxe, fiind obligatorie schimbarea alocării sumelor pentru diferite operațiuni de natură financiar-economice și dirijarea acestora spre achitarea ratelor împrumutului contractat.
Având în vedere dispozițiile imperative ale Constituție Românie, precum și art. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, această este OUG nelegală și neconstituțională atâta timp cât Curtea Constituțională s-a pronunțat pe neconstituționalitatea modificării unei legi printr-o ordonanță, dispunându-se că modificarea poate interveni doar printr-o lege organică.
Astfel în sprijinul acestei argumentări sunt sugestive prevederile art. 73 pct.3 din Constituția României care stipulează modul de reglementare al funcționării instituțiilor statului prin intermediul legilor organice, potrivit prevederilor acestui text de lege: "prin lege organică se reglementează sistemul electoral; organizarea și funcționarea partidelor politice, statutul funcționarilor publici, conteciosul administrativ, organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia teritorială", etc.
Prin coroborarea cu prevederile art. 1347 pct. 1 din Constituție unde se menționează în mod imperativ că: formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului sunt reglementate prin lege, iar art. 139 din Constituție reflectă aceeași situație și anume că: impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului de asigurări sociale se stabilesc numai prin lege, rezultă că, Codul Fiscal poate fi modificat numai prin intermediul unei legi organice.
Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilități acțiunii pe motiv că nu s-a atașat acesteia excepția de neconstituționalitate și de asemenea pentru că, în jurisprudența sa Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate a unor măsuri dispuse pe calea ordonanțelor de urgență, în contextul unei acțiuni în contencios administrativ formulate în temeiul Legii nr. 554/2004.
Pârâtul menționează considerentele care au stat la baza Decizii nr. 43/31.01.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008, în cadrul cărora instanța de contencios constituțional a precizat că: "Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost formulată în cuprinsul cererii de anulare, pe calea contenciosului administrativ, a acelorași prevederi care fac și obiectul excepției. Fiind ridicată în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepția este inadmisibilă. Aceasta este soluția care rezultă din considerentele Deciziei nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care permit ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță. Cu acel prilej, Curtea a reținut, printre altele, că, "atunci când obiectul acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență a Guvernului ori a unor dispoziții din aceasta, excepția de neconstituționalitate este transformată într-o veritabilă acțiune directă, pierzându-și astfel natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății".
Or, în cauza de față, obiectul acțiunii principale, întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, introdusă la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, îl constituie însăși anularea prevederilor art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2006 ca urmare a caracterului pretins neconstituțional al acestora.
Pe de altă parte, prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, la art. 9 - "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", s-a introdus alin. (5), potrivit căruia "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".
În situația prezentei acțiuni și excepții pârâtul consideră că obiectul acțiunii este "anularea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 106/2007", iar excepția de neconstituționalitate lipsește.
Prin urmare, pentru identitate de rațiune argumentele jurisprudenței menționate sunt pe deplin valabile și în prezenta cauză, deci acțiunea este inadmisibilă.
Excepția a fost respinsă de Curtea de APEL TIMIȘOARA, potrivit încheieri de ședință din 22.VII. 2008.
Pe fond pârâtul a cerut respingerea ca neîntemeiată a acțiunii pe motiv că:
Proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2008 a fost promovat în condițiile dispozițiilor art. 115 al.4 din Constituția României, republicată, având în vedere necesitatea fundamentării riguroase prin măsuri legislative de ordin fiscal care să permită elaborarea în termen real a proiectului de buget pe anul 2008, urmărind reducerea influențelor bugetare a unor prevederi fiscale care sunt prevăzute în actualul cadru legislativ și care urmau a se aplica din anul 2008 și necesitatea corectării măsurilor fiscale adoptate prin acte normative colaterale legislației fiscale, precum și urmare a solicitărilor mediului de afaceri, în scopul perfecționării continue a legislației fiscale și corelării acestuia cu legislația Uniunii.
Art. 4 al.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede următoarele: "(1) Prezentul cod se modifică și se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia".
Sintagma de "lege" menționată în acest articol este utilizată în sensul larg al termenului, acela de act normativ de forță juridică a legii. Prin urmare, pârâtul consideră că respectivul Cod fiscal poate fi modificat și/sau completat atât prin lege în sensul restrâns al termenului, ca act normativ emis de Parlament, precum și prin ordonanță de urgență a Guvernului, act normativ cu forță juridică de lege. Mai arată că în art. 4 al.1 din Codul Fiscal nu se face distincție între lege în sensul larg al cuvântului și lege în sensul restrâns și, potrivit unui principiu general de drept, unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem.
Pârâtul consideră că Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare poate fin modificată/completată și prin ordonanță de urgență a Guvernului. Același raționament este aplicabil și în ceea ce privește termenul de "lege" folosit la art. 137 al.1 și art. 139 al. 1 din Constituția României, republicată.
