Acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului. Sentința 62/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 62
Ședința publică din data de 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTOR 2: Ghiculescu Adrian Remus
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate potrivit Legii contenciosului administrativ de către reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică T, cu sediul în T,-, jud. D în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în B, nr.1, sector 1, intervenienții în interesul pârâtului Ministerul Apărării, cu sediul în B,--5, sector 5, Consiliul Județean D, cu sediul în T, nr.1, jud. D și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și intervenienta în interes propriu SC Industrial SA, cu sediul în com., DN 72, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin.2 Cod pr.civilă a amânat succesiv pronunțarea la data de 26 februarie 2008, respectiv 4 martie 2008, dată la care a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică Tac hemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând să se dispună anularea nr.HG 835/28.06.2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 583/5.07.2006, act privind transmiterea unei părți dintr-un imobil din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Apărări Naționale în domeniul public al județului D și în administrarea Consiliului Județean
În motivarea acțiunii se arată că prin această hotărâre de guvern suprafața menționată în anexă, 93,5 ha, se transmite fără plată, prin protocol de predare-primire. Această suprafață este administrată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică T și face parte din fondul forestier național proprietate publică a statului.
Potrivit Codului silvic, reducerea suprafeței de fond forestier proprietate publică este interzisă, iar ocuparea definitivă a unor terenuri se face pe bază de
schimb, iar în cazul în care beneficiarul nu dispune de teren echivalent pentru schimb, plătește contravaloarea acestuia.
Reclamanta a mai arătat că justifică un interes în promovarea acțiunii, prin faptul că terenul în litigiu figurează în amenajamentul ei silvic, exercitând asupra lui un drept de administrare, conform nr.HG1105/2003.
Ministerul Apărării a formulat la data de 5.02.2007 o cerere de intervenție în nume propriu, prin care a solicitat să se constate faptul că potrivit nr.HG 835/2006 are un drept de acces permanent și necondiționat pentru tehnică și personalul care deservește sistemul de telecomunicații, precum și folosința gratuită a spațiilor din 2 pavilioane în care se află tehnică specifică, pe toată durata de existență a acestui sistem, motiv pentru care trebuie să-i fie respectat dreptul de administrare cu privire la acest teren; intervenientul a învederat faptul că terenul i-a fost transmis prin Ordinul nr. 92/1957, cu specificația că "aprobarea defrișării se va face de către acest minister, iar potrivit art. 4 din ordin, se dispune scoaterea lui din inventarul Ministerului Silviculturii".
Guvernul României a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, susținând că reclamanta nu justifică un interes deoarece nu face dovada drepturilor prevăzute de lege și care să fi fost vătămate de executiv prin adoptarea actului administrativ atacat.
Potrivit art.10 din Legea nr. 26/1996, titularul dreptului de administrare a fondului forestier este Regia Națională a Pădurilor și nu Direcția Silvică. Pârâtul a învederat faptul că la elaborarea amenajamentului silvic s-a ținut cont numai de existența vegetației forestiere, făcându-se în mod nejustificat abstracție de faptul că terenul era administrat de Ministerul Apărării Naționale.
Prin urmare, Regia Națională a Pădurilor este o structură cu personalitate juridică, aflată sub directa coordonare a Ministerului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, acest minister fiind singurul competent să identifice fondul forestier pe care ulterior să-l includă în inventarul bunurilor din domeniul public al statului, conform prevederilor nr.HG 2060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând faptul că art.16 din Legea nr. 26/1996 nu califică amenajamentul silvic ca titlu de proprietate a statului, iar schimbarea regimului juridic al unui imobil din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se poate face conform art.9 alin.1 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică. Totodată, schimbarea titularului dreptului de administrare se poate face cu respectarea dispozițiilor art. 12 alin 1 și 2 din Legea nr. 213/1999, care prevede posibilitatea ca bunurile din domeniul public să poată fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local. Această trecere se realizează prin hotărâre de guvern, ceea ce în fapt se regăsește în hotărârea contestată.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la data de 8.02.2007 o cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pe cale de consecință, intervenientul a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, față de dispozițiile art. 1 alin.1 din Legea nr.
554/2004, care prevede că, calitatea de reclamant nu o poate avea decât titularul unui drept recunoscut de lege și care a fost vătămat de către autoritatea pârâtă prin emiterea actului administrativ contestat.
În speță, Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică T nu își justifică calitatea procesuală activă, întrucât nu face dovada dreptului preexistent adoptării nr.HG 835/2006, care să fi fost recunoscut de lege și să fi fost vătămat de actul contestat.
Pe fond, intervenientul a arătat că nr.HG 835/2006 a fost emis în temeiul art.108 din Constituția României, republicată și a prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Ministerul Apărării a recalificat prima cerere de intervenție în nume propriu, într-o cerere de intervenție în numele Guvernului României, reiterând susținerile inițiale.
Consiliul Județean Dad epus, la rândul său, cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, arătând că este beneficiarul actului administrativ contestat, pe care îl apreciază ca fiind temeinic și legal și pentru faptul că la adoptarea nr.HG 835/2006, Consiliul Județean Daa vut calitatea de inițiator. Intervenientul a anexat și nota de fundamentare ce a stat la baza hotărârii.
Pe cale de excepție, Consiliul Județean Dai nvocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. -.
Pe fondul cauzei, intervenientul apreciază că acțiunea nu este întemeiată deoarece la data transmiterii acestui imobil în administrarea Ministerului Apărării, terenul și construcțiile erau incluse în domeniul public al statului, iar nu în fondul forestier.
Acest imobil a fost transmis la data de 12.02.1957, prin Ordinul 92, către Ministerul Forțelor armate ale, actualul Minister al Apărării, cu mențiunea că aprobarea defrișării se va face de către acest minister.
Prin acest Ordin 92/1957, se precizează în mod expres că imobilul este scos din inventarul transmițătorului, deci din inventarul Ministerului Silviculturii și trecut în administrarea Ministerului Apărării Naționale, nicidecum a Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva.
De altfel, menționează în continuare Consiliul Județean D, art. 16 din Legea nr. 26/1996 nu califică amenajamentul silvic ca fiind titlu de proprietate al statului, ci "ca bază a cadastrului forestier și a titlului de proprietate al statului".
Intervenientul a mai învederat faptul că actualul Minister al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu a făcut nicio identificare a fondului forestier, care să includă, conform Legii nr. 213/1998 și inventarul bunurilor aflate în domeniul public al statului, conform nr.HG 2060/2004, anexa 3 - pentru aprobarea inventarelor în domeniul public al statului, într-o poziție generală, la nivelul întregii țări, iar bunurile imobile în litigiu nu sunt prevăzute în categoria celor care, potrivit art. 136 alin.3 din Constituția României, fac obiectul exclusiv al proprietății publice a statului.
La data de 20.03.2007, reclamantul a răspuns excepției lipsei calității procesuale active invocate de pârât și intervenienți, solicitând respingerea acesteia ca
neîntemeiată, considerând că, deși reclamanta nu are personalitate juridică, conform Regulamentului privind organizarea, funcționarea și limitele de competență ale organelor de conducere ale unităților din structura -Romsilva, la art.11 se prevede că direcțiile silvice reprezintă interesele și atribuțiile -Romsilva în raza teritorială în care au fost organizare. De asemenea, potrivit art. 9 alin. 2 din Regulament, directorii și consilierii juridici ai unităților fără personalitate juridică din cadrul -Romsilva reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități.
Prin urmare, reclamanta are obligația ca în numele statului și în virtutea obiectului ei de activitate, de apărare și asigurare a integrității fondului forestier proprietate publică a statului, să întreprindă orice acțiune în justiție pentru apărarea bunurilor statului ce îi sunt date în administrare, având deci legitimitate procesuală de a solicita anularea unui act administrativ vătămător.
Ulterior, la data de 13.04.2007, reclamanta și-a completat apărările, menționând că amenajamentul silvic, conform art.16 din Legea nr. 26/1996, este considerat ca fiind bază a cadastrului forestier și a titlului de proprietate a statului, aflat în administrarea -Romsilva-Direcția Silvică Reclamanta apreciază că nr.HG 835/2006 se întemeiează pe o eroare de fapt, terenul în litigiu nefiind în administrarea Ministerului Apărării Naționale.
Referitor la Ordinul nr. 92/1957, acesta este interpretat în mod eronat ca o transmitere definitivă a terenului, care ar fi avut ca efect scoaterea din fondul forestier proprietatea publică a statului.
Dar, chiar din cuprinsul acestui ordin rezultă că este vorba de o transmitere în folosința Ministerului Apărării Naționale, deci o folosință temporară și ca dovadă, terenul a figurat continuu și neîntrerupt în amenajamentele silvice decenale.
Legiuitorul a făcut de altfel o distincție clară între transmiterile temporare și cele definitive, numai cele din urmă având ca efect scoaterea din fondul forestier. În acest sens se evidențiază nr.312/1973, Ordinul 726/1972, Decretul prezidențial 231/1975, acte normative care fac mențiune expresă despre caracterul definitiv al transmiterii.
La data de 19.02.2008, SC Industrial SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu (fila 226), invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a reclamantei, susținând că potrivit art. 10 din Legea nr. 26/1996, titularul dreptului de administrare a fondului forestier este Regia Națională a Pădurilor-Romsilva și nu Direcția Silvică Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul nu a aparținut niciodată Fondului forestier național, în sensul Legii nr. 26/1996.
Pe fond, a solicitat menținerea nr.HG 835/2006 ca temeinică și legală, întrucât respectă atât prevederile Constituției și ale Legii nr. 213/1998, cât și ale Legii nr. 24/2000, care reglementează normele de tehnică legislativă.
Prin încheierea de ședință din data de 20.03.2007, instanța a încuviințat în principiu, în temeiul art. 52 alin.1 Cod pr.civilă, cele 3 cereri de intervenție formulate în interesul pârâtului Guvernul României de către Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Consiliul Județean
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin nr.HG 835/2006, s-a dispus transmiterea unei părți dintr-un imobil din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al județului D în administrarea Consiliului Județean
Potrivit datelor de identificare ce fac parte integrantă din această hotărâre, terenul din satul, în suprafață de 17.483. ocupat cu construcții, trece parțial din domeniul public al statului în domeniul public al Consiliului Județean D, precum și terenul de 18.108. din comuna, imobil 334 suprafață desfășurată, totalizând în final 983,700. ( 98,3700 ha).
La baza emiterii acestui act normativ s-a aflat nota de fundamentare (fila 22) întocmită de Consiliul Județean D care solicita preluarea din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale, în domeniul public al județului D și administrarea sa, a unei părți din imobilul constituit în cazarma 334, în vederea realizării unui campus universitar. În această notă de fundamentare se specifică faptul că Ministerul Apărării Naționale este de acord cu transmiterea sa, întrucât în urma procesului de reorganizare și restructurare a armatei, imobilul a devenit disponibil și nu face obiectul unor litigii.
Totodată, se distinge existența a 2 incinte apropiate, respectiv incinta administrativă în care se află și locația sistemului de transmisiuni și incinta tehnică, compusă din 2 camere din pavilioanele A și S din cadrul incintei administrative, care rămân în folosința gratuită a Minsiterului Apărării Naționale, ca spații tehnice pentru aparatura sistemului de comunicații.
Atât prin cererile de intervenție în interesul pârâtului, cât și pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar, au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei în promovarea acestei acțiuni.
La termenul din 3.04.2007, instanța a dispus prin încheiere respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de cei 3 intervenienți.
Instanța a respins această excepție invocată de Gvernul României ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art.11 din Regulamentul pentru organizarea, funcționarea și limitele de competență ale organelor de conducere ale unităților din structura -Romsilva, direcțiile silvice reprezintă interesele și atribuțiile regiei în raza teritorială în care au fost organizate.
Prin urmare, legiuitorul a instituit un mandat tacit de reprezentare în teritoriu și de exercitare a atribuțiilor forului titular.
În acest context legislativ, reclamanta justifică un interes în prezenta cauză pentru că în numele statului și în virtutea obiectului său de activitate, constând în apărarea și asigurarea integrității fondului forestier-proprietatea publică a statului, apără statutul juridic al terenului care figurează ca amanajament silvic aflat în administrarea sa, conform nr.HG 1105/2003.
Referitor la invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, susținută de Consiliul Județean D, fundamentată pe lipsa
titlului de proprietate asupra terenului în litigiu, instanța constată că această excepție este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform art.16 din Legea nr. 26/1996, amenajamentul silivic este considerat ca fiind bază a cadastrului forestier și a titlului de proprietate a statului. Terenurile înregistrate în amenajamentele silvice fac pe deplin dovada că acestea sunt proprietatea publică a statului și că se află în administrarea -Romsilva-Direcțiile silvice.
Faptul că o parte din terenul în litigiu se află în administrarea Ministerului Apărării Naționale, ca urmare a Ordinului 92/1957, pe care a fost constituită o unitate militară la acea dată și care există și în prezent, fiind parțial dezafectată ca urmare a reorganizării și restructurării armatei, devenind disponibil, nu justifică excluderea reclamantei din categoria instituțiilor publice interesate pentru că au în atribuțiile lor apărarea domeniului public al statului, caracterizat ca amenajament silvic.
Imobilul aflat în administrarea Ministerului Apărării Naționale și în folosința gratuită a UM 01939, potrivit Ordinului 92/1957, a avut caracter temporar, fără scoaterea suprafeței de teren din fondul forestier, acesta continuând să figureze în evidențele reclamantei ca amenajament silvic.
Excepția lipsei calității procesuale active invocată de intervenienta Industrial SA este nefondată și va fi respinsă ca atare, intervenienta reiterând considerentele invocate de celelalte interveniente și care au fost analizate mai sus.
