Alte cereri. Sentința 102/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 102/CA
Ședința publică de la 12 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
S-a luat în examinare acțiunea introdusă de reclamantul în contradictor cu pârâtul Colegiul Medicilor din România.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul și avocat pentru pârâții și, lipsă fiind pârâtul Colegiul Medicilor din România.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constatând pricina în stare de judecată, a cerut părților prezente să pună concluzii cu privire la excepția ce s-a ridicat din oficiu.
Reclamantul și avocat, pentru pârâții și lasă soluția la aprecierea instanței.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.2846/99 din 31 mai 2007, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.7 din 9 februarie 2007, emisă de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România, prin care i s-a respins reclamația formulată împotriva prof. dr. și s-a stins acțiunea disciplinară pornită împotriva acestuia.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că decizia atacată a fost pronunțată în urma desfășurării unei anchete disciplinare, în cadrul căreia s-a efectuat o expertiză de specialitate.
Prin sentința civilă nr.4002/CA/ din 12 decembrie 2007, Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și nu prevederile art.451 din Legea nr.95/2006, deoarece acest din urmă act normativ are în vedere doar acțiunea formulată de medicul sancționat, prevederea respectivă, constituindu-se într-o normă de excepție de la dreptul comun în materie de competență (art.7 din Legea nr.554(2004).
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se reține că, în cursul lunii mai 2004, a fost internat la Secția ortopedie și traumatologie a Spitalului Clinic de Recuperare I și că, nemulțumit de rezultatele intervenției suferite, acesta a reclamat conduita terapeutică a medicilor care l-au avut în grijă, respectiv pe prof. dr., șeful clinicii, și pe dr., din cadrul clinicii de ortopedie.
Avându-se în vedere faptul că prof. dr. este membru în Consiliul Județean al Colegiului Medicilor I, s-a dispus disjungerea soluționării cauzei, plângerea formulată împotriva prof. dr. fiind înaintată spre soluționare Comisiei superioare de disciplină, conform art.443 alin.3 din Legea nr.95/2006, iar cea privind pe dr. a fost înaintată spre soluționare comisiei de disciplină a Colegiului Medicilor
Prin decizia nr.7/2007 din 9 februarie 2007, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România, a dispus respingerea reclamației formulată de și stingerea acțiunii disciplinare pornită împotriva prof. dr., în temeiul art.114 lit.a) din Statutul Colegiului Medicilor din România, decizie a cărei anulare se solicită prin acțiunea de față.
Curtea, investită în condițiile mai sus arătate, consideră că nu are competența materială de a soluționa acțiunea în anulare promovată de reclamantul, în contradictor cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, având în vedere următoarele:
Atât din cuprinsul actului administrativ contestat, cât și din conținutul dispozițiilor art.443 și art.449 din Legea nr.95/2006, rezultă că, în cazul în care împotriva unui medic se face o plângere, organul de conducere al Colegiului Medicilor "dispune trimiterea dosarului disciplinar la comisia de disciplină", "acțiunea disciplinară" putând fi pornită în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Din moment ce legiuitorul a recunoscut persoanei ce se consideră vătămată printr-un act medical dreptul de a formula plângere împotriva unui medic și a stabilit că, urmare acestei plângeri, se formează un dosar disciplinar și se pune în mișcare o acțiune disciplinară, acea persoană devine, în mod implicit, prin efectul legii, participant la "acțiunea disciplinară".
Ca participant la acțiunea disciplinară, petentul trebuie să se bucure de aceleași drepturi procesuale ca și cel reclamat, inclusiv de dreptul de a exercita căile de atac, drept consacrat în mod expres prin art.443 alin.3 din Legea nr.95/2006.
Deși dreptul de a depune contestație împotriva deciziei de respingere a plângerii este consacrat, în mod expres, legiuitorul nu a arătat și care este instanța competentă să soluționeze respectiva plângere, singurele referiri la această chestiune fiind cele de la art.451 din Legea nr.95/2006.
Chiar dacă art.451 din Legea nr.95/2006 se referă doar la acțiunea în anulare a deciziei de sancționare, emisă de Comisia superioară de disciplină, Curtea apreciază că principiul simetriei obligă păstrarea acelorași reguli procedurale și în ipoteza în care Comisia ar fi pronunțat o decizie de respingere a plângerii.
Cum atât persoana care a formulat plângerea, act juridic, pe baza căruia se pune în mișcare acțiunea disciplinară, cât și medicul care face obiectul acestei acțiuni, figurează ca părți în dosarul disciplinar, nu se poate accepta ideea că soluționarea acțiunilor în anulare poate să cadă în competența unor instanțe de contencios administrativ diferite, atâta timp cât acestea își au un izvor unic - actul medical în care au fost implicați pacientul și medicul său - și cât nu este de conceput ca, în ipoteza respingerii plângerii, competența să se stabilească potrivit regulilor de drept comun (respectiv art.10 din Legea nr.554/2004), iar, în ipoteza admiterii acesteia și a sancționării disciplinare a medicului, competența să se stabilească potrivit legii speciale (respectiv art.451 din Legea nr.95/2006).
Acțiunea disciplinară având un caracter unic, Curtea consideră că și regulile de rezolvare a dosarului disciplinar trebuie să fie aceleași, astfel că, și în ipoteza prevăzută de art.443 alin.3 din Legea nr.95/2006, trebuie să se păstreze regula competenței speciale, chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut în mod explicit care este instanța competentă să soluționeze acțiunea în anulare a deciziei de respingere a plângerii persoanei care a formulat-o, în aceleași condiții de reglementare evocate.
Pe cale de consecință, în temeiul art.158 alin.3 Cod procedură civilă Curtea își va declina competența de soluționare a acțiunii în anulare a actului Comisiei superioare de disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România în favoarea Tribunalului Iași, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, potrivit reglementărilor stabilite la art.451 din Legea nr.95/2006.
Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, în temeiul art.21 și art.22 Cod procedură civilă, se va suspenda din oficiu judecata pricinii și se va înainta dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea emiterii regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Declină competența de soluționare a acțiunii în anulare promovată de reclamantul, domiciliat în I,-,.572,.A,.3,.14, în contradictor cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, având sediul în B,-, sector 6, în favoarea Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ.
Suspendă din oficiu judecata cauzei.
Înaintează dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență apărut între Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2008.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.05.2008.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
