Alte cereri. Sentința 102/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 102/CA
Ședința publică din 09.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - SRL P, reprezentată de - SRL, cu sediul în comuna Popești -, str. -. -, nr. 12, județul I, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, având ca obiect - contestație raport inspecție fiscală și decizie de impunere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 01.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. Din lipsă de timp pentru deliberare, cât și pentru a se da reprezentanților părților posibilitatea de a depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 09.06.2009.
Curtea de Apel,
Prin contestația înregistrată la data de 20.03.2007 pe rolul Tribunalului Iași, - SRL Pac riticat raportul de inspecție fiscală nr. 22.351/05.10.2006 întocmit de consilierii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, prin care s-au stabilit suplimentar datorii la bugetul general consolidat al statului în sumă de 585.510 lei, reprezentând impozit pe profit - 171.410 lei; majorări - 115.217 lei; penalități - 19.737 lei, respectiv - 154.457; majorări - 107.131 lei și penalități întârziere - 17.558 lei.
S-a solicitat de către contestatoare anularea în parte a deciziei de impunere nr. 1063/05.10.2006 pentru suma de 548.126 lei și anularea dosarului de executare nr. -/2006.
Prin sentința civilă nr. 3942/ca/12.12.2007, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de reclamanta - SRL P cu sediul în municipiul P,--A prin reprezentant legal - SRL Popești - în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I cu sediul în I, str. -, nr. 26, anulat în parte raportul de inspecție fiscală nr. 22351/5.10.2006, decizia de impunere nr. 1063/5.10.2006 și decizia nr. 179/14.12.2006 emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei de 154.457 lei reprezentând TVA și a sumei de 163.820 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 7984,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că înscrisurile depuse de părți și raportul de expertiză conduc la ideea că reclamanta nu datorează în întregime sumele calculate de către organul de control fiscal.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 354/CA/07.07.2008, a admis recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței nr. 3942/a/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care a casat-o, și a trimis cauza în vederea judecării la Curtea de Apel Iași, ca primă instanță competentă în materia contenciosului administrativ.
Instanța de recurs, constatând că suma contestată de către - SRL P este mai mare de 5 miliarde lei vechi, respectiv de 548.126 lei, a considerat că judecarea cauzei este de competența materială a Curții de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește cererea de anulare a "dosarului de executare nr. -/2006"
În temeiul prevederilor art. 84 din Codul d e procedură civilă, ținând seama de termenii folosiți de reclamantă și de finalitatea urmărită de aceasta, Curtea consideră că cererea privind "anularea dosarului de executare nr. -/2006" constituie o contestație la executare.
Competența materială de soluționare a contestației împotriva actelor de executare revine judecătoriei, în primă instanță.
Art. 169 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precizează sfera de aplicare a contestației la executare, arătând că, orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare, efectuat cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare, în condițiile legii.
Acest text de lege reglementează mijlocul procedural prin intermediul căruia se poate contesta executarea silită însăși, precum și orice act de executare, urmărindu-se anularea întregii executări ori anularea, respectiv, îndreptarea unor acte de executare.
Articolul 169 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că această contestație se introduce la instanța de judecată competentă.
În lipsa unor prevederi exprese care să stabilească instanța judecătorească competentă, atât sub aspect material, cât și sub aspect teritorial, devin incidente dispozițiile art. 2 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală, care arată că " prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului d e procedură civilă ".
În acest sens, potrivit art. 400 alin. 2, teza a II-a din Codul d e procedură civilă, instanța competentă să judece, atât sub aspect material, cât și teritorial, contestația la executarea propriu-zisă și contestația la titlu este instanța de executare.
Din coroborarea dispozițiilor mai sus invocate cu cele cuprinse în art. 373 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, rezultă că este competentă să judece, atât contestația la executare propriu-zisă, cât și contestația la titlu, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 14/05.02.2007, într-un recurs în interesul legii.
Față de acestea aspecte, Curtea va admite excepție de necompetență materială a capătului de cerere privind "anularea dosarului de executare nr. -/2006" și va declina în favoarea Judecătoriei Iași capătul de cerere privind "anularea dosarului de executare nr. -/2006".