Pe fondul cauzei, acțiunea promovată de reclamantă este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin nr.HG583/2006, suprafața de 98,3700 ha se transmite fără plată, prin protocol de dare-primire, din administrarea Ministerului Apărării Naționale și domeniul public al statului, în domeniul public al județului D și în administrarea Consiliului Județean
Deși această suprafață de teren a fost și este administrată de -Romsilva-Direcția Silvică T și face parte din fondul forestier național-proprietate publică a statului, având categoria de folosință "pădure", conform adresei D, nr.9174/2006 (fila 185) administratorul statului nu figurează în hotărârea de guvern și nu i se cere acordul referitor la o atare defrișare masivă.
Expertiza tehnică efectuată în cauză confirmă apartenența terenului, continuu și neîntrerupt la fondul forestier proprietate publică a statului, sub forma amenajamentului silvic, transmiterea terenului în administrarea Ministerului Apărării Naționale, prin Ordinul 92/1957, nu a avut decât un caracter temporar, pădurea având rolul de a proteja obiectivele speciale, stabilite cu acordul fostului Minister al Silviculturii (fila 218), dar sub aspectul administrării fondului forestier, acesta a rămas în continuare în grija reclamantei, așa cum menționează și expertul în concluziile raportului de expertiză (fila 213).
Potrivit anexei nr.6 la raportul de expertiză (fila 218), obiectivele socio-economice și ecologice ce revin unui amenajament silvic sunt următoarele: conservarea fertilității solului, asigurarea unui circuit echilibrat al apei, reglarea climatului, atât la nivel macro dar și micro, obținerea altor produse în afara lemnului și serviciilor: fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale, vânat, fân
etc; satisfacerea necesităților recreaționale, păstrarea și reciclarea substanțelor nutritive esențiale.
Pădurea ce face obiectul nr.HG 583/2006 are funcția specială de protecție, conform evidențelor Ocolului Silvic M (fila 218), iar defrișarea sa în vederea construirii unui presupus campus universitar nu este benefică.
Mai mult decât atât, potrivit art. 54 din Codul silvic, reducerea suprafeței fondului forestier proprietate publică este interzisă.
Pentru protejarea fondului forestier Codul silvic prevede însă și situații în care ocuparea suprafeței de fond forestier se poate face pe bază de schimb, iar dacă beneficiarul nu dispune de teren echivalent pentru schimb, este obligat să plătească deținătorului terenului, contravaloarea acestuia precum și contravaloarea pierderii de creștere în cazul terenurilor acoperite cu pădure.
Toate aceste dispoziții legale au fost încălcate flagrant prin hotărârea de guvern ce este supusă controlului judiciar.
Din cuprinsul nr.HG 835/2006 rezultă că terenul ce face obiectul litigiului este în suprafață de 98,3700 ha, însă potrivit concluziilor raportului de expertiză (fila 213) terenul identificat, măsurat și transpus în schița de plan anexată, are numai 90,3 ha. Prin urmare, nu există un corespondent în situația de pe teren pentru diferența de circa 8 ha menționată în plus în actul normativ.
Nu în ultimul rând, în mod surprinzător, prin hotărârea de guvern contestată s-a dispus cu ușurință distrugerea fondului forestier pe o suprafață de 98,3700 ha, pe baza unei note de fundamentare informă, nerealistă, fără consultarea -Romsilva, fără un studiu de fezabilitate și de impact asupra mediului, fără a discerne asupra utilității edificării unui campus universitar în detrimentul menținerii și protejării unui obiectiv de importanță națională.
Hotărârea contestată încalcă de asemenea prevederile legale instituite de legiuitor prin Codul silvic, de transmitere definitivă a terenurilor de fond forestier din administrarea -Direcția Silvică T în administrarea Ministerului Apărării Naționale și numai după aceea, să dispună în continuare dezafectarea fondului și transmiterea lui în administrarea Consiliului Județean
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită acțiunea și să dispună, pe fond, anularea HG583/2006, cu toate consecințele ce decurg din această măsură.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de intervenientul Industrial SA, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică T, cu sediul în T,-, jud. D în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în B, nr.1, sector 1, intervenienții în interesul pârâtului Ministerul Apărării, cu sediul în B,--5, sector 5, Consiliul Județean D, cu
sediul în T, nr.1, jud. D și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și
intervenienta în interes propriu SC Industrial SA, cu sediul în com., DN 72, jud.
Dispune anularea nr.HG 835/28.06.2006, privind transmiterea unei părți dintr-un domeniu public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al județului D și în administrarea Consiliului Județean
Respinge cererile de intervenție în interesul pârâtului formulate de Ministerul Apărării, Consiliul Județean D și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.
Președinte Judecător
G - - - -
Grefier
- -
Red. / - 8 ex./13.03.2008
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Ghiculescu Adrian Remus