Mai arată că ordonanțele de urgență ale Guvernului sunt aprobate/respinse prin lege de către Parlament și pot fii emise și în domeniul legilor organice. În Constituția României, republicată, se precizează faptul că doar ordonanțele Guvernului (ordonanțele simple), emise în baza unei legi speciale de abilitarea adoptată de Parlament nu pot privi domenii care fac obiectul legilor organice, potrivit art. 15 al. 1 din Constituție.
În cazul ordonanțelor de urgență ale Guvernului, ce sunt o categorie diferită față de ordonanțele simple ale Guvernului, nu există o asemenea limitare constituțională, ele fiind adoptate în situații extraordinare a căror reglementate nu poate fi amânată. Singura limitare constituțională domeniului de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului este dată de art. 115 al.6 din Constituție, care prevede:" (6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".
Curtea de APEL TIMIȘOARAa invocat din oficiu excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului Consiliul Local la termenul de judecată din 17.VI.2008.
Examinând acțiunea formulată de reclamanta Comuna prin Primar, împotriva pârâtului Guvernul României se respinge ca nefondată, și de asemenea pentru lipsă de calitate procesuală activă se respinge aceeași acțiune formulată de reclamantul Consiliul Local. Se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, pentru că:
Potrivit acțiunii, reclamanții au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând să se anuleze adresa nr. 15/A/2352/CA/20.2008 emisă de acesta, să se anuleze nr.OUG 106/2007 privind modificarea și completarea Codului fiscal și să fie obligat pârâtul la repararea pagubei cauzate reclamanților, atât ca prejudiciu efectiv, în sumă de 380.464,02lei/lună, reprezentând aproximativ impozitul pe venit din transferul de proprietăți imobiliare începând cu luna octombrie 2007 și până la data plății efective.
De asemenea s-a cerut sesizarea Curții Constituționale privind neconstituționalitatea nr.OUG 106/2007.
În drept acțiunea este justificată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, în principal, și este însoțită de excepția de neconstituționalitate (fila 22).
Potrivit înscrisului de la fila nr. 4 din dosar, actul administrativ atacat de reclamanți în cauză, este reprezentat de adresa nr. 15A/2352/CA/20.2008 emisă de pârâtul Guvernul Românii, ce reprezintă în fapt răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamanți, în temeiul dispozițiilor art. 1 coroborat cu art. 71,art. 9 și 11 al.4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prin care a solicitat anularea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 106/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, dar cu adaptarea persoanei și prin care pârâtul a comunicat că-și menține actul normativ.
Deci, adresa nr. 15A/2352/CA/20.2008 emisă de pârât nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât nu este producător de efecte juridice în materia dreptului administrativ, fiind o simplă adresă de răspuns la o plângere formulată de reclamanți.
Art.9 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ așa, cum a fost modificat prin Legea nr.100/9.2008, publicată în Monitorul Oficial nr.375/16.2008 prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, poate introduce acțiunea la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Reglementarea cuprinsă în art.9 din Legea nr.554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr.100/9.2008, trimite la dispozițiile art.1 alin.1 din aceeași lege, în sensul că acțiunea în contencios administrativ trebuie să privească în mod necesar, o vătămare într-un drept sau interes legitim aparținând unei persoane, tocmai datorită caracterului subiectiv al unei asemenea acțiunii întemeiate pe prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Deci, potrivit legii, acțiunea vizată prin, dispoziția art.9 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată, trebuie să aibă un obiect complex, în sensul ca să existe o cerere principală specifică contenciosului administrativ și anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanței guvernului, atacată în cauză, iar excepția de neconstituționalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.
Acțiunea prezentă nu îndeplinește aceste cerințe legale pentru că reclamanții nu au atacat un act administrativ vătămător, ci o adresă emisă de pârât care nu îndeplinește cerințele art. 2 al.1 lit. din Legea nr. 554/2004, ceea ce duce la concluzia constatării neincidenței prevederilor art. 1 al.1 din Legea nr. 554/2004 modificată și care constituie temeiul de drept pe care trebuie să-l îndeplinească orice acțiune în contencios administrativ.
Așa fiind instanța respinge ca nefondată acțiunea și de asemenea se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale privitor la aceeași ordonanță de guvern, ca și consecință a netemeiniciei cererii principale în contencios administrativ justificată prin art.9 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, coroborat cu art.1 alin.1 din lege.
În ceea ce privește pe reclamantul Consiliul Local, se constată că nu are calitate procesuală activă în cauză, atâta timp cât titulara bugetului local, în patrimoniul căreia se afirmă producerea prejudiciului pretins prin acțiunea, aparține persoanei juridice care este Comuna, potrivit Legii nr. 215/2001 modificată și în consecință acțiunea formulată de acest reclamant se respinge pe excepție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Comuna, prin Primar, împotriva pârâtului Guvernul României și pentru lipsă de calitate procesuală activă se respinge aceeași acțiune formulată de reclamantul Consiliul Local.
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.29.07.2008
Tehnodact /5.08.2008
Se comunică:
-reclamant Comuna prin Primar - - jud.
-reclamant Consiliul Local -, str, - - nr. 31, jud.
-pârât Guvernul României - B, P-ța - nr. 1, sector 1.
Com.3 ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru