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea raportului de inspecție fiscală nr. 22351/05.10.2006 și a deciziei nr. 1063/05.10.2006, Curtea reține că autoritatea fiscală a procedat la efectuarea inspecției fiscale generale la - SRL P pentru perioadele: 01.01.2001 - 31.12.2005 pentru impozit pe profit, 01.01.2001 - 31.08.2006 pentru taxa pe valoarea adăugată, impozit pe veniturile din salarii, impozit pe dividende, contribuția unității și a salariaților la asigurările sociale de sănătate, 01.01.2001 - 31.12.2002 pentru fondul de solidaritate pentru persoanele cu handicap, 01.01.2001 - 31.12.2001 pentru fondul special pentru susținerea învățământului de stat, 01.09.2002 - 31.08.2006 pentru contribuția unității și a salariaților la bugetul asigurărilor sociale de stat și șomaj, 01.01.2003 - 31.08.2006 pentru contribuția de asigurare pentru accidente muncă și boli profesionale.
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 22351/05.10.2006, emis de pârâtă, s-a stabilit că reclamanta datorează cu titlu de impozit pe profit suma de 171.410 lei, la care se adaugă majorări în sumă de 115.217 lei și penalități de întârziere 19.737 lei și cu titlu de taxă pe valoare adăugată suma de 154.457 lei la care se adaugă majorări de 107.131 lei și penalități de întârziere de 17.558 lei, rezultând în final suma de 585.510 lei (filele 6-17 din dosarul nr-).
În baza acestui raport a fost emisă decizia de impunere nr. 1063/05.10.2006 (filele 28-31 din dosarul nr-).
Decizia de impunere a fost menținută prin decizia nr. 179/14.12.2006 (filele 93-96 același dosar) prin care a fost respinsă contestația reclamantei în sistemul căilor administrative de atac, cu motivarea că reclamanta nu și-a prezentat argumentele de fapt și de drept și nu a depus documente în susținerea contestației.
Raportul de inspecție fiscală nr. 22351/05.10.2006 și decizia de impunere nr. 1063/05.10.2006 sunt acte administrativ fiscale care, în conformitate cu prevederile art. 205 din Codul d e procedură fiscală, pot fi atacate cu contestație.
Contestația se soluționează, potrivit dispozițiilor art. 210 din Codul d e procedură fiscală, prin decizie.
Codul d e procedură fiscală, act normativ cu caracter special, prevede, în art. 218 alin. 2, că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale prezentate mai sus, instanța de contencios administrativ nu are competența de a analiza direct un act administrativ fiscal, ci numai prin verificarea temeiniciei și legalității deciziei prin care s-a soluționat contestația.
În prezenta cauză reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 22351/05.10.2006 și deciziei de impunere nr. 1063/05.10.2006, soluționată prin decizia nr. 179/14.12.2006. Cum decizia prin care s-a soluționat contestația nu a fost atacată la instanța judecătorească, iar prevederile art. 218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală au caracter imperativ, Curtea constată că raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nu puteau fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ și fiscal fără a fi atacată decizia prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva celor două acte administrativ fiscale.
Având în vedere, deci, că reclamanta - SRL P nu a respectat procedura obligatorie expres prevăzută de legiuitor în materie fiscală, Curtea va respinge capătul de cerere privind anularea raportului de inspecție fiscală nr. 22351/05.10.2006 și deciziei nr. 1063/05.10.2006.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Admite excepția de necompetență materială a capătului de cerere privind "anularea dosarului de executare nr. -/2006" și, în consecință:
Declină în favoarea Judecătoriei Iași capătul de cerere privind "anularea dosarului de executare nr. -/2006".
Respinge capătul de cerere privind raportul de inspecție fiscală nr. 22351/05.10.2006 și decizia nr. 1063/05.10.2006, formulat de reclamanta - SRL P, cu sediul în P,-A, jud. I, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, cu sediul în I, str. -, nr. 26, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2009.
Președinte
--- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 4 ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian
